Destin = Destinatie
In ultima vreme tot mai multe persoane mi-au marturisit ca se gasesc intr-un punct mort, intr-un blocaj: nu mai stiu incotro s-o ia. Isi contempla viata prezenta, problemele, parcursul, si nu mai stiu incotro sa se indrepte, avand sentimentul ca nici nu mai stiu bine cine sunt.
In primul rand as vrea sa linistesc aceste persoane spunanadu-le ca senzatia de gol si lipsa de directie apar mereu inaintea unor mari prefaceri in viata cuiva. Ele nu sunt intamplatoare. As spune chiar ca sunt curative, sanatoase – indica necesitatea unor schimbari majore in viata.
Probabil ca pentru cei afundati intr-o existenta plina de responsabilitati, in care mai multe persoane depind de ei, asta nu este o veste buna. Ma vor intreba: ce ar trebui sa schimb acum – partenerul, familia, profesia, orasul, corpul?
Arareori o schimbare majora in viata incepe cu contextul – acesta vine abia la sfarsit. Inainte, este necesar sa se realizeze cauza starii de neimplinire, sursa lipsei bucuriei de a trai in continuare, la fel ca pana in punctul crizei. Uneori aceste intrebari (de ce mi se intampla asta? de ce nu ma intelege nimeni? care este rostul meu?) ating esenta fiintei noastre, ne fac sa ne indoim de alegerile mari facute in viata, alegeri care ne-au dictat un traseu pe zeci de ani; ne fac sa ne punem intrebari legate de propriul suflet, de aspiratii si menire. Asa ceva poate zgudui o constiinta multumita de traseul sau pana la momentul crizei spirituale -pentru ca despre asta este vorba de fiecare data cand ne intrebam cine suntem cu adevarat, incotro se indreapta viata noastra si ce putem face pentru a simti in suflet bucuria de a trai.
In al doilea rand, nu trebuie sa ne invinovatim pentru ca traim un astfel de moment. Desi multi regreta pasii facuti in trecut, pasi ce i-au adus in mijlocul unei crize sufletesti. Este inutil sa-ti reprosezi ca te-ai casatorit cu persoana nepotrivita, ca ti-ai ales profesia care nu ti-a placut, ca n-ai avut timp de copii tai sau ca ti-ai neglijat parintii. La momentul acelor gesturi acela a fost nivelul nostru de intelegere. Acum este altul. Dar suntem capabil acum sa ne asumam criza prin care trecem si care indica faptul ca vrem sa ne traim viata si altfel? Sau ingropam sansa unui destin implinitor doar pentru a nu simti durerea a ceea ce ne grabim sa numim esec? Si astfel intr-am intr-un alt cerc de umbra, pentru multi ani.
Momentele de trezire sunt deosebit de pretioase. Viata ne pregateste pentru aceste praguri ani indelungati. E pacat sa le ratam lamentandu-ne si slabindu-ne astfel increderea.
Indiferent care au fost motivele pentru care la 20 de ani, de exemplu, am ales un anumit drum in viata, acum avem sansa sa alegem un altul. Sa avem alta atitudine, sa gandim altfel, sa ne purtam altfel cu corpul nostru, cu cei din jurul nostru. Si sa nu ne spunem ca este pre atarziu. Mereu conteaza cum traiesti zilele vietii tale; chiar daca ai suferit 25 de ani, poti sa te bucuri de demnitatea, varsta si intelepciunea ta inca ani buni – iar asta nu e putin lucru. Astfel de schimbari sunt ca o convalescenta – ele trebuiesc facute cu rabdare, iubire, intelegere si incredere. Astfel, si noi dar si cei de langa noi vom avea timp sa ne acomodam cu transformarile din viata noastra. Unii ne vor intelege. Altii ne vor parasi. Iar altii se pot instraina. Trebuie sa stiti ca sunt posibile si aceste variante. Dar cand incepi sa te traiesti pe tine insuti asa cum esti, asa cum ai simtit din totdeauna ca esti, ai puterea sa onorezi alegerile semenilor tai acceptandu-le si aprobarea si respingerea. Ele nu te mai afecteaza. Pentru ca iti stii propria cale. Iar aceasta armonie cu tine insati aseaza apele si in inimile lor, pana la urma.
Nici un om nu s-a nascut sa sufere. A avea incercari, chiar mari, nu inseamna suferinta cand ele fac parte din experientele pe care si le propune sufletul tau. Numai cand deviem de la ceea ce suntem atragem experiente de viata aparent mai dureroase decat putem suporta – acesta este semnalul ca ne-am abatut de la propriul drum. Asa cum rana indica o neglijenta in comportamentul nostru, faptul ca ne-am expus prea mult, ca nu am calculat bine gestul si riscurile. Atata tot. Nu este nici o condamnare a vreunei instante invizibile, la suferinta. In orice moment putem face alte alegeri menite sa ne scoata la lumina, sa ne redea bucuria de a fi.
Chiar si cei care se nasc cu un handicap fizic pot gasi resurse sa se acomodeze cu limitarile lor dezvoltandu-si in schimb alte daruri, cautand mai departe sa evolueze sufleteste – in fond nu acesta este scopul suprem al vietii? Andrea Bocelli poate fi un exemplu.
Acestea fiind spuse, intelegand ca suferinta reprezinta abaterea de la propria autenticitate, pana la urma ce este destinul?
Am putea spune ca el reprezinta destinatia acestei vieti. Cu alte cuvinte Destinul reprezinta o Cale de parcurs. Un traseu. Se spune ce de oriunde ai fi poti ajunge la D-zeu, fara nici o teama de a te rataci pentru ca el este peste tot. In cazul destinului vietii noastre este la fel – oricat ti l-ai rataci poti oricand sa revii la menirea ta pentru ca ea este peste tot. De fapt o porti cu tine, in fiinta ta. Potential, nu ai cum sa te ratezi. Poti cel mult sa nu constientizezi ca esti deja realizat. De fapt tot clu-ul in asta consta – sa constientizezi propria ta natura.
Destinul, Calea, reprezinta parcurgerea ce iti da ocazia unor experiente menite sa te reveleze pe tine tie insuti. La fel de bine puteai sa stai pe loc, sa nu realizezi nimic – ar fi fost acelasi lucru. Propria ta natura era langa tine, la dispozitia ta, pentru a fi realizata.
Este ca si cand un om poarta mereu la piept un recipient inchis cu un capac. Nu se uita inauntru niciodata. Si cand o face, bogatia dupa care a alergat , cunoasterea pe care si-a dorit-o au fost acolo, mereu cu el – trebuia doar sa le reveleze.
Destinul ne ofera o cale plina de experiente menite sa ne dea ideea de a deschide capacul, de a ne uita inlauntrul nostru. Este atat de simplu!
Nu esti condamnat sa parcurgi un anumit destin daca stii si o alta cale de a deschide capacul – dar simpul fapt ca iti pui aceasta problema deja indica puterea de a iesi din codnitionarile drumului ales. Dar Destinul este minimul necesar penrtru a ne trezi – este asigurarea noastra ca in lipsa unei idei mai bune, parcurgand corect Calea aleasa, ajungem la destinatie, la implinire, la noi Insine (noi, in sine). Ciudat este ca desi oamenii il poarta pe Dumnezeuzeu in ei (scanteia divina) pot trai foarte bine fara sa fie constienti de ea. Alearga dupa o realizare, inclusiv spirituala, uitand ca ea este deja atinsa, prin insasi existenta bucatii de dumnezeire din ei.
Cand sunt intrebata de cineva – care este destinul meu? – imi vine mereu sa spun: TU ESTI DESTINUL TAU.
Alegerile, evenimentele, oamenii faptele – nu reprezinta decat conditii minime necesare pentru a ne inspira sa privim in inima noastra. Acesta este singurul rost al existentei. Restul de placeri sunt bonusuri.
www.horoscoptv.ro
Cu smerenie si cu iubire fata de Dumnezeu, ma rog de iertare pentru ca am indraznit intr-o zi sa-L rog,in deznadejdea si dezamagirea in care ma vedeam,sa ma ia din lumea aceasta.In momentul acela s-a manifestat liberul meu arbitru (cred eu).
Raspunsul a venit imediat:”Categoric,NU!Ramai acolo unde esti!Iti voi da o alta misiune mult mai importanta si mult mai frumoasa!”
Atunci,cine suntem noi oamenii,daca nu,mijloacele prin care se manifesta Dumnezeu in planul terestru?!
Ce putem alege?Ca destinatia si scopurile noastre sa corespunda cu cele ale Divinitatii.Sa cerem ca in fiecare zi a vietii noastre sa facem doar Voia Sa si nu a noastra.
Pace,Iubire si Lumina!
Buna ziua, recunosc caci si acest subiect este destul de bun si analiza de care ar avea nevoie nu mi-ar permite atita timp, insa incerc sa fiu scurt si concret. Stim foarte bine caci tehnologia de care ne bucuram astazi, nu ne permite modificarea timpului sau cel putin nu avem tehnologia necasara acestei actiuni de modificare a timpului. Dat fiind faptul caci fiecare miscare ce o facem, este din inainte palnificata sau teoretic gindim caci printr-o modificare am schimbat ceva controlat, cred ca ne inselam, fiindca tot ce facem noi este bine planificat de la nastere si pina la moarte mai clar, numim DESTIN tot ce am facut si vom mai face pina la moarte sau DESTINATIA. Desigur caci destinatia este finalul vietii noastre sau ce ar ma urma sa existe dupa moarte in cazul in care ar exista ceva, insa nu stim inca, DAR stiu din teoria mea si experienta, caci sintem programti sa facem absolut totul in stilul in care il facem, avem probe de viata minore in care am incercat sa obtinem ceva anume si a fost poate sau chiar imposibil. Uitati si dumneavoastra stimati cititori, cum in viata au de multe ori noroc CURVELE si PROSTII, caci si proverbul spune PROST SA FI, NOROC SA AI si CURVELE AU NOROC DE BARBATI BUNI IN VIATA, va intreb eu de ce nu ar avea nevoie si barbatii buni de o femeie buna si au parte de o curva ? Nu cumva este format un echilibru in viata ? Prostii, stim clar caci nu pot sa se descurce insa ca o solutie pentru existenta, au noroc in viata sa poata supravietui, in timp ce oamenii destepti si cu calitati muncesc din greu si abia au necesarul uman. O curva fiindca urmeaza sa fie reabilitata trebuie sa cunoasca nuanta unei familii si POATE asa v-a revenii pe drumul cel bun, in schimb fete serioase si bune la suflet au parte de cite un betiv, curvar, paduchios sau cite un tip de genul celuia care nimeni nu ar vrea sa inceapa ceva cu el si TOTUSI exista femei care se simt atrase se asemenea urecheati cu pantalonii pina la glezna, curvari si etc, etc, etc,…insa daca ma opresc aici cu enumerarea mea, asta nu inseamna ca nu mai am ce spune, BA DA, as mai punea da unele exemple insa s-ar numi jigniri sau discriminari si asta nu-mi permit caci nu este politicos si respectuos fata de alti indivizi, dar vedeti dumneavoastra cum destinul este in acelasi timp si SOARTA ? De multe ori se spune in termen popular caci : ASA I-A FOST SOARTA lui X, Y, Z…(de exemplu), dar de obicei soarta este dependenta de FEROMONI (Pheromone!!!), DA, exact de FEROMONE, sau nu stiti ce sint acestea ??? SIMPLU DE TOT…, sint comunicatii chimice in general cunoscute in lumea insectelor, insa a fost descoperita existenta si la oameni si in timp ce la unele animale existenta a fost dovedita in urina, la oameni este dovedita in transpiratie si la femei in perioada menstruatiei, fenomen necontrolat de femei ci indirect efect bilogic, care semnalizeaza pregatirea sexuala. Acelasi fenemen se manifesta si la barbati prin transpiratie si din aceste motive sint femeile atrase de anumiti tipi de barbati de care s-ar speria si oglinda fiindca si acestia trebui in mod biologic sa se inmulteasca chiar daca ei nu detin bani in cont, nu au o vila, nu sint bogati, totusi natura inseala femeia respectiva si in termen popular exista expresia: Asa este cind nu ai deschis bine ochii sa vezi pe cine ai luat (de sot, sotie, nevasta, etc)!, deci NATURA este cea care ne inseala si totodata ne arata destinul, apoi pot spune astrele si influenta lor, si impruna formeaza unitatea destinului nostru ducindu-ne la destinatia finala sau partiala in etapele vietii.
Aceasta perpetua schimbare ne face sa uitam de imprejurimile noastre, ne preocupa tot timpul cu diferite acitivitati incit uitam cine sintem si ne lasam batuti de vint sau de destin sau cum spun altii de soarta. Caci NOI sintem oarecum raspunzatori de tot ceace facem aici aici pe PAMINT, este datoria noastra ca fiecare minut si secunda care o traim sa ne bucuram de ele, fiindca oricum sintem niste fiinte unice in Galaxie si Univers si ar fi pacat sa deistrugem iubirea si dragostea de care unii dintre noi totusi se pot bucura. Din pacate unii dintre noi nu avem parte de NOROC si SUCCES in viata asta, insa analizind in macrocosmos, fiecare individum are functia lui acolo unde se afla, fiecare miscare ce o facem este bine planificata, indiferent caci este bine sau rau, fiecare miscare are functia ei, din pacate mai pierdem si perosoane dragi, si asta apartine in univers, si asemenea pierderi sint un element din cosmos, tot ce ne inconjoara este un plan bine pus la punct de niste forte superioare, nimic nu este la deruta pe acest pamint, nici faptul caci eu am intervent aici si am scris acest comentariu insa ce doresc sa se schimbe din asta, este ideea caci omul poate invata si schimba ceva ORICIND vrea el, insa trebuie sa si vrea. DESTINUL este una si DESTINATIA o putem modifica, insa nu putem modifica timpul si miscarea lui in spatiu…
Va multumesc foarte mult si imi cer scuze fiindca nu am reusit sa ma tin de cuvint sa sa ma limitez la un simplu comentariu.
Vasile Podaru
(pentru critici, va rog la: txtgt@yahoo.de)
Sa inteleg domnule vasile ca ai reusit sa schimbi traectoria Destinului tau ?
Si ca aceasta schimbare a survenit datorita interventiei si dorintei tale ?
Atunci cum ramane cu macrocosmosul si cu fortele acelea superioare care au un plan bine definit pentru fiecare individ ?
cred ca ai fost foarte dezamagit de cineva,din orice trebuie sa inveti ceva,fiecare om are ceva bun de oferit dar nu esti tu persoana aceea de aceea invatam din fiecare relatie ceva si o sa intalnim si omul cu care ne potrivim si daca nu l-am gasit inca asta nu inseamna ca nu exista o sa-l gasim cind o sa fim pregatiti,nu putem blama lumea ca nu se potriveste cu noi,eu am incercat sa fac bine chiar daca mi s-a facut rau dar daca a persistat starea de lucruri am preferat sa ma rup de situatia care ma tinea in loc si sa continui altfel