Recunostinta – Sursa Abundentei
Adesea, cand ne gandim la abundenta ne imaginam un prea-plin menit sa vindece golurile, sa potoleasca foamea sau lacomia, sa aline tanjirile si dorurile. Nimeni nu-si imagineaza abundenta in termeni banali. Dimpotriva. Orice bogatie trebuie sa fie explicita, directa, clara, demonstrativa, revarsata. Asa ne-am obisnuit sa ne reprezentam belsugul, prosperitatea. Dar in acest fel riscam sa ratam mult mai numeroasele bogatii frecvente, chiar zilnice, accesibile, dar nu mai putin miraculoase.
Scapam printre degete, cei mai multi dintre noi, darurile de zi cu zi si ne simtim, mare parte din viata, mai saraci decat suntem!
Cand, fascinati, ne dorim lucruri (oricare ar fi acelea) care reprezinta pentru noi bogatia sau succesul, fara a onora si a ne bucura de ceea ce avem deja, incepem sa devenim mai saraci. Tanjirea pune stapanire pe noi, iar viata noastra devine un permanent dor de o bunastare viitoare, incetand sa fie o bucurie pentru ceea ce avem in prezent.
Nu este nimic gresit sa ne dorim abundenta, dar atentie: orice prosperitate ce se sprijina pe un gol risca sa fie in scurt timp naruita.
Abundenta este o stare de spirit si nu un status al portofelului. Portofelul urmeaza, ca o consecinta fireasca.
Prosperitatea nu se bazeaza doar pe acumulare. Noi nu suntem bogati doar prin lucrurile posedate, ci prin posibilitatile pe care le avem, prin capacitatea de a ne adapta, de a ne crea viata, de a face fata solicitarilor intr-un mod viu si creativ. Suntem bogati prin felul in care folosim sansele, ocaziile si bunurile pe care viata ni le pune la dispozitie. Suntem bogati si prin valorile ce ne tranziteaza viata nu doar prin cele care raman.
Asadar, bogatia unui om incepe de la sentimentul ca are de ales, de la intelegerea faptului ca nenumarate posibilitati ii sunt la indemana, de la perceptia propriilor trasaturi drept calitati si inzestrari !
Pentru a ne bucura de abundenta in viata noastra trebuie sa ne simtim bogati in primul rand prin ceea ce suntem, prin firea si darurile noastre native. Iar pasul urmator este sa fim recunoscatori pentru ele.
Recunoasterea propriei persoane
Recunoasterea trasaturilor si calitatilor personale ne impaca si ne aliniaza cu noi insine. Orice act de iubire fertilizeaza. Iubindu-ne trasaturile unice ne vindecam ranile, ne alinam suferintele si ne intarim fiinta.
Recunoasterea propriei valori creeaza fundamentul viitoarei bogatii. O adevarata recunoastere este discreta dar puternica. Nu are nimic demonstrativ sau violent ori disperat in ea. De aceea este suficient sa o facem fata de noi insine si sa vorbim despre noi, in fata altora, in termeni onoranti. In fond, noi suntem primii care pot pune o caramida la prosperitatea personala. Altii ne vor urma exemplul. Si daca o facem cum trebuie, niciodata nu vom trezi invidii. Modestia si normalitatea fac prozeliti si nu naravesc la invidie.
Onorarea altora
De fiecare data cand nu recunoastem bogatia in jurul nostru (multitudinea de posibilitati, diversitatea vietii, sansele si oportunitatile care ni se ivesc in permanenta) nu facem decat sa alungam din viata noastra prosperitatea.
Viata este abundenta! O vedem la tot pasul. Ar fi trist sa consideram ca merita sa ne bucuram doar de lucrurile ai caror proprietari suntem. Asta este o bogatie saraca! Tot ce este in jurul nostru si ne bucura, ni se reveleaza sau ne tranziteaza viata, ne face sa fim mai bogati. Respingand acest tip de bogatie transmitem Universului mesajul ca tolba noastra e mica. Este ca si cand am da Universului/Divinului peste mana care tine cornul abundentei.
De fiecare data, cand regretam (o neimplinire, o pierdere) sau nu reusim sa apreciem ce avem in viata, ne profetim saracia.
Mai mult, e necesar sa multumim chiar si pentru aspectele neplacute si mai ales sa intelegem talcul lor. Si ele nu vor mai veni sau nu se vor mai perpetua. In scurt timp, viata va gasi o solutie ce ne dezleaga de acele tipuri de experienta. Daca deja ne simtim bogati, plini de sensul pentru care ele s-au produs, ele nu mai au loc in viata noastra.
E limpede ca experientele traumatizante nu trebuie sa genereze respingere, ci intelegere. Respingerea denonta neacceptare si face imposibila integrarea experientei. Orice neacceptare genereaza un gol; iar golul atrage ocazii care perpetueaza situatia.
Ce ne ramane de facut? Sa anuntam Universul ca am inteles lectia si suntem recunoscatori pentru ea, impacati cu situatia si pregatiti sa mergem mai departe. Daca in mod repetat avem parte de nefericiri, persoane care ne abuzeaza (parinti, profesori, partenera/ul de viata, colegi, iubiti/iubite, sefi, etc.) trebuie sa intelegem tipul de experienta, talcul ei, sa fim recunoscatori pentru ea, sa ne asumam intelepciunea ei si situatia de viata va inceta sa se mai perpetueze.
Aceasta este echivalenta cu mantuirea sau vindecarea unui episod de viata. Am mai crescut un nivel! Suntem mai bogati in cunoastere.
A onora intamplarile din viata noastra, persoanele cu care ne intalnim si povestile pe care le cream impreuna inseamna sa ne simtim bogati si bucurosi ca avem parte de ele si ca reusim sa ajungem la miezul sau darul lor. La bogatia lor. Recunostinta pentru bogatia obtinuta in particular ne face partasi la averea Universului din care particularul este o farama holografica.
de Camelia Patrascanuwww.horoscoptv.ro
Adevarat faptul ca recunostinta reprezinta sursa abundentei.Eu sunt pasionata de autocunoastere,de dezlusirea misterelor vietii si insusirea unor lectii de viata cu adevarat importante.Am inceput de ceva timp sa imi fac liste de recunostinta,sa multumesc pt tot ce am si chiar si pt ceea ce nu am fizic,dar mental exista,si am observat cu mare bucurie ca Universul a inceput sa lucreze pentru mine intr-un mod exceptional de favorabil.Cu cat sunt mai recunoscatoare cu atat mai mare e abundenta!
Feel good!
FOARTE FRUMOS SPUS. IN CUVINTE PUTINE ATAT DE MULTA INTELEPCIUNE.
Buna tuturor ,scuze cam tarziu dar cred sa fie bine venit un bun an la totii ! .La Multi Ani !
Doamna Camelia va multumesc din suflet ca santeti alaturi de noi , eu imi doresc pentru anul acesta realizari familiare ,prosperitatii mai multe ,pentru fiica mea imi doresc mult sa aiba succes la bacalaureat si apoi la examenele de la facultate ,pentru mine prelungirea contractului in jobul meu (cum lucrez in Germania am nevoie de acest job ). Sa fim o familie plina de sanatate cu bucurii ,armonie realizari cu prosperitate chiar protectia jobului, ca apoi le facem noi pe toate cu ajutorul lui Dumnezeu si ,multa sanatate .un an bun luminos cu pace fie spirituala cat si cotidiana
va multumesc
cu stima Adriana Cornelia – Germania
Iubire si Lumina !
Doamna Camelia Patrascanu – am nevoie de un sfat.
Imi doresc ca anul acesta sa ma inscriu la a doua facultate, insa problema este taxa de scolarizare foarte mare cat si programul incarcat (fiind o facultate la zi).Inca de anul trecut am incercat sa imi mai gasesc un loc de munca part-time,(lucrez norma intreaga insa cu banii pe care ii primesc nu pot sa imi acopar si taxa)insa nu am reusit sa gasesc un servici pe care as fi putut sa il mentin si apoi in timpul facultatii. Am incercat la inceput sa imi gasesc un part-time pentru o pozitie de incepator in domeniul in care as urma sa lucrez dupa ce termin facultatea, insa am ajuns la concluzia ca mentalitatea din romania nu este favorabila pentru mine. Ulterior am mers pe ideea de a face ce o fi, in limita bunului simt cat si a abilitatilor mele (am refuzat un post de casier deoarece nu ma pricep sa lucrez cu banii). Problema este ca timpul trece. Anul trecut nu m-am inscris la facultate tot datorita banilor iar anul asta implinesc 27 de ani, si nu imi mai permit sa pierd un an. Poate gresesc undeva? Poate nu sunt dispusa sa fac orice sacrificiu? Poate fara sa imi dau seama nu doresc sa castig un ban suplimentar lucrand in alt domeniu decat in cel in care ar urma sa lucrez din anul 3,4,5,6 de facultate sau dupa terminarea facultatii? Poate nu imi doresc suficient? Poate nu cred ca as rezista unui efort atat de mare atata timp cat nu as lucra intr-un domeniu care imi place si imi ofera sustinere interioara? Nu inteleg.
Va multumesc. Iara.
Draga Iara,stiu ca intrebarea i-ai adresat-o dnei Camelia, insa as dori sa imi expun parerea (e prea mult spus sfat). Initial m-am gandit ca poti face facultatea la ID, dar presupun ca acest lucru este imposibil(imi dau seama ca este o facultate importanta,grea, mai ales ca ai zis ceva de anii 5-6 de facultate). Ma gandesc ca pentru o perioada poti incerca sa lucrezi part-time(daca jobul este ok si te simti macar putin confortabil) si nu trebuie sa astepti pana in anul 3 de facultate cand incepi practica sau cand ar trb sa lucrezi in domeniul ales; poti lucra part-time 1 an,de exemplu, si apoi sa incerci iarasi sa cauti un job in domeniu. Trebuie sa iti dai tu singura seama cat de mult iti doresti un lucru si trebuie sa stii ca unele lucruri nu sunt numai albe sau numai negre, daca situatia nu iti dauneaza,poti accepta si o perioada de gri. Pe de alta parte,poate ai putea cere ajutor financiar unei persoane apropiate sau ai putea sa faci chiar un mic credit de nevoi personale (stiu ca poate raspunsul pe care il doreai tinea mai mult de partea spirituala si umana a situatiei, nu cea rigida a practicilor economice) si atunci efortul de a plati rata la facultate va fi mai mic,raportat la banii pe care i-ai da pe luna(desi in ansamblu,suma totala este mai mare). Un alt lucru care imi vine in minte, este acela ca,pana in toamna( cand incep cursurile majoritatea facultatilor) ai putea sa incerci sa iti scoti la iveala talentele pe care le ai, sa imbunatatesti anumite lucruri pe care le stii,sa fii autodidact si sa arati angajatorului ca meriti un salariu mai bun pentru toate abilitatile pe care le ai.
Oricum ar fi si orice decizie ai lua, cred ca trebuie sa iti urmezi visul,sa te simti un om implinit. In caz contrar, cu timpul poti ajunge sa regreti ca nu ai facut ceea ce doreai,poti sa ajungi sa urasti ideea de ban si de munca, salariu(pt ca ti se pare incorect ca devenim sclavi ai banilor si sa depindem de ei in implinirea viselor).
Cam asta este tot ce imi vine in minte acum,dar daca pot gasi si alte solutii, o sa revin. As fi vrut sa te intreb totusi despre ce facultate este vorba (banuiesc ca medicina sau poate ceva legat de inginerie-constructii-arhitectura , desi este un domeniu mai mult al barbatilor).
Toate cele bune,
Monica
Monica, iti multumesc frumos pentru sfat.
In momentul de fata am un servici stabil care imi asigura banii necesari pentru a putea supravietui. Nu dau cu sapa, lucrez la birou in domeniul in care am absolvit colegiul si ulterior facultatea.Imi doresc din tot sufletul sa fac ceea ce imi place, insa teama de necunoscut,faptul ca nu pot conta financiar pe nimeni, faptul ca familia nu ma sustine si mereu baga strambe, lipsa de incredere in fortele proprii – ma fac sa ezit.
Sper sa gasesc puterea interioara sa pot gasi calea spre drumul meu in viata.
O zi buna.Inca o data, iti multumesc pentru sfat.
1. Este foarte importanta motivatia inscrierii la facultate. De ce optezi pentru acea facultate. Pune pe foiae de ce vrei s-o faci
Si apoi trece in dreptul fiecarei motivatii alte trei modalitati de a obtien tipul acela de satisfactie. De exemplu, daca vrei sa faci facultatea pentru a avea un anumit statut si stabilitate sociala vezi daca le poti obtine si prin alte modalitati.Daca o faci pt bani vezi alte 3 modalitati de a prospera financiar. Dac vrei s-o faci pentru ca iti place meseria, vezi ce anume (ce stare) iti place cand profesezi si gandeste-te la alte 3 modalitati profesionale de a obtine acelasi tip de satisfactie sau implinire.
—> acest exercitiu te ajuta sa vezi dincolo de obiectivul facultate si sa intelegi ca ceea ce urmaresti este de fapt o stare de spirit, o anumita implinire, care nu e legata de o profesie (in fond, profesiiel se inventeaza) ci de un rol si o contributie pe care le ai in lume. Iar aceasta contributie si aceast amenire sociala pot fi onorate prin mai multe modalitati si profesii. Asta te elibereaza de conditionarea unei anumite facultati (mai ales in lips aunui ajutor material) sau te ajuta sa fii mai elastica in a alege posibilitatile de realizare.
2. Nu intra in panica. Nu te lupt acu timpul. Chiar daca te gandesti ca ai o varsta la care altii au schimbat deja 3 jobburi bune ca titrati poate ca meseria ta va avea nevoie de maturitatea ta , de experienta ta de viata.
Doamna Camelia Patrascanu, va multumesc pentru sfat.
Facultatea imi ofera dreptul de a invata cat si de a profesa, imi da dreptul sa ma insel si sa invat din asta, imi da dreptul sa imi dau cu parerea, sa transmit informatia mai departe, sa trec de la teorie la practica, sa explorez ceva ce acum imi este interzis, sa cladesc zi de zi o fundatie solida pe care apoi sa pot construi, sa ma modelez, sa descopar cine sunt, sa lupt cu neputintele mele. Facultatea respectiva imi ofera libertatea de a face si a fi ceea ce vreau sa fiu.
Uneori ne aflam in fata unei usi deschise, insa noi nu vedem, iar alteori avem nevoie de mai multe experiente pentru a fi pregatiti sa intram pe acea usa.Toate experientele ne fac sa fim ceea ce suntem in prezent, o singura experienta din viata noastra, daca ar fi stearsa ne-ar face sa fim altfel.
Va multumesc. Sper sa gasesc drumul meu in viata, indiferent daca este acesta sau altul.
Iara
Cand ai un vis trebuie sa il urmezi. Cu atentie, sa nu il sugrumi din cauza pasiunii sau a convingerii ca implinirea poate veni numai din acel vis.
Facultatile sau profesiile se inventeaza, de aceea ele nu pot fi vise in adevaratul sens al cuvantului. Ele sunt instrumente de implinire ale visului, ale menirii. Cand vezi visul si menirea din spatele scolii sau a profesiei esti mai liber in demersul de realizare personala. Cand vezi ca profesia doar te ajuta sa te exprimi mai bine intr-un domeniu intelegi ca in primul rand talentul care zace in tine iti face cinste.
Pentru ca suntem la inceput de an ~ LA MULTI ANI TUTUROR ~ si mai ales , LA MULTI, MULTI ANI, deosebite-i persoane care ne este alaturi si incearca mereu sa ne lumineze calea, drumul, gandul si tot ce este legat de persoana noastra , cred ca va dati seama despre cine vorbesc….despre dumneavoastra doamna Camelia Patrascanu, multumesc ca existati in viata noastra !!!Viata m-a lovit, ridicat,coborat, m-a invatat….dar am si primit lovituri…..Nimic nu este intamplator….nici, dumneavoastra in viata mea , a tuturor!!!
Mi-am dat seama care este problema. Se intampla de multe ori sa asteptam de la horoscop sa ne spuna ce am vrea noi sa ne spuna, sa ne rezolve problemele (daca a zis ca azi o sa castig la loto trebuie sa castig chiar daca eu nu am jucat la loto), sa faca o minune (nu ma inteleg cu x persoana insa astept de la astral ca acea persoana peste noapte sa isi schimbe atitudinea sau ce a determinat atitudinea sa). Cred ca asteptam prea mult de la astral si prea putin de la noi. Trebui sa acceptam ce nu putem schimba, sa vedem toate partiile adevarului (adevarul vazut de mine cat si de celelalte persoana implicate),sa nu ne lasam descurajati de obstacole si sa stim cand sa renuntam.
”Mai mult, e necesar sa multumim chiar si pentru aspectele neplacute si mai ales sa intelegem talcul lor. Si ele nu vor mai veni sau nu se vor mai perpetua. In scurt timp, viata va gasi o solutie ce ne dezleaga de acele tipuri de experienta. Daca deja ne simtim bogati, plini de sensul pentru care ele s-au produs, ele nu mai au loc in viata noastra.
E limpede ca experientele traumatizante nu trebuie sa genereze respingere, ci intelegere. Respingerea denonta neacceptare si face imposibila integrarea experientei. Orice neacceptare genereaza un gol; iar golul atrage ocazii care perpetueaza situatia.”
E real ce spuneti. Dar e atat de greu de depasit nivelul teoretic! Stiu ca nu exista retete, pilule (am tot cautat
). Mi-am tot zis ani intregi (10) ca (sigur!!!) exista un sens in pierderea cuiva drag. Am ajuns sa-mi spun ca (sigur!!!) a fost ferit (asfel?) de ceva grav. Imi spun multe, dar…
Cu multa credinta si fara invidie ,fara rautate putem sa depasim toate greutatile.LA MULTI ANI.
Eu am inteles de mult ca trebuie sa iubim viata, sa ne iubim pe noi, sa ne iertam pe noi si pe ceilalti pentru a merge mai departe; Am fost bogati inca de la nastere, dar nu am stiut sa ne patram bogati, sufletul nostru este toata bogatia, faptele noastre sunt rezultatele, daca sunt bune avem avere cu noi , daca sunt rele ne trag in jos deci suntem saraci. Imi este greu sa exprim ce simt cert este ca savurez orice fraza scrisa de dvs. Eu am vazut viata altfel decat ceilalti, vad lucrurile altfel, si doresc mereu ca lumea sa inteleaga ca noi suntem bogatia mai precis sufletul nostru restul este trecator.
Multumesc din suflet ca existati D-na Camelia.
Va doresc la toti LA MULTI ANI!
Sunt lucruri simple care ne inconjoara si carora nu le luam seama.La fel se intampla si cu acest principiu al abundentei. Cand il descoperim ne dam seama ca nu este atat de greu de inteles si de aplicat,dar totusi ne gandim “Cum de nu m-am gandit pana acum la asta?!”. Pt a ne bucura de tot ce inseamna viata ar trebui sa ne intoarcem catre noi,sa ne descoperim,sa uitam anumite tipare cu care am fost crescuti. Pana la 18-20 suntem influentati enorm de mult de parinti in deciziile si faptele noastre, traim dupa tiparul lor la care adaugam un strop de “noi”. Ar trebui sa fie invers. Dar, odata ce ne-am dat seama de toate astea, de partea buna si rea, nu mai avem nici o scuza daca procedam la fel.
Nu conteaza daca ceilalti vor sa avem bani multi, un anumit partener, anumiti prieteni. Trebuie sa punem pe primul loc ceea ce noi ne dorim si sa ne bucuram de ceea ce avem, chiar daca idealul nostru este mult mai jos decat al altora. Cati dintre noi nu au simtit ca au mai multa nevoie de iubire de la parinti sau nu au simtit increderea lor, si in momentul in care ne-am despartit am vrut sa tinem cu dintii de relatie doar pt ca simteam ca iubirea adevarata nu exista pt noi?! Din acest motiv, de multe ori nu stim sa intelegem ce ni se intampla, nu gasim talcul vietii noastre.
As vrea ca intr-o buna zi fiecare sa se opreasca din drumul tau si sa se gandeasca la fiecare poveste care l-a marcat. Cat din ceea ce am facut ne reprezinta pe noi si cat pe ceilalti? Putem sa tragem o invatatura care sa aiba legatura numai cu noi, nu cu ce ne-au intiparit altii in minte?
Daca cineva te-a invatat vreodata ca nu e bine sa pierzi, nu trebuie sa iti ingropi viata. Accepta ca poti pierde si vezi ce invataminte poti avea din ceea ce ti se intampla.
Numai bine va doresc si un an cat mai bun,
Monica
Sunt o persoana profunda, care analizeaza foarte rapid si corec lucrurile, doar ca acum am nevoie de o pauza. Nu mai vreau sa aud nimic din jurul meu, nu mai vreau sa imi pese de nimic si nimeni, vreau liniste. O liniste ce nu se rezuma la zgomot ci la acel zgomot ce vine din interiorul mintii celorlalti. Eu stiu ce vreau, ce simt si vreau ca ceilalti sa faca liniste (sa nu mai aud ce gandesc, simt, doresc in ceea ce ma priveste).
Imi place sa citesc horoscopul dumneavoastra, deoarece de cele mai multe ori zice de bine. Ce nu imi place este ca nu se adevereste. Ca sa fim sinceri nici nu are cum sa se adevereasca pentru toata lumea, deoarece este ceva general. O predispozitie a acelei saptamani.
O zi buna.Sper sa nu va suparati.
Intr-adevar, ca toate articolele d-nei Camelia, un altul care te opreste din ritmul zilnic si te obliga sa reflectezi. Ce suntem, cine suntem de ne credem tot timpul nedreptatiti? Inca avem soare si luna si zile senine in care le putem privi maretia si sa ne bucuram de efectele lor, inca avem flori si pasari care sa ne bucure auzul si vazul, inca avem munti de urcat, paduri de colindat, ape de traversat si inca ne avem pe noi de imblanzit si de educat ca nu ne mai trebuie nimic – decat sa traim in pace cu Dumnezeu. Ii multumesc d-nei Camelia ca mi-a amintit ca traiesc si ca trebuie sa fac ceva ca sa demonstrez asta.
De asemeni vreau sa-i transmit lui Adriana, care a comentata mai sus, ca ii doresc multa, multa sanatate si fericire ; cuvintele tale, Adriana, mi-au strapuns sufletul si m-au facut sa plang, ca pe undeva ma recunosteam pe mine.
Un an 2010 cu multa sanatate, realizari si impliniri pentru toata lumea!
LA MULTI ANI!
Carol esti un om sensibil si sunt convinsa ca ai trecut prin foarte multe in viata dar ai reusit sa treci si sa apreciezi bucuriile si frumusetile de langa noi.Multumesc pentru urari.Adriana
Multumesc d-na Camelia. Acest articol expune pe larg ceea ce fac eu in fiecare dimineata: ma inchin si ma uit intr-o parte si-n cealalta, ma uit in jos si vad pe altii mai orpsiti ca mine apoi ma uit in sus si multumesc Bunului Dumnezeu pt tot ceea ce am. Un an nou plin de bucurii va doresc!
ffff frumos articol,te impinge la autocunoastere si apoi sa actionezi in consecinta,numai ca pana intelegi te lovesti de multe hopuri pe care la timpul respectiv ai impresia ca nu reusesti sa le depasesti. P rivind apoi in urma dupa un timp problemele nu ti se mai par asa de grave si pari uimit ca nu mai vezi totul asa de negru.
Un an 2010 numai cu impliniri si multa iubire de sine
cu drag vasilica.
cu dorinta de a transforma acest excelent si original articol intr-un dialog cu noi insine ca intr-o larga si sincera comuniune, consider ca in aceasta expunere mai lipsesc urmatoarele:
1- bogatia si saracia exista dual in acelasi timp in sferele creatiei divine supuse vesniciei si spiritelor apropiate Duhului Sfant (in rest exista formele subiective si specifice indivizilor atat in formele spirituale crescute din si in oameni cat si formelor fiziologice, sociale si psihice)
2 – bogatia confera stari vibrationale specifice chiar daca sunt de forma frumoasa descrise in articol si anume:
a) – bogatii nu pot sa treaca prin urechile acului (mai degraba camilele…)… afirmatie facuta de Isus, plina de adevar si simbolism, ca imposibilitate umana de a redeveni foarte mic, astfel incat sa poti intra prin portile stramte ale spatiilor apropiate Adevarului, Viului si Hristosului
b) – bogatiile sunt supuse tuturor factorilor de genul uzurii, molimelor, autoconservarii si autodistrugerii, hotiilor, etc. care pot cuprinde si fiinta umana cand intre fiinta si bogatie se stabilesc relatii biunivoce de tipul stapan si stapanit
c) – bogatiile cele bune ar fi cele divine, care nu sunt supuse factorilor de mai sus, nu sunt ale noastre ci ne sunt puse la dispozitia noastra ca sa le stapanim prin servirea lor, fapt pe care vi-l doresc sa-l constientizati si vedeti cu totii.
cu deosebita stima si consideratie
Emilian R.
As vrea sa-ti raspund tie Emilian R., poate reusesc sa te indemn sa mai citesti odata articolul caruia in mod evident, nu i-ai patruns intrutotul intelesul, si ma mir pentru asta. O persoana religioasa (cum se pare ca esti), ar trebui sa recunoasca bogatia sufleteasca, de care vorbeste Camelia, bogatia data de intelegerea si acceptarea totala a omului de langa tine, a evenimentelor, a lumii. Nu doresc sa intru in polemici pe teme biblice, dar nici Dumnezeu nu proslaveste saracia materiala. Ideea de a fi sarac si de a suferi, de prea multi este cu totul gresit interpretata, nu-i este recunoscut sensul figurativ si talcul. Dumnezeu nu ne vrea saraci!! nici spiritual dar nici material!!
Daca adaugirile tale sunt facute ca o atentionare pentru a nu depasi o anumita modestie (de care de altfel si Camelia vorbeste) sau pentru a ne feri de acea aroganta pe care o capata unele persoane odata cu atingerea unui grad de prosperitate, daca citesti cu atentie, “conditiile” pe care Camelia le pune pentru atingerea acestei STARI de bogatie, nu pot genera aceste riscuri.
Expunerea facuta in articolul pe care il comentam cu totii denota o intelegere atat larga si profunda a legilor universale, a legaturii dintre om si univers (care nu neaga si nu minimalizeaza in nici un fel puterea creatorului), incat consider ca nu i se poate reprosa nici o lipsa sau sustinere a vreunui neadevar.
Nu am avut intentia de a da un aer acid acestui comentariu (desi se pare ca nu m-am straduit destul..), am vrut numai sa incerc sa sustin o idee pe care – din pacate – unii o pot intelege eronat.
E adevarat ca fiecare are adevarul sau, cel pe care doreste sa-l promoveze, dar consider ca mai mult decat evidenta evenimentelor, nimic nu poate dovedi mai bine adevarul celor sustinute de acest articol.
Cu multa caldura pentru toata lumea,Somehow.
Pentru ca de-a lungul vietii-sunt nascuta pe 13.06.1966 si nu stiu daca nr.13 sau existenta celor trei de 6 in data nasterii au vreo legatura cu necazurile vietii mele-am intampinat extrem de multe probleme (divort,patru operatii extrem de dificile) si faptul ca in timp am inteles de ce mi-a fost dat sa trec prin ele,am inteles ca ce nu te doboara te face mai puternic,am inteles ca e bine sa ne bucuram pentru fiecare zi pe care o traim ,am inteles ca e bine sa apreciem tot ce ne-a daruit Dumnezeu si sa-i multumim ca ne-a ajutat sa trecem obstacolele promitandu-i ca daca depinde de noi sa nu mai repetam greseala, o vom face.Faptul ca ai copilul(iii) sanatos(i),familia sanatoasa,dimineata te trezesti si vezi lumina soarelui(nu toti se pot bucura de acest dar,de vaz,auz ,miros,mani,picioare),te trezesti si poti admira o floare,un aer proaspat,iti poti saruta copilul,partenerul (nu toti avem parte de aceasta unica bucurie(ma refer la copil-eu am un baiat si-i multumesc lui Dumnezeu pentru existenta lui in viata mea-),faptul ca atunci cand ai necazuri Dumnezeu iti da putere sa le faci fata iar daca ai invatat ceva din lectia primita reusesti sa intelegi ca trebuie sa fi recunoscator pentru fiecare zi traita in pace.Am invatat de-a lungul vietii ca nimic nu a fost intamplator si cum mi-am asternut asa dormit ,am invatat ca daca nu ma iubesc eu nu ma iubeste nimeni,am invatat faptul ca e usor sa faci rau si e mai greu sa faci bine ,am invata ca atunci cand faci bine de cele mai multe ori esti rasplatit cu rau (si cu toate acestea eu continui ca atunci cand pot face un mic bine il fac din tot sufletul si sunt fericita si multumita ca l-am putut face),am invatat ca desi nu am o baza materiala puternica,am cat imi trebuie sa traiesc modest(altii nu au nici atat) dar am ceea ce se numeste caracter,principii,bun simt si recunostinta pentru faptul ca lectiile vietii au reusit sa ma faca mai puternica si mai inteleapta.Oricum fata de multii bogati saraci sufleteste care nu au timp sa se bucure de ceea ce au si traiesc in lumea lor de snobi eu sunt mult mai fericita si multumita ca ma pot bucura si pot aprecia real toate cele ce mi-au fost daruite.
Presupun ca doamna Camelia a ales aceasta tema ca prim articol de inceput de an ca noi sa multumim pentru tot ce-am primit in anii trecuti si indiferent de ce vom intampina in noul an sa invatam sa apreciem ce avem si daca e cazul, orice lectie primita sa fie un pas inainte.Cu optimism sa mergem inainte! Adriana
Multumesc mult,Camelia!Evenimentele petrecute in anul 2009,m-au ajutat sa inteleg mai mult,sa cunosc oameni deosebiti si sa fiu recunoscatoare.Transmiti mult prin tot ce faci,reusesti sa patrunzi in sufletul nostru,sa ne daruiesti lumina si iubire.
Cu recunostinta,ANITA
Articol al carui mesaj e bine sa ne fie bine intiparit in minte si daca se
poate sa-l transmitem si copiilor nostri pentru a intelege lectiile vietii.
Pentru ca nu intamplator doamna Camelia a ales tema acestui prim articol in anul 2010 ii multumesc si-mi plec capul.Cu admiratie si recunostinta,Adriana
Camelia multumim pentru articolele tale sunt deosebite si ne fac sa ne regasim pe noi insine ,ne dau putere sa luptam .Abundenta este si un copil care vine pe lume,mult asteptat si dorit ,dar si unul care vine in momente mai dificile ale vietii.Recunostinta inseamna sa-i multumesti lui Dumnezeu pentru tot ce ti-a dat si eu ii multumesc pentru baietelul meu.Acum vine si un al doilea si stiu ca si el imi va bucura sufletul si imi va umple viata ,cu toate ca vine intr-o situatie delicata si material si social in plan personal.
Cu dragoste si recunostinta Cameliei pentru articolele ei inspirate.
cati oameni se plang ca au ghinion in viata, eu cred doar ca nu au invatat lectia la care au fost supusi si asta e motivul pentru care ‘ghinionul’ se repeta la nesfarsit. De fapt viata este doar o lupta cu noi insine.
intr-adevar este un articol deosebit de interesant camelia. Tot ce se intampla in viata noastra are un talc. Asta a incercat sa ne demonstreze si paulo Coelho in Alchimistul. Cu toate acestea insa, desi sunt un om care chiar cred in cele spuse de tine, exista multe lucruri urate care s-au intamplat in viata mea si carora nu le-am inteles nici pana in prezent “talcul”. Si de aici nu mai inteleg……
Dumnezeu sa ne dea tuturor intelepciune si darul de a pricepe talcul lucrurilor care ni se intampla in viata. Un an nou fericit la toti.
Uneori, cand ni se intampla lucruri urate mesajul este acela de a pleca de acolo. Una din conditiile fericirii este de a-ti crea un mediu capabil sa iti intretina fericirea. Asta te obliga la o mai mare atentie la crtiteriile dupa care iti alegi prietenii si partenerii. Vei intalni oameni care spun ca isi doresc sincer familie sau prietenie sau colaborare. Daca vrei sa fii fericita in relatia cu acesti oameni priveste adanc in ei si vezi daca ei si stiu cum sa intre in viata ta, daca stiu cum sa fie ei insisi fericiti, daca aveti obiective comune. Daca deja vietile voastre s-au amalgamat fara sa fi stiut toate acestea de la inceput, fericirirea poate fi gasita doar prin sondarea fortelor tale interioare – ele te vor ghida catre o iesire armonioasa din relatiile dificile. Uneori desprinderea se va face brusc, alteori in timp. Varianta este in functie de cat de pregatita esti sa faci fata schimbarii.
BUNA SEARA SI LA MULTI ANI!
VA DORESC DIN TOATA INIMA DOAMNA CAMELIA ,PRECUM SI CELOR, CARE
VA APRECIAZA ACTIVITATEA CE O FACETI …SUNT FOARTE EMOTIONAT .
VREAU SA IMI ZICETI FRANC CE SA FAC IN ANUL ASTA …
AM VISAT O VIATA INTREAGA LA AMERICA ,EI BINE ,ANUL 2010 AM
CASTIGAT VISA CARD SI DREPTUL DE A PLECA IN SUA …
AM UMBLAT IN EUROPA CATEVA ZECI DE TARI IN CATIVA ANI SI ACUM
SUNT INTR-O MARE CUMPANA ,NU STIU CE SA MA FAC…
ARTICOLUL DESPRE FERICIRE MA RASCOLESTE ,DE ACEEA VA CER PAREREA
IN PALMA MEA AM CITIT DE MULT CA VOI PLECA ,DAR AMERICA NU-I
EUROPA SA POTI VENI PANA SEARA INAPOI.
IN PLUS AM SI UN PROCES, PE CARE AM PROMIS MAMEI MELE INAINTE
SA MOARA, CA NU-L VOI LASA DE IZBELISTE ,E DREPT CA ESTE INCEPUT
SI DACA VREA DUMNEZEU IL VOI SI CASTIGA ,DAR AMERICA MA CHEAMA…
CE SA FAC,SITUATIA NU-I ASA DE SIMPLA CUM PARE,
AM CITIT PE ADRESA HOROSCOPULUI TV,CAND A APARUT, POZITIILE
PLANETELOR LA NASTEREA MEA ,DE ACEEA VA INTREB ESTE BINE SA DAU CU
PICIORUL NOROCULUI…
DACA MERITA SA IMI RASPUNDETI CATEVA FRAZE M-AS SIMTI FERICIT.
CU STIMA SI RESPECT AL DUMNEAVOASTRA CITITOR FIDEL.
Nu treci clasa pana nu iei toate examenele!!! Asa-i la scoala, asa-i si-n viata ! Fiecare ,,experienta” traita are talcul ei, trebuie gasit! Asa accedem pe trepte superioare, in clase superioare!!!A accepta, a recunoaste si a multumi divinitatii pentru TOT si TOATE, este un mare ,,dar”.
Asadar…deschideti-va geamul vietii si …inspirati aerul proaspat al inceputului de …zi, luna, an…bucurati-va de frumusetea fiecarei clipe daruite de bunul Dumnezeu, in clipa… ACUM! Totul se petrece in prezent! Depinde de noi cum il percemem! Iubiti…primiti iubire, recunoasteti, primiti recunostinta,acceptati…primiti abundenta! Un an 2010, absolut fabulos, TUTUROR. Credeti …si minunile vor deveni realitate! Visele se vor implini!!!
Citesc cu o placere deosebita toate articolele Cameliei si parca ma infioara cata dreptate are in tot ce spune. DA.DA.DA. are dreptate cand spune ca uneori nu stim sa pretuim toate bogatiile pe care ni le ofera viata(este vorba de micile bucurii oferite de suflete necuvantatoare, de fiinte care nu ne sunt foarte apropiate) si care cu stilul nostru le ignoram. Eu am inceput sa realizez cu adevarat valorile bucuriilor vietii din momentul in care am adoptat un catel si l-am salvat de la moarte, recunosc, abia atunci am inceput cu adevarat sa simt cat de mult te poate sensibiliza la tot ceea ce iti daruieste bun sau rau viata.
SA AVETI PARTE DE FERICIRE SI ZILE LINISTITE.
cu dragoste, NICOLETA
… ca sa ai ceva , in primul rand trebuie tu insuti sa fii acel ceva( si nu ma refer la valori materiale)…Vrei sa ai Iubire, fii tu insuti Iubirea si astfel atragi ceea ce esti…Cand te gandesti ca nu ai ,asta vei atrage…Nimic…E o lege foarte simpla…
Multumesc, Camelia!!
Un articol deosebit de incurajator, de determinant. Deci, capul sus, privirea inainte si haideti sa traim acum, aici intr-un mod frumos si placut lui Dumnezeu.
Sa aveti un An plin de Lumina si Iubire!
Cu drag, Claudia