Firescul altruismului si miracolul iubirii
Esti un om bun? Hmm…. atunci e foarte posibil ca uneori bunatatea ta sa ii corupa pe ceilalti!
O prietena a blogului meu mi-a pus o intrebare provocatoare: cum putem sti ca altruismul nostru este sincer, vine din convingere si nu din dorinta de rasplata, oricare ar fi aceea?
Completez intrebarea prietenei noastre cu alte intrebari: Cum stim ca in secret nu tanjim dupa recunoastere sau macar dupa sentimentul de multumire de sine ca am facut o fapta buna, ca suntem superiori, morali, mai buni decat altii, ca facem ce este corect?
Cum stim ca altruismul nostru este corect in logica Universului si potrivit pentru destinul persoanei careia ne adresam? Cum stim daca faptele noastre bune nu cumva paveaza un drum spre iad?
Evident, distinctia nu este mereu usor de facut. De cand omenirea a tras concluzia ca anumite trasaturi sunt bune iar altele rele, ca anumite virtuti trebuie educate iar unele porniri inhibate, de cand s-a „inventat” rusinea pentru a controla actiunile oamenilor, altruismul a devenit ravnit, laudat, apreciat public, trecut in CV. De aceea, uneori, pornirea altruista sincera are lipita de ea multumirea de a sti ca ai facut un lucru aprobat general, admirat, validat si catalogat ca fiind bun. Ti se fura astfel, prin aplauzele publice, naturaletea gestului. Altruismul este contaminat de automultumire, infumurare si o moralitate semeata cu mot in frunte.
Doar daca esti foarte exersat in regimul bunatatii si stii cum sa-ti gestionezi sentimentele si impulsul de a propaga binele, ramai indiferent la parerile celorlalti.
Dar aceasta exersare presupune, in primul rand, a te purta bine cu tine. Pentru ca bunatatea incepe cu propria persoana. Tocmai de aceea toti inteleptii spun ca nu poti iubi cu adevarat pe cineva daca nu stii sa te iubesti pe tine insati. Am auzit adesea aceasta asertiune. Dar de ce este asa?
Fii bun cu tine, acorda-ti atentie si vei deveni mai atent la cei din jurul tau!
Iubirea de sine incepe prin a-ti da atentie, prin a te respecta cu adevarat, prin a fi cu adevarat atent la tine, la trairile tale si constientizand de ce le ai, la fricile tale si intelegand de unde pornesc ele, la aspiratiile tale si la ce anume vindeca ele, la relatiile tale, la nemultumirile tale si slabiciunile pe care ele le ascund etc.
♥♥♥ Iubirea de sine este departe de a fi disperata ori narcisista si egoista – paradoxal, egoistul, de cele mai multe ori, nu se iubeste pe sine. De aceea cauta sa posede: pentru a-si confirma puterea si valoarea de care nu este sigur – se agata mai mult de ceea ce are decat de ceea ce este. Iubirea de sine este un atribut uman si ea izvoraste din constiinta de sine.
Cand iti dai atentie inseamna ca incepe sa-ti pese de tine.
Incepi sa investighezi cauzele trairilor si gesturilor tale. Incetezi sa mai traiesti pe pilot automat, sa ai reactii la ceilalti sau la impulsurile superficiale ale personalitatii tale. Incepi sa fii TU, sa manifesti esenta fiintei tale.
Daca vrei sa vezi cat esti de bun cu tine analizeaza (lista este deschisa, astept sugestiile voastre J ) :
- daca sufletului tau ii face bine un anumit comportament sau o anumita replica pe care o dai cuiva,
- atitudinile pe care le adopti si comentariile aparute in minte la adresa semenilor tai
- daca ii face bine corpului tau ora la care te culci seara,
- compania in care alegi sa stai,
- alimentele pe care le mananci si felul in care mananci
- daca sufletul tau e fericit cu oamenii pe care ii numesti prieteni
- daca mediul in care alegi sa lucrezi sau sa traiesti este benefic pentru tine
- daca pentru a-ti fi bine esti atat de bun cu tine incat sa creezi in jurul tau (indiferent de conditii) un mediu prielnic, de pace si bucurie care sa iti permita sa te dezvolti
- intreaba-te daca pentru a-ti fi bine ai invatat sa sfintesti locul transformand, dupa puterile tale, un mediu ostil si neprimitor (social sau geografic) intr-unul mai bun
- daca mereu alegi oamenii si locurile bune pentru tine
- daca radiezi bunatate, armonie si putere astfel incat sa creezi un camp de atragere a lucrurilor benefice tie
– daca folosesti experietele vietii pentru a invata din ele, evitand capcana lamentarii, regretului, blamarii etc - adaugat de IULIA
De aici incep bunatatea si altruismul.
Fii bun cu tine, nu te corupe!
A fi bun cu tine nu inseamna sa te menajezi, sa iti minimalizezi greselile, sa iti umfli meritele, sa-ti satisfaci orice dorinta. Asta ar insemna sa fii rau cu tine, pentru ca toate acestea te strica.
A fi bun inseamna sa iti oferi tot ce ai nevoie pentru a creste, a te intari: intelegere, intelepciune, rabdare, bucurie, un mediu bun pentru sufletul tau, prietenii valoroase, atitudini pozitive, actiuni onorante.
Cand esti obisnuit sa te porti bine cu tine nu mai poti fi fascinat sau corupt de atentia si complimentele altora. Pentru ca tu stii cat pretuiesti si esti deja acomodat cu propriile calitati si defecte, pe care le tratezi egal. Cand esti bun cu tine stii sa primesti cu naturala modestie laudele, nelasandu-le sa te corupa.
A fi bun nu inseamna sa iti onorezi orice dorinta sau capriciu. Ci sa intrebi care este radacina dorintelor, cum apar aceste puternice dar efemere stari interioare care iti pot dicta (daca le lasi) alegerile si gandurile, actiunile si comportamentele.
A fi bun cu tine inseamna sa iti refuzi ce iti place dar este toxic, sa ai puterea sa aplici pentru tine ce este folositor si progresist, sa aduci in viata ta elemente care te fac intelept si puternic, iti calesc caracterul, iti deschid inima si mintea.
Cand te infurii, intreaba-te daca furia iti face bine, daca rezolvi ceva si daca postura in care te pui este onoranta si reprezentativa pentru tine.
Cand mananci in exces intreaba-te daca mancarea este ceea ce vrea corpul tau, intreaba-te care este natura poftelor tale, identifica golul sufletesc/emotional pe care incerci sa il compensezi cu alimente.
Si la fel, cand vei darui atentie cuiva vei sti s-o faci tinand cont de capacitatea celuilat de a primi atentia, aprecierea sau iubirea ta nefancandu-i rau flatandu-l, corupandu-i modestia si indemnandu-l sa se impauneze ori sa risipeasca iubirea oferita.
Cand esti bun cu o persoana priveste inima ei sa vezi cum este pregatita sa-ti primeasca iubirea. Si ofera-ti iubirea in formula in care celalalt o poate primi.
Nu oferi recompense bunatatii, doar deschide-ti inima!
Cand unui copil ii recompensezi altruismul ii transmiti ideea ca este grozav cand/daca face fapte generoase – moment din care altruismul va deveni moneda sa pentru recunoastere, apreciere publica si succes.
Sa recompensezi bunatatea/altruismul este deja o pervertire a blandetii inimii. Bunatatea n-are nevoie de stimulente, de recompense.
A incuraja un copil sa fie bun nu e un lucru usor. Fara recompensa e dificil sa-l deprinzi cu un comportament greu de identificat in jurul lui. Singura cale este modelul propriu – ca parintele sau indrumatorul sa fie model de intelegere, blandete, pasare, toleranta, caldura umana.
In schimb, daca faci din bunatate/altruism un lucru firesc, lasand libertate persoanei de a alege cat si daca sa fie buna, atunci generozitatea va fi inteleasa ca natura fireasca si profunda a omului, ca o stare de normalitate la care fiinta va reveni si o va recunoaste mereu in mijlocul furtunilor sale emotionale. Va fi borna dupa care isi va ghida mereu viata. Va fi punctul sau cardinal, incoruptibil.
♥♥♥ Pe termen scurt recompensarea bunatatii/altruismului poate produce efecte incurajatoare dar nu fixeaza valoarea generozitatii in mod profund ci o face o masca a ambitiei de a fi important si admirat. Cultivarea bunatatii/altruismului ca normalitate are avantajul de a modela pozitiv caracterul si de a revela natura angelica a fiintei umane. Dar numai inteleptii vad in perspectiva sau dincolo de aparente si de rezultatele imediate.
Incercand sa starnesti generozitatea prin stimulente, ucizi initiativa personala, creativitatea care te face sa iesi din confort si conformism, curajul incomod de a fi bun. Stimulentele pervertesc inclinatia fireasca a sufletului de a intra in contact cu un alt suflet, inclinatia spre compasiune si intelegere.
Bunatatea/altruismul nu iti fac mereu viata mai usoara – te obliga sa te implici, sa iti pese, sa fii atent, sa cantaresti, sa fii intelept, sa fii mereu viu, interactionand cu mediul in care traiesti. Stimulentul pentru bunatate/altruism ucide in om toate aceste sanse de a creste si il face sa actioneze motivat de recompensa:
- copilul invata si se poarta cuviincios pentru a fi apreciat, pentru laude, note sau premii
- sotul este bun pentru a fi corect si a se simti moral
- sotia e generoasa pentru a fi mai buna ca altele sau pentru a se sti in afara oricarei suspiciuni sau acuzatii
- raspunzi la telefon si asculti plangerile celuilalt desi nu ai chef, dintr-o bunatate propusa in care faci altruism extrem cu timpul, nervii si sufletul tau etc
Cand nu poti sau nu simti sa fii bun e mult mai bine sa iti recunosti limitele si sa spui ca nu poti oferi sprijin. Asta e o forma de a-ti pasa de timpul si dificultatea celui pe care alegi sa nu il amagesti. Si de a nu te amagi pe tine ca de fapt esti ma saritor si suportiv decat dicteaza caracterul sau disponibilitatea ta in acel moment. Aceasta onestitate fata de tine (ce iti evidentiaza limitele si discrepanta dintre imaginea ta de sine si egoul tau) iti va folosi cand vei dori sa stii cine esti de fapt si la ce trasaturi poti renunta, ce vrei sa dezvolti la tine si ce atitudini consideri ca trebuie educate.
Cand bunatatea ta pierde respectul celorlalti
- capitol ce constituie raspuns la intrebarea Vioricai –
Daca esti saritor, prevenitor, intelegator si bun cu ceilalti in schimb ai parte de cereri si comportamente abuzive ori de nerecunostinta (desi se spune ca primesti din partea universului ceea ce oferi – conform legii rezonantei si atractiei) inseamna ca este o problema in felul in care simti si oferi buntatea in relatiile umane. Si trebuie sa-ti redefinesti buntatea. Care a luat forma supunerii, a vasalitatii, a menajarii obediente/lase a comportamentelor celorlalti doar din dorinta de a mentine pacea sau aprecierea persoanei tale.
Teama de conflict sau opozitie ne poate impinge la o ingaduire excesiva a comportamentelor apropiatilor incurajand astfel proliferarea egoismului. Pe spatele lasitatilor noastre. Prin menajare devenim complici la nasterea unor abuzatori. Ce parea la inceput bunatate si indulgenta din partea noastra a devenit combustibil pentru ingamfare si nerecunostinta. Confirmand ca intentiile bune paveaza calea spre iad.
Cand oferi celuilalt mai mult decat poate primi il imbii la risipire, nerecunostinta si lacomie.
E bine sa vedem cum ii prieste celuilalt sa-i oferim bunatatea. Daca esti bun oferind unui copil lacom bomboane s-ar putea ca in 2 luni sa il pui pe tratament hipoglicemic. Faptul ca putem oferi mult (timp, energie, sentimente, atentie, dragoste) nu inseamna s-o si facem cand bunatatea este luata drept o incurajare a slabiciunilor de caracter, cand corupe persoana si ii inspira abuzurile. Inainte trebuie sa privim in propria inima si sa ne asiguram ca altruismul si ingaduinta noastra nu sunt expresii ale fricii sau rusinii – pentru ca acestea permit aparitia abuzatorului transformandu-ne in victime.
De aceea se spune sa dai atat cat poate fiecare sa primeasca – atentia, dragostea, sfaturile, ascultarea, banii sau corpul tau atat cat celalalt poate gestiona si nu atat cat ai tu de oferit. Dar de unde sa stii cat este capabil sa primeasca fiecare?
Vei sti privind in inima celuilalt – inima sa iti va vorbi despre cea mai buna modalitate de a-i arata ca iti pasa de el. Fara judecati si moralizari inutile. Cand vezi rana celuilalt (pentru ca orice slabiciune indica o rana) nu tii pleduarii ci pansezi sau chemi ambulanta. De multe ori un sfat sau gest bun este respins din cauza ambalajului pedagogic si de o moralitate antiseptica. Bunatatea se ofera stfel incat sa nu corupa si sa nu incurajeze slabiciunile de caracter. Bunatatea nu pretinde perfectiune. Dimpotriva. Ea deschide calea si incurajeaza trasaturile care ajuta omul sa comunice cu semenii sai, sa-i inteleaga. Bunatatea niciodata nu perpetueaza abuzul.
Uneori, a fi bun inseamna a avea curajul de a refuza, de a spune NU sau doresc altceva. Asta inseamna sa fii bun cu tine si sa tii cont de trairile si simtamintele tale. Dar si sa fii bun cu celalat nedandu-i sperante, neincurajandu-i abuzurile, nelansandu-l sa treaca peste limitele tale. Pentru ca bunatatea te invata si te indeamna sa ai grija de tine si de cei din jurul tau. A avea grija nu inseamna a cocolosi, a menaja excesiv ori a crea confuzie cu privire la situatie doar pentru a da iluzia aprobarii/bunatatii. A avea grija inseamna a-ti pasa de tine si ceilalti, de consecintele comportamentelor. Chiar cu riscul de a-ti atrage dezaprobare sau respingerea persoanei tale.
In relatiile cu apropiatii poate fi dificil sa refuzam transmitand in acelasi timp ca ne pasa si suntem acolo pentru persoana respectiva. Iar asta nu se face prin cuvinte ci din atitudine si simtire.
Trairea aflata in spatele refuzului este cea care face pe cel refuzat sa inteleaga ca nu persoana lui este respinsa ci doar cererea sa.
Creeaza celuilalt posibilitatea de a fi bun!
Poti incuraja bunatatea/altruismul fiind model pentru cei din jur – aratandu-te bun si intelegator cu tine si cu ceilalti. Desigur, a fi model nu reprezinta un scop in sine.
Poti incuraja altruismul transmitand mesajul ca nu il judeci, nu il cataloghezi drept slabiciune si nu il tratezi ca pe un fapt extraordinar. In felul acesta perpetuezi firescul in actul daruirii.
Da posibilitatea celuilalt sa fie bun cu sine. Sa arate intelegere si blandete pentru defectele sale, sa fie mai putin aspru cu sine, sa isi aprecieze mai mult calitatile. Apreciindu-i-le chiar tu ! Bunatatea/altruismul se perpetueaza prin calitati, prin trasaturile pozitive. Daca ne aratam mereu nemultumiti de defecte, alteram sufletul care este tronul bunatatii. Iar bunatatea, chiar daca o avem, este alungata din inima noastra de tristete si nemultumire.
Fii bland si intelegator cu cei din jur si astfel inima lor se linisteste langa a ta, iar bunatatea/altruismul va putea sa devina limbajul sufletelor.
Priveste cu bunatate si intelegere (dar nu aprobator) chiar si gesturile care te indigneaza. Iarta fara moralizare.
Bunatatea stie sa vada inima oamenilor fara a ignora strambatatile firii.
Nu e nevoie sa indrepti firea cuiva – bunatatea inimii sale va face asta de la sine. Tu doar priveste centrul inimii sale pentru a incuraja bunatatea/altruismul sa iasa la suprafata. Restul nu mai tine de tine, ci de miracolul iubirii si al generozitatii.
de Camelia Patrascanuwww.horoscoptv.ro
sunteti minunata doamna Camelia
nu stiu cum se face, dar mereu se intimpla sa gasesc articole interesante atunci cind am mai mare nevoie de indrumare.Multumesc!
Doamna Camelia Patrascanu vroiam sa va intreb:
Nu se ivesc oportunitati sau noi nu reusim sa le vedem?
Simt in momentul actual ca mi-a fost aratata calea si ca sunt pregatita sa imi implinesc destinul. Problema este ca desi vad incotro trebuie sa o iau, nu vad cum as putea merge intracolo (pare ceva de neatins, dar mi se spune ca trebuie sa merg intracolo).
Este foarte interesant ca atunci cand un ciclu din viata mea se termina ajung in prezent la un moment asemanator cu cel cu care a inceput poveste. Este ca si cum m-as intoarce la momentul de unde am inceput doar ca in prezent.
Va multumesc. Andra.
Andra, mai mult decat in alte timpuri destinul este modelabil. Uneori oportunitatile apar simultan cu noi posibilitati, neinchipuite pana atunci. “Pistele” destinului nostru se multiplica. Numai menirea ne arata mereu drumul, cauza pentru care simtim ca am fost nascuti. De aceea a devenit atat de important sa atingi o viziune transpersonala a vietii, mai presus de propriile nevoi si dorinte menite sa satisfaca strict propria persoana. Aceasta vizuune transcendenta, holistica, iti arata ce ai venti sa servesti cu viata ta. Asa te poti orienta in noianul de oferte, tentatii sau posibilitati care acum apar simultan – ca si cand universul se reflecta deodata in o mie de oglinzi iar viata noastra capata mai multe fatete, vibrand simultan in mai multe dimensiuni.
Profesiile se inventeraza. Dar alegerea diferitelor meserii sau roluri sociale are un fir rosu – menirea. Ce simti ca ai venit sa fii, cauza pe care vrei sa o afirmi, mesajul despre lume pe care vrei sa il traiesti si sa il rostesti. Logo-ul tau.
Daca vezi calea ta dar nu vezi posibilitatea de a merge pe ea este posibil ca:
- inca sa nu iti fi rezolvat legaturile cu trecutul care inca te tine pe loc
- sa nu ai incredere totala in puterea ta de a merge pe cale
- sa te afli intr-un punct in care poti schimba chiar si … schimbarea – adica sa iesi din dorul sau determinarea visului sau a tanjirii tale = adica sa te eliberezi de propriile proiectii vizavi de destinul si menirea ta
‘- inca sa nu iti fi rezolvat legaturile cu trecutul care inca te tine pe loc’
Cam asa este, deoarece drumul mi-a fost aratat cu multi ani in urma. In ciuda faptului ca au trecut 8-9 ani de atunici si multe lucruri s-au schimbat, nu am reusit sa schimb ceea ce m-a tinut departe de a-mi implini destinul.
“-sa nu ai incredere totala in puterea ta de a merge pe cale”
De multe ori ma subestimez. Uneori este un lucru bun, deoarece aceasta subestimare ma face sa muncesc mai mult, sa ma perfectionez, insa uneori ma tine departe de a merge mai departe.
Mai este si teama de a fi ceea ce esti menit sa fi deoarece altii nu cred ca ai putea fi ceea ce ai nu pot fi.
Au fost momente cand mi-a fost teama sa fiu sincera cu mine si sa spun: Asta sunt eu in prezent, Asta vreau sa fiu! si sa nu imi fie teama sa ii las si pe ceilalti sa stie acest lucru.
Va multumesc pentru raspuns.
Buna dimineata draga D-na CAmelia,
cand mai veniti in preajma orasului Tg.Mures pentru consultatii?
Eu sunt balanta (29.09.1970) si viata mea bate pasul pe loc. nimic, nimic, nimic…. Intr-adevar mental nu ma pot desprinde de o intamplare din 2004 dar viata mea se invarte in acelasi cerc si nu vad (nu mi se arata) absoluyt nimic in jurul meu.
Multumesc
Vreau doar sa mai scriu faptul ca ii multumesc mereu Divinitatii pentru ceea ce am. Am o viata frumoasa si imblesugata dar inima mea e foarte trista si nu ma pot regasi. Si nu vad nici o cale. Trebuie sa incep sa ma bucur de viata – poate aceasta e menirea mea (atat de simplu sa fie?
Aflati ce atitudine va tine legata de acea intamplare. Care e cel mai puternic sentiment pe care intamplarea/situatia o trezeste?
Din suflet va multumesc!
Este dorul puternic de cele 9 luni de zile pe
care le-am trait indragostita fiind de un barbat
undeva departe de casa si de tara. A fost un eveniment care si-a pus puternic amprenta asupra mea, ceva iesit din tiparul vietii mele obisnuite.
In cele din urma el a ales alta femeie si nu ma
pot desprinde de aceasta durere. Si aceasta
dimineata venind spre servici l-am simtit langa
mine si intepaturi mari in inima mea (de ce simt
atat de profund asa ceva?)
Extraordinar de frumos si concentrat articolul
despre karma! Multumim ca existati!
Extrardinar ce incarcata energetic pozitiv
ma simt dupa ce am primit acest raspuns de la Dvs.
Cu siguranta mi-ati transmis si ganduri
pozitive (pe langa faptul ca am privit
foarte adanc in mine si poate
am gasit alt fel de raspunsuri decat pana acum)
Nu pot sa va explic ce stare de liniste
si de echilibru am de azi dimineata (nu mi s-a mai intamplat asa ceva cam de un an de zile/sa-mi regasesc starea de bine).
VA multumim ca existati!
Atunci cand esti bun si crezi ca asa sunt si ceilalti te inseli amarnic.
Asta este greseala pe care eu am facut-o. Cred ca daca eu sunt buna, sincera, corecta, asa sunt si ceilalti.
Am cunoscut o persoana de sex feminic cu care am fost sincera, deschisa. Niciodata nu mi-a putut trece prin cap (inocenta sau prostie)ca daca o sa ii spun ceva despre seful meu care este iubitul ei si lucram toti trei impreuna o sa ii spuna. Adevarul este ca nici nu i-am spus nimic ce nu i-as fi spus si sefului meu intr-un moment de mare sinceritate.
Ulterior am plecat de acolo si dupa un timp ne-am revazut. In inocenta mea o consideram pe iubita sefului aproape de mine. O percepeam ca pe o prietena. Ulterior a realizat ca m-am inselat. Orice ii spuneam ei auzeam ulterior din gura fostului meu sef care imi reprosa ce am zis. La inceput nu am luat in seama totul pana ieri. Am trecut cu treaba pe la fostul birou. Inainte sa ajung acolo am discutat cu iubita fostului meu sef. Nici prin cap nu mi-a trecut ce urma sa se intample. Negru de suparare fostul sef incepe sa imi faca reprosuri. Ma uitam mirata, nu stiam ce se intampla. Ulterior fostul sef sa ma lamureasca. In treacai-am spus la telefos iubitei sale ca fostul meu sef nu a putut sa ma ajute cu ceva. De aici sa se ajunga (din gura ei) ca eu as fi zis ca nu a vrut sa ma ajute. Cand fostul meu sef mi-a spus ca nu este rea vointea si chiar nu poate.
Nu imi venea sa cred. Sunt o persoana corecta, sinceritatea este cel mai mare defect al meu – si eram acuzata pe nedrept ca am mintit.
I-am spus fostului meu sef ca nu se pricepe deloc cand vine vorba de oameni iar acesta mi-a raspuns: Eu pe cine sa cred?
Normal, pe iubita lui scumpa si draga.
Mi se face greata si nu inteleg. Nu am reprezentat niciodata o amenintare pentru relatia lor, sau poate nu am crezut eu ca as putea fi o amenintare.
Ce am observat este ca atitudina fostului meu sef se schimba atunci cand era iubita sa de fata (nu lasa sa se vada ca apreciaza munca mea sau ca reusesc sa il fac sa zambeasca, lucru pe care rar il face).Cand era doar cu mine (munceam), comunica, nu era respingator, si imi aprecia munca.
Mi-ar placea sa stiu daca atitudinea iubitei sale se datoreaza felului sau de a fi sau dorintei de a ma elimina din peisaj.
Nu am avut niciodata o atitudine neadecvata si chiar seful meu a incercat sa ma tina la distanta.
Poate exista intre noi o atractie inexplicabila deoarece suntem pesti, insa. Semanam la felul de a fi – incapatanati, vrem mereu sa avem ultimul cuvant, sa avem dreptate, sa fim cei mai buni, sa nu stam in umbra cuiva, etc.
Poate ca am gresit atunci cand am daruit fostului meu sef anumite lucruri facute de mine, din suflet. Unii oameni considera acest gest ca o declaratie. Mai ales ca el este genul care nu da nimic pe gratis. Totul costa.
Oare iubita sa ma considera o amenintare sau asa este ea?
O zi buna. Catalina
Admir foate mult felul in care va exercitati profesia!Sunteti o persoana fascinanta si v-am cunoscut prin intermediul emisiunii de la Euforia TV! Pe atunci, in ochii mei erati un astrolog dar astazi…reprezentati o armonizare magistrala a astrologiei,psihologiei si dezvoltarii personale! Mi-ar fi placut si mie o profesie similara, adica sa ma pun in slujba binelui, sa nu mint pentru a obtine castiguri, sa nu vand gogosi, totul sa se desfasoare pe princiupiul sinceritatii, probitatii,incoruptibilitatii, lealitatii! Sigur ca n-am calitati pentru asta, la capitolul “Exprima-ti ideile, opiniile, credintele!” stau cam prost. Am impresia ca niciodata nu este transmis mesajul pe care doresc sa-l fac public.
Il consider pe Osho un drag prieten! Mi-a fost alaturi in cele mai delicate momente,fiecare gand de-al lui parca era scris de mine, nu m-am mai simtit singura sau atat de atipica fata de marea masa a oamenilor!
E totusi ceva ce ma ingrijoreaza…si nu stiu cum sa citesc ceea ce imi spune Universul!…Am tot ce-mi trebuie ca sa reusesc..pana si zodia….si totusi nu se intampla nimic favorabil visurilor pe care le am! M-am nascut pe 23.07.1985 in Suceava, am terminat studiile economice in 2008 si imi doresc sa devin un manager de succes cu fervoare, fanatic chiar!…De fiecare data cand socoteam ca am facut un mic pas, ca am urcat o treapta (aceea de la baza piramidei) am cazut in gol! De doua ori mi s-a intamplat sa muncesc fara sa primesc nici o recompensa materiala , de care aveam atata nevoie, caci parintii mei nu isi permit sa ma sprijine in niciun fel. Am consumat, si-am consumat fara sa produc nimic. Pana la urma,de satisfacerea necesitatilor fiziologice depinde atingerea varfului piramidei lui Maslow sau a piramidei elaborate de mine pentru mine.
Cred in puterea gandului, in bunatatea, empatia si umanitatea oamenilor! Cred ca totul , absolut totul depinde de ochii cu care privesti evenimentele, intamplarile din viata ta, daca vrei bine cauta-l acolo unde pare ca nu exista si-l vei gasi! Totusi , nu pot afirma ca sunt complet vindecata de mediul toxic in care m-am nascut si am crescut! Urechile mele au fost martore la atatea invidii, rautati, lamentari, regrete, dorinte de sinucidere,care m-au traumatizat! Cand ma intorc acasa si e liniste sau usa e inchisa ma gandesc cu spaima ca poate tatal meu atarna spanzurat pe undeva asa cum a amenintat mereu!:(…..daca ati sti cat am crezut in insanatosirea mentala a parintilor mei, cate scrisori le-am scris in care ii indemnam subtil sa ierte, sa se ierte, sa traiasca prezentul, sa gaseasca bucuria in lucrurile marunte, caci n-aveau nici un motiv sa se nelinisteasca, ca daca este sanatate totul este…Am esuat…atatia ani de persecutie, tortura, de abordare gresita a vietii, a lumii m-au lasat fara forta, fara argumente. Daca oamenii n-au capacitatea de a intelege, totul e zadarnic si infructuos!
Cum sa interpretez mesajul Universului? Ce imi sopteste? Sa imi accept conditia/saracia, sa vad casatoria ca pe o optiune (lucru tragic, deoarece fundamental pentru mine este cariera, iar o casatorie compusa din lipsuri e trenul spre nefericire 100%), destinul meu e in alta tara si ma pot realiza mai usor, mai sigur acolo???….Mi-ar fi placut o consultatie…dar ma multumesc cu amabilitatea dumneavoastra de a raspunde acestor lungi randuri si totusi prea scurte pentru a relata intocmai experientele mele, singura mea bogatie de altfel!
E magnifica etapa pe care o traversati…aceea in care opinia, tot ce spuneti si faceti conteaza, inseamna atat de mult pentru ceilalti! Cred ca va simtiti de-a dreptul binecuvantata! Va multumesc si va urez mult succes!
Am recitit articolul, e superb, pot invata multe!
Multumesc!
Iti recomand o carte care mi-a placut mult – cred ca am mai amintit-o pe blog – se numeste “Iubiri perfecte, relatii imperfecte” de JohnWelwood. Dar si “Calatoria inimii” de acelasi autor. Te vor ajuta sa intelegi inima ta si sufletul lui.
Multumesc! o voi cauta!
Week-end placut!
Mi-as dori sa pot vorbi cu Dumnezeu si El sa imi raspunda la anumite intrebari. Poate asa nu as mai fi atat de trista si m-as resemna. Poate as intelege unde gresesc si as corecta greseala.
Vad oameni pentru care cel mai important lucru este sa faca bani. Ma intreb: Cum pot sa faca ceva doar pentru ca ies bani? Cum pot sa nu isi doreasca mai mult la nivel spiritual, intelectuar, etc.?
Vreau si eu sa pot fi fericita doar pentru ca primesc in fiecare luna un salariu. Vreau sa eu sa nu vreau mai mult. Vreau sa eu sa nu am vise. Vreau si eu sa nu mai fiu trista atunci cand ma indepartez de visele mele. Vreau si eu sa nu imi mai pese de nimic din acele lucruri de care imi pasa. Vreau si eu sa pot face orice doar pentru bani. Vreau sa nu ma mai doara sufletul ca nu sunt capabila sa fac ca visul meu sa devina realitate.
Draga Camelia, in momentul in care scriu ma simt obosita fizic si psihic, am iesit dintr-o relatie care a durat aproape 2 ani, acum eu am 23(el 26), nu stiu cum s-a intamplat si de ce s-a intamplat.De la o afurisita de cearta si cuvinte intortocheate a hotarat sa incheiem relatia. Expliacatiile ar fi ca nu ne porivim ca eu vreau ceva el ceva, abureli. M-a durut inima a fost crunt pentru mine mai ales cand mi-a zis ca ma lupt cu morile de vant. M-a lasat inainte cu 2 zile de ziua mea de nastere. Am fost distrusa cateva zile, acum avem doua saptamani de ceata. Mai crunt e ca a strans din casa lui absolut tot ce avea legatura cu mine, tot, orice cadou de la mine, spunandu-mi ca mi le da, ca nu le mai vrea. De ce? A zis ca mai tine la mine dar “in momentul asta nu stiu ce simt”, asta a fost acum o saptamana. L-am lasat in pace. Trebuie sa specific ca lucram in aceelasi birou si aproximativ 2 ore pe zi ne vedem si comunicam doar ca colegi in cazul in care este nevoie. Duminica am primit un mesaj “zilele sunt goale fara tine”, m-a infuriat, ce vrea, pur si simplu ce vrea, eu ma comport cu indiferenta, desi ajung acasa si cad …psihic vorbind. Mi-a zambit, ba chiar cand am fost imbracata elegant a fost incantat ceea ce a aratat tot prin zambet. Azi iar mi-a amintit de lucruri(in principal cadourile mele pt el)”nu le vreau(am zis), daca crezi ca te impiedica sa-ti continui viata arunca-le, sau da-le foc). Ma gandesc ca poate cu indiferanta il atrag, desi de multe ori zic ca nu merita, dar am zile in care sunt doborata de ce am simtit sau de ce poate mai simt. Cesa fac, ce sa cred din “stransul lucrurilor”, nu mai are nimic in casa care sa-i aminteasca de mine, stiu de la mama lui(ne intelegem foarte bine). ea spera sa-i treaca, eu nu stiu ce sa sper, ce sa vreau sau daca merita…si nu inteleg reactiile cu zambetul si cu mesajul.As avea curand nevoie de un raspuns. recunosc inca ma mai simt legta de el prin tot ceea ce am trait.Stiu, cei spune sa imi amintesc ca a fost frumos si sa trec mai departe..dar e greu si nu-l inteleg. Cum sa inteleg atitudinea lui si cum sa ma comport!
Scuza-mi te rog eventualele greseli de ortografie!
Multumesc!
Diana
Amandoi va simtiti infranti. Inimile voastre trebuie sa induplece personalitatile voastre. Uneori inima oboseste. Personalitatea e mai tare. O vreme.
Spui ca a abdicat in momentul in care a sesizat ca vreti lucruri diferite si ca tu te lupti cu morile de vant.
Diana, inainte de a formula o cerere, de a contura o aspiratie de cuplu, inainte de a pretinde sau de a astepta ceva de la el, uita-te inainte bine la el. In inima lui. Ca stii cui ii ceri ceea ce ceri. De la cine astepti ceea ce astepti. Cui pretinzi ceea ce pretinzi. Dupa ce faci asta vei afla CUM sa abordezi omul din fata ta astfel incat sa inteleaga ce vrei. Mai mult, poate vei considera ca inca nu trebuie sa ceri ori sa propui ceva inainte de a vindeca/modela trasaturile, atitudinile, crezurile si valorile care va pot impiedica sa comunicati si sa colaborati.
M-a durut inima a fost crunt pentru mine mai ales cand mi-a zis ca ma lupt cu morile de vant. Cand cineva iti spune ca te lupti cu morile de vant inseamna ca pe el il doare, ca se simte neputincios in fata efortului tau, ca nu stie cum te poate ajuta si asta il face sa doreasca separarea, pentru a nu mai trai senzatia de neputinta si nebarbatie. Nepututinta pentru ca nu stie cum sa-ti explice ce simte, adevarul lui, ca nu poate infrunta efortul tau dar nici nu-l poate sustine. Sentimentul de neputinta emasculeaza. Asta nu innseamna ca unii dintre ei nu iubesc amazoanele dar lor le place sa creada ca ei sunt acolo sa le ocroteasca vulnerabilitatile doar de ei stiute – acolo, in acel segment, ei se simt barbati si relatia e salvata. Cand o femeie stie sa trezeasca noblezea, onoarea, cavalerismul si demnitatea ininiima unui barbat, relatia lor devine cu adevarat speciala pentru el.
***
paranteza
Cand o femeie doreste un cuplu si copii e recomandat sa vorbeasca despre asta altfel decat – a venit timpul, ceasul biologic. Acestea sunt argumentele ei din care el este exclus. Pentru ca el nu intelege sa fie in competitie cu vreun timp. Nu intelege ce este eroic si nobil in a schimba scutece. Argumentele in zona – lasam ceva in urma, daruim cuiva iubire nu sunt prea clare. Pentru un barbat tanar (emotional si nu atat biologic) prezentul e mai expresiv decat viitorul vazut printr-un copil. E greu pentru un barbat sa inteleaga implinirea prin familie cand are o iubita alaturi, pentru care isi da viata – e mai usor sa mori din iubire decat sa mergi la altar!!!!
E greu pentru un barbat tanar sa doreasca disperat un copil cand, vaduvit de o biologie bogata in ovare si utere, nu simte celular nevoia de procreere. E usor sa vrei familie, copii, viata ordonata si asezata cand gonadele urla permanent dupa o astfel de implinire. Si aici fac o reverenta sincera in fata tuturor barbatilor care au simtit sa fie tati din timpul sarcinii sau din clipa in care copilul s-a nascut. Domnilor, ati stiut sa sfidati neajunsurile biologice care sunt de mare ajutor in dorinta femeii de a avea familie! Probabil daca viata era ceva mai drepata si ar fi distrubuit femeii uterul si voua sanii plini de lapte, ati fi dorit amandoi, simultan si la fel de intens si viata conjugala si experienta de a fi parinti.
***
Diana, amandoi sunteti raniti. Si asta arata ca ati lasat iubirea sa va atinga sufletele. Iar personalitatea trebuie sa devina mai prevenitoare si blanda, sa nu se mai simta atat de usor jignita, sa fie mai atenta la felul de-a fi al celuilalt si la limitele slae, la nevoile sale. Graba cu care vreti sa scapati de lucrurile care va amintesc de voi doi arata durerea voastra si nu ura voastra. Fiti mai blanzi si mai recunoscatori cu inimile voastre si vorbiti de iubirea si durerea pe car ele simtiti si abia apoi despre asteptarile voastre diferite de la cuplu si iubire.
Era o data un cuplu plin de iubire. In jurul lor aerul scanteia, vibra. Tot ce atingeau se transforma in sclipici vesel de dragoste. Parca scriau mereu prin aer felicitari poetice pline de pasiune si tandrete. Cei doi erau o inspiratie pentru toti cei ce-i priveau. Intr-o zi unul din ei a vrut sa puna iubirea la treaba, sa creeze ceva. Celalalt insa nu dorea decat sa traiasca iubirea, fara sa creeze nimic, fara sa schimbe nimic. Ii era de ajuns ceea ce era. Atunci primul a inteles ca inainte de a crea ceva in cuplu trebuie sa afle ce inseamna IUBIREA pentru omul drag. Cum vede dragostea, de ce se teme cel mai mult, ce ii place cel mai mult la iubire. Cu alte cuvinte a trebuit sa afle cum patrunde iubirea in fiinta sa si cum se lasa modelat de iubire. A inteles ca inainte de orice schimbare trebuie sa inteleaga ce inseamna prezentul pentru cel apropiat.
Multumesc Camelia, cuvintele tale parca imi dau aripi, astazi iar am plans, iar a avut loc un eveniment ciudat….nu stiu cum sa-l abordez…nu am avut curajul sa-i zic “te iubesc”. Eu de la servici scap la ora 15:00, el de obicei vine pe la 13:00. Azi la un moment dat a venit la mine si mi-a zis daca vreu sa ma duca acasa ca pleaca si el la 15:00 ca are un pic de treaba, nu foarte convinsa am zis da. In masina m-a intrebat ce mai fac, cum mi-au iesit analizele( mi-am facut ceva analize).”Nu stiu, nu am luat rezultaul, oricum trebuie sa ma duc la cardeolog ca am tensiunea 8(tata e bolnav de inima si sa nu fie ceva ereditar) si sa vad ce am”. O perioada a fost liniste la un momentdat zice “nu ar trebui sa te mai consumi asa mult, de asta iti este rau, fi mai degajata”, “cine ti-a spus tie ca ma consum? nu ma consum”…a mai zis ceva si apoi m-a privit, m-am intors si l-am privit si eu in ochi, nici ochii lui nu aratau fericiti, am simtit prin ei( acum poate gresesc), ca ma vrea dar…atat….
. Am plans amandoua, ea nu stie ce sa zica…eu acum sunt terminata.
. Nici nu mai am curajul sa-i zic sa vorbim, cand am incercat o discutie nu a durat mult, ca nu vrea…etc..a evitat tot..nu vroia sa fie intrebat,nu vroia nimic, la momentul acela ii era bine asa, apoi a venit mesajul despre care ti-am scris in mesajul trecut. Sa fiu in contiunuare indiferenta? Desi si-a data seama ca ma consum. Acum mi-a trimis mesaj ca da o bere ca si-a luat permisul. ce sa fac…de ai putea..sa-mi raspunzi..prietena mea draga
Apoi a zis ca ma lasa acasa si vrea sa imi dea si sacosa. “Nu primesc nimic”, i-am zis, aa dar sunt doar puzzelul, si niste haine de ale tele. Ok! Am ajuns acasa si m-am dat seama ca puzzelul era prea greu, l-am desfacut: un tablou cu noi doi, bratara de la mine, brichete facute cadou, felicitari, scrisori de dragoste, biletele, nimicuri. M-am enervat si l-am sunat, “alea nu sunt ale mele” i-am zis, “ba da, daca nu le vrei arunca-le”. Le-am luat le-am pus intr-o sacosa si m-am intalnit cu mama lui, m-a bufnit plansul cand am vazut-o, saraca a inceput si ea sa planga cu mine, am mers la ea acasa. La inceput vroiam sa-i las sacosa pe pat, apoi ne-am hotarat sa o ascunda mama lui undeva. S-a uitat in sifonier si a gasit ascunse hainele facute cadou de mine si 2 cani, acelea nu mi le-a dat
In legatura cu persoana pe care o privesc sau sufletul pe care il privesc, e un dulce, e omul minune atunci cand trebuie, intotdeauna am zis ca suntem sufete pereche, desi ne ciondaneam, dar ne iubeam mai mult dupa. Recunosc problemele cu banii il coplesesc, desi sta la parinti, are un credit plus o masina de intretinut plus altele…asta l-a schimbat, l-a schimbat mult. Sincer Camelia nu mai stiu cum sa-l abordez, e prea dur, sa mai las timpul sa treaca….nu stiu. In momentl de fata frica dainuie in mine, frica de respingere, cu cat ma apropii mai mult cu atat sa nu ma respinga.
Poate ar trebui sa mentiunez ca eu sunt berbec(15.04.1987) si el e leu(23.07.1984) de asta ies scantei
Te rog daca putem sa vorbim noi doua!
Camelia Partascanu,
sunt sigura ca esti constienta de misiunea personala ce ti-a fost incredintata si de efectul pe care il are ea asupra celor peste care sufletul tau se aseaza cu dragoste ca roua peste flori, ca o binecuvantare.Important este ceea ce daruim, iar cel mai frumos dar este acela ce vine din preaplinul sufletului,din iubire neconditionata, cu smerenie, dar din darurile Lui Dumnezeu.
Fii binecuvantata!
Altruism,iubire,Dumnezeu,Ego-ul,cred ca sunt lectii pe care le invatam pe diferite trepte din viata noastra, si, nu putine evenimente dure uneori cu noi,fericite alteori, tragice cateodata, de resemnare altadata… pun pe sufletul nostru petala peste petala ptr. a face un trandafir din el. Asa m_am gandit ca ar trebui sa fie sufletul nostru, un trandafir, cu miros suav, cu nuante si culori diferite, cu spini din loc in loc, toate in functie de trairile noastre si ale celor care ne inconjoara….Nu suntem buni si iubitori tot timpul,avem pacate -ale noastre si ale celor din neam- ptr. care trebuie sa dam socoteala. E greu sa dai iubire neconditionata, sigur, e idealul in viata, va dati seama ce suflet smerit in fata Domnului este cel care iubeste neconditionat…E un lucru care te-ar duce direct in ceata ingerilor, cred eu…si pana acolo avem de indreptat multe aici pe pamant. Calea spre altruism, bunatate si iubire se regaseste in cele 10 porunci, nu mai multe, 10 lucruri care ne fac sufletul mai bun si maai curat. Camelia, e un subiect greu si serios care poate fi dezbatut f. mult…Va multumesc ptr. rabdare!
Superb nick ai, Floarea Norilor. Da, e un subiect despre care putem vorbi zile in sir. Poate o vom face la un moment dat. Cu toti prietenii blogului si cei interesati de subiect.
ALTRUISMUL…un cuvant cu sensuri atat de profunde si atat de greu de cuprins, care pare a veni oarecum in contradictie cu iubirea de sine.
Cred ca de fapt nu poti fi cu adevarat altruis decat daca te iubesti cu adevarat, cu acea dragoste care intelege si iarta inainte de a-si privi propriile rani. Adica sa fii OM, iar acesta este poate cel mai greu de implinit. Suntem atat de complecsi! Iar complexitatea noastra creste exponential cu anii nostrii.
Cred de asemeni ca traim intr-o periada temporala care nu este propice cunoasterii, cred ca toata educatia noastra (a se citi: conditionarile) ne indreapta catre impietrire sufleteasca. Este foarte greu sa incepi sa-ti doresti sa evoluezi, dar este si mai greu sa evoluezi – necesita multa suferinta! Este straniu ca pretul invataturii noastre este suferinta, daca te gandesti ca de fapt suntem creati din iubire absoluta…
Ce parere ai despre asta Camelia?
Si mai am o intrebare care ma incearca inca din cea mai frageda copilarie: Stiu ca am aripi si sunt facuta pentru zbor, dar simt ca zborul imi este refuzat; de ce oare?
Catelusi, pisicute, pe strada. Ar fi bine daca ar putea fi adoptati de cate cineva.
Da, de fapt in primul rand ne da Dumnezeu Dragoste pentru El Insusi, Care este Dragoste, dupa aceea, pt intreaga creatie, fiecare creatura este unica pt. Dumnezeu.Toate creaturile au suflet vesnic. Nu stiu daca v-ati gandit de exemplu la Iubirea Vesnica, de la Dumnezeu, si din privirea unui catelus sarman, care statea intins pe asfalt, in caldura, de exemplu. Mai rau pt. ei poate sa mai fie si cand e frig, insetati, nemancati…
Ptr. Camelia: chiar este un articol ff interesant!!!!!!!!!!!!!!!
Am multe nelamuriri, multe intrebari,caci di articolul tau mi-am regasit fapte, adevaruri din viata mea de zi cu zi!
As dori tare mult sa-mi pot raspunde la puzderia de intrebri care m-au invadat, rand pe rand , citind articolul tau pana la capat!
Sper sa pot primi un ajutor din partea ta!
Cu multumiri,
Ildiko
Ma bucur daca articolul ti-a starnit intrebari ce te inspira. Pune-le aici.
Asa, bine, ca toti am mai gresit. Dar e bine sa Il alegem pe Dumnezeu.
Si totusi, dupa parerea mea, altruismul are prea putin in comun cu iubirea, pentru ca acesta se defineste ca :generozitate,compasiune,devotament,constiinta, datorie morala. Cand furia si deceptia mi-a ucis iubirea ,nu am pierdut aceste calitati,insa robotizam ,straina si rece, nesimtind bucuria creatiei. Cand spui fac asta sau iubesc “pentru ca… “,deja e argumentare,e o cauza altruista, nu iubire. Iubirea e emotia ce o “simti “in toti porii ,e vibratia spirituala a creatiei divine (culorile florilor,cerului, apei, zimbetul copiilor, rugaciunea pentru multumire, etc.)
Te salut cu respect pentru efortul si timpul acordat exprimari si exteriorizari iubirii ce da navala. Consider ca aceasta postare a luat forma atat pentru tine cat si pentru cei pregatiti sa vada si sa primeasca. Este o postare menita celor care doresc sa-si auto-desavarseasca personalitatea. Un drum mai scurt spre autocunoastere este cunoasterea de Sine dicolo de personalitate, dicolo de dualitate; acolo unde nu mai este cale de intors la necunoastere si la comportament auto-distructiv. Adevarata cunoastere de Sine duce la: “iubeste-ti aproapele ca pe tine insati”, caci chiar asta esti; celalalt esti tot tu, intr-o alta situatie.
Namaste.
Camelia,datorita tie am inceput sa invat astrologia…Articolul tau este o farama din drumul fiecaruia din viata..farama pe care o intelege mai devreme sau mai tarziu platind…Eu abordez bunatatea..iertarea…altruismul..iubirea neconditionata in activitatea mea de educatoare la gradinita…Ma bucur sa ti spun ce rezultate spectaculoase am..ce buni sunt copiii…ce maleabili…cooperanti..valorificati si valorizatori pt colegii lor..Parintii sunt uimiti de progresele copiilor si cred ca ei evolueaza odata cu ei….Am putea discuta noi doua?
Multumesc pt tot ce ne oferi tuturor!
Sigur ca putem sta de vorba. Ti-am trimis un mail.
Sa fi bun cu altii dar sa nu uiti sa fi bun si cu tine.
Un lucru aparent simplu pe care de multe ori il uitam si consideram ca este normal, ca doar avem un sot de ingrijit, copii, parinti in varsta, etc.
Un lucru important, din punctul meu de verere, este sa iti faci si tie loc in propria viata. Sa nu uiti de tine.
Sunt persoane care se neglijeaza pe sine si isi dedica viata ingrijind un sot care nu le iubeste si le inseala ori de cate ori are ocazia, niste copii care nu prea mai sunt copii deoarece au trecut de 25 de ani, de parinti, etc. Problema este ca fericirea lor este cladita pe asa zisa neputinta a celorlalti. Intrebarea care se pune : Ce s-ar face daca sotul ar hotara sa divorteze, copii si-ar lua viata in propriile maini si nu ar mai astepta ca mama sa vina sa le faca curat, sa le aduca mancare, sa le plateasca facturile, daca parintii si-ar gasi o persoana care ii ajute, etc.?
Cand tu nu mai existi in propria viata, iar tot ceea ce credeai ca te face fericit dispare, ramane un mare gol.
Uneori aceasta asa zisa bunatate are la baza dorinta personala de a ne simti importanti, de a simti ca avem pentru ce trai, de a da un sens vietii, etc.
Se zice ca este vorba de dragoste adevarata atunci cand nu ceri nimic in schimb, insa in subconstient nu poti sa nu ceri ceva in schimb. Fie ca este vorba de afectiune, apreciere, recunoastere a propriilor calitati, etc.
Cred ca de multe ori gresim atunci cand legam fericirea sau o anumita stare cu un anumit loc, de o anumita persoana. Cred ca trebuie sa intelegem foarte bine ce ne face cu adevarat fericiti si sa nu asociem acel ceva cu un anumit loc.
O zi buna.
Iubirea… mereu iubirea, este un argument despre care s-a scris, se scrie si probabil se va scrie inca foarte multi ani de acum inainte, ce este iubirea? intrebare filosofica… iubirea in istoria lumi are foarte multe definitii, una piu interessanta de alta, dar ramane oricum incompleta…
Ceea ce noi ar trebui sa definim cu termenul iubire practic suntem noi insasi, fiecare om (femeie sau barbat)suntem proiectia sentimentelor noastre in univers, in natura, in D-zeu, fiecare dintre noi venim pe pamant prin iubirea insasi, suntem proiectia iubiri divine, nu putem fi rai sau buni, suntem asa cum servim ca sa completam si sa mentinem echilibrul in univers. In univers nu exista bine si rau, noi oameni catalogam binele si raul functie de perceptia si interesele noastre. Tot ceea ce traim pe pamant se poate numi simplu Experienza. Mai multa experienza= mai multa perfectiune.
Daca eu (ma refer la fiecare fiinta umana in parte)sunt iubire, atunci nu pot sa fiu nici mai bun, nici mai rau, nici posesiv, nici gelos, nici avar, nici altruist, nici egoist si nici un alt adjectic calificativ, pentru ca EU SUNT IUBIRE. Stim toti ca nu exista doua fiinte umane identice pentru ca D-zeu ne-a creat diversi intre noi, avem scopul sa ne acceptam asa cum suntem si sa ne manifestam cea ce suntem, IUBIRE pentru ca noi suntem IUBIRE. Si asta demonstreaza teoria “complicata” a iubirii sunt peste 6 miliarde de iubiri pe pamant si servim toti ca sa completam si sa manifestam iubirea universala. De fiecare data cand incercam sa schimbam persoanele din jurul nostru se creaza un dezechilibru in universul personal si apoi universal.
Cand ne indragostim ne manifestam si devenind mai puternici si mai echilibrati, cand incepen sa lucram la “modelarea” partenerului/partenerei il/o determinam sa devina ceva care fara sa ne dam seama nu mai corespunde echilibrului nostru si noi nu mai suntem echilibru pentru el/ea si atunci nu ne mai serveste sau nu ii mai servim.
Uneori, trebuie sa devii dur pentru aceste timpuri…Duritatea este rautate? Sau mai bine spus de ce bunatatea este interpretata drept prostie?>Cu toate acestea inima mea imi spune sa fiu mereu buna.
Din pacate, romanul confunda prea adesea altruismul, cumsecadenia cu atitudini pagubitoare ,atat de plastic exprimate de vorbele ( ” brand”absolut romanesc!):”Las’ca-i bine si asa” si “Doamne fereste de mai rau”. Cum poti invata o natie sa spuna NU ?
Asigurand-o ca “NU” este altceva decat respingere si deschiderea unui conflict. Poate e timpul sa ne redefinim conceptele din spatele cuvintelor si sa nu mai facem din ele arme. NU poate fi vazut ca o afirmatie – afirma pozitia ta care se descrie ca fiind diferita de a celorlalti. Fara judecati de valoare a unui NU sau DA, cum ne-am obisnuit sa facem ranindind mereu pe cineva.
Cand oamenii inceteaza sa mai imparta oamenii si lucrurile in pozitiv-negativ si vor vedea doar diferentele dintre ele fara sa le ca talogheze, raporturile lor cu ceilalti si cu mediul va fi mai bland, mai pasnic, mai constructiv.
Codurile de lupta din orient impun chiar sa anulezi ura cand scoti sabia.
Da, Camelia! De ceva timp plimb prin minte vorbele nitzscheene: “Epocile importante ale vietii noastre au loc atunci cand avem curajul de a reboteza in bine-raul de care am fost capabili”.Dar mi-e teama ca aceasta rasturnare atrage dupa sine libertatea individuala si nu pe cea sociala.
Socialul este individualul vazut prin mai multi ochi.
Da, este frumos ce spui!
Viata rămâne o taina cu toate ingredientele ei virtuase:bunatate, iubire….
Fiecare om vine pe aceasta lume sa învete lecţia lui care nu-i uşoară.Dar Dumnezeu ne dă atât cât putem duce,noi.Noi facem un pas şi EL zece.Aceasta e iubirea,bunătatea,blândeţea,iertarea.Exemplul cel mai elocvent este Iisus.
“Iartă-i,Doamne,că nu ştiu ce fac!“sau, cu coroana de spini pe cap El a spus :“Ecce homo“,“Iata omul“.
Deci viata noastra e aşa cume e ,n-aş spune ca e uşor să trăieşti pe această Planeta, dar e frumos,merită neândoielnic.
CRED că cel mai important lucru din viata unui om este capacitatea sa,putera sa ,potenţialul său spiritual dea a accepta viaţa sa, aşa cum e, cu experienţe pe care le percepem plăcut dar şi cu experienţe pe care le percepem mai puţin plăcut.Noi nu facem nimic, noi doar experimentam un program al lui Dumnezeu.Este bine sa-l acceptam spre binele nostru. Din toate învăţam sa trăim mai frumos,dupa voia lui Dumnezeu.Si voia lui Dumnezeu este aceasta,pe care o ştim cu toţi:
Să redobândim Iubirea faţă de Dumnezeu şi să redevenim ceea ce suntem în esenta noastra, fii Săi, si fraţii si surori întru-Dumnezeu.Nu este greu, dacă în tot ceea ce gândim ,vorbim şi facem vom pune prioritar VOINTA DIVINA.“Să se faca voia lui Dumnezeu in viaţa mea “.Nu voia mea ,pt. ca eu sunt limitat şi nu ştiu întotdeauna ce este bine pt. mine.Numai Dumnezu stie mai bine decat mine sau semenii mei.
Atunci vom fi şi mai buni si mai iubitori si iertători, şi cu noi înşine şi cu semenii noştri.
Dumnezeu să ne ajute!
Numai bine!
Dacå am reusi cu totii så respectåm aceste sfaturi intelepte, am crea o nouå lume, mai bunå.Mult succes vå ureazå o admiratoare de la Polul Nord.
Emotionant, adevårat dar greu de indeplinit. De cite ori credem cå facem ceva bun pentru cei din jur ne putem pune si intrebarea dece o facem: din altruism, din nevoia de a fi acceptati si plåcuti sau din teama de conflict?! Dumneavoastrå a-ti reusit prin analize cred indelungate så punctul pe I. Multumiri si succes in continuare. O admiratoare din Suedia.
Multumesc Camelia ,te admir f mult!Sunt un invatacel pe drumul astrologiei!Dar pana a ma numi astrolog desavarsit ……asa cum esti tu si ceilalti colegi din aceasta stiinta este cale lunga.Dar eu sunt rabdatoare ,un taur asc.leu am motivatia si incapatanarea sa ajung acolo unde mi-am propus.Succes in tot ceea ce faci,impliniri ,iubire si pace!Cu drag Doinita
Nu stiu cum sa redau in scris insa … regasesc undeva in mine toate cele spuse de tine, stiam inconstient ca asa trebuie sa reactionez, sa ma port, sa gandesc… exact cum ai descris in emisiunile tv sau pe blog ori pe site-ul cu horoscop, am senzatia ca sunt lucruri de bun simt pe care noi le avemn tipărite genetic in caracter.
Toate cele bune
viorica spunea:”pentru un om simplu,cinstit şi conştiincios,e dificil să-şi menţină frumuseţea sufletului nealterată.şi iubirea”. cred că,de aici începe “neiubirea” de sine urmată apoi de imposibilitatea de a ajunge cu adevărat la sufletul celorlalţi.
magda isanos spunea,demult,într-o poezie care poate fi un punct de plecare pentru iubirea de sine având ca punct terminus iubirea faţă de ceilalţi,chiar dacă ţi se pare că ei nu apreciază îndeajuns iubirea ta:
” iubirea e ca soarele/care rămâne pururea curat/şi după ce,sfios,i-a sărutat/leprosului,pe uliţă,picioarele”.
să nu ne lăsăm doborâţi,cum bine spuneai camelia,de reacţii,să nu aşteptăm mereu recompense pentru comportamentul nostru,să încercăm să fim buni…şi atât!sigur universul ne va răspunde !probabil nu imediat,cum ne aşteptăm noi,dar ce-i o viaţă de om pentru imensitatea din care ne-am născut şi în care ne vom întoarce?
gânduri bune pentru toţi!
Este un punct de vedere ! As fi dorit sa te referi la tot contextul paragrafului, nu numai la concluzie !Multumesc !
te.am citat în contextul poveştilor legate de acest articol şi nicidecum ca o referire la tine ca persoană.nu mi-aş permite!oricum,mie tocmai concluzia m-a interesat pentru că acest punct de vedere este exterm de răspândit,drept pentru care am încercat să generalizez.
nu am vrut să te rănesc,doamne-fereşte,am vrut doar să spun,pe foarte scurt,ceea ce cred şi cum încerc şi eu să-mi orânduiesc viaţa.
cu drag,gânduri bune şi dacă vrei,răspunde-mi!
sunt deschisă la orice critică. te sărut!
Draga dana t.,respect opiniile voastre, iar daca am scris despre iubire intr-un caz real de viata(respectiv a mea),sunt pregatita sa accept orice parere , fara resentimente. Multumesc pentru sinceritate. cu bine !
daca stii sa spui si “nu”
Mult prea multi dintre semenii nostrii citesc, cauta informatii,le inmagazineaza mental,cred ca au inteles,dar nimic nu se materializeaza,nimic nu se schimba.Pentru ca vorbim prea putin despre necesitatea si existenta unui traseu bine stabilit al oricarui gen de informatie si anume,transmiterea informatiei mai departe catre zona emotionala si spirituala.Dar ca sa poti atinge aceste zone este nevoie de un program de dezvoltare personala.Stiu ca spre acest gen de informatie trebuie sa ne indreptam atentia indiferent de nivelul de pregatire.Este singurul mod in care vom putea sa ne intelegem,hranindu-ne spiritul.
iti unge sufletul si-ti pune mintea pe gandurii
Un articol de exeptie tine-o tot asa avem nevoie de bunatate pentru noi si pentru cei de linga noi.Spune un cintec daca in fiecare zi am primi in dar o floare am fi mult mai buni se pare.La bunatate se raspunde de obicei cu bunatate trbuie sa reinvatam sa fim buni sa zimbim si sa ne iubim neconditionat.Va pup cu multa dragoste si astept alte articole Mariana
am citit articolul tau ma impresionat foarte mult dar eu cred ca daca faci bine esti rasplatit cu umilinta si rautate cel putin asa vad eu dupa toate cite mi sau intimplat mie fiecare avem in noi cite un pic de rautate dar alti fac numai asa ceva sint nascuta in 11 12 1969 ora 5 dimineata eu miam pierdut serviciul in decembrie din cauza invidiei si a rautati oamenilor din jurul meu te rog mult daca poti sa imi spui daca o sa imi gasesc alt servici nu am posibilitate sa imi fac astrograma iti multumesc
MULTUMESC ,MULT CAMELIA PENTRU ARTICOLELE PE CARE LE SCRII,LE ASTEPT CU NERABDARE SA LE CITESC. TE ASTEPT SI PE VIITOR. MULTA BAFTA SI TINE-O TOT ASA. AM SI EU O INTREBARE,AM M-AI CERUT SFATUL SI PE ALTE BLOGURI SI NU MI SA RASPUNS,POATE AM UN PIC DE NOROC CU TINE. EL ESTE NASCUT PE 04 08 1968, INR EU PE 18 09 1968,CAM CE COMPATIBILITATE ESTE INTRE NOI.NU STIU ORA,NICI LA EL,NICI LA MINE. MULTUMESC MULT!
multumim pentru articol . e hrana pentru suflet.cum e cu nervi? sanatatea mintala?nu e prea mult pentru psihic?
cu drag si respect ,geani din targoviste
Felicitari! Este un articol interesant,elocvent.Consider ca bunatatea este cel mai nobil lucru intalnit in sufletul unui om. Dar, ce pacat ca de multe ori oamenii din jurul nostru nu stiu sa aprecieze acest sentiment. Cu cat oferi mai mult, doresc si mai mult, ne tinand cont daca la randul lor raspund cu aceleasi gesturi de bunatate.Va multumesc,toate articolele sunt minunate!
[...] am citit ceva minunat, ca toate lucrurile pe care le scrie Camelia. Daca sunteti in cautare voastra, va puneti intrebari si n-ati gasit inca raspunsuri, sau poate [...]
multumesc
Buna Camelia,
Un articol foarte bine realizat si care atinge sufletul fiecaruia dintre noi.
S-ar putea sa scrii un articol despre karma? Despre cum ar trebui sa privesti viata si situatiile din viata ta din punctul de vedere al karmei? Pentru ca aceasta nu se poate schimba…ea vine din trecutul fiecaruia sau din alte vieti. Sa accepti ce ti s-a intamplat si cum sa nu mai creezi karma pt acea situatie?
Cu respect,
O idee foarte buna, multumesc!
Eu va multumesc! Pentru timpul acordat scrierii acestor articole.
Buna !Camelia de departe, blogul tau este un adevarat balsam sufletului meu,
cum sa-ti multumesc?
A venit la timp cand aveam mare nevoie de tine,,,
Sufletul este valoarea noastra,el ne face egali in fatza tuturor,important este sa fim noi constienti de toate accestea.
Minunae randuri! Insa ce ne facem cand blandetea, intelegerea si bunatatea sunt interpretate ca slabiciune si se profita pana la umilinta?(sefi,colegi la serviciu; sot, rude acasa)
Reciteste subcapitolul Fii bun cu tine, acorda-ti atentie si vei deveni mai atent la cei din jurul tau! Aici se afla o parte din raspuns.
Iar restul il gasesti la subtitlul Cand bunatatea ta pierde respectul celorlalti adaugat acum si pe care mi l-ai inspirat.
Multumesc !Multa intelepciune demna de urmat. Din nefericire ce am
scris este o parte din viata mea.In viata de zi cu zi suntem nevoiti
sa acceptam medii nepotrivite conceptiei si stilului nostru, con
curenta neloiala si ierarhia. Da, ierarhie !Din pacate relatiile interumane nu se bazeaza pe colaborare, decat aparent. Nu te supui din dorinta de a mentine
pacea sau aprecierea ci din teama ca pierzi locul de munca sau
familia(despartind copii)sau chiar mai rau. Pentru un om simplu, cinstit si constiincios e dificil sa-si mentina frumusetea sufletului nealterata.Si iubirea.
Pentru UNELE persoane viata e dura. Karma, destin, poate! Te ia valul si inoti sa nu te zdrobesti, uneori contra fluxului.Obosesti si pierzi IUBIREA. Furia, deceptia, neputinta iti macina sufletul si sanatatea. Si platesti. Daca crezi in Dumnezeu, ai putere sa mergi mai departe, daca nu pieri. Iertati-ma daca v-am intristat, abordind subiectul din alt unghi. Sigur Iubirea este cea mai inalta vibratie spirituala !
Draga Camelia, te am pe blog roll si astept cu nerabdare postarile tale.
Astazi am scris despre iubirea de sine ca fiind panaceu. Ca imunitatea e legata direct de iubire si de consideratia de sine. (vorbind despre cancer si boli autoimune!)
Seara a aparut articolul tau, pentru care iti multumesc.
Eu am vibrat cu fiece cuvant. Ma bucur pentru mine. Astept cu nerabdare un alt post.
Toate cele bune,
Dana
Si eu iti multumesc pentru preluari si posturile de pe blogul tau – am mai intrat pe el si mi-a placut mult, faci o munca frumoasa si utila.
multumesc!
Camelia, azi am avut record de vizitatori, de cand am blogg-ul (luna ianuarie 2010).Via horoscoptv.ro.
Multumesc, din nou.
Interesant felul in care ai abordat tema !
Si ca o completare la lista deschisa :
– daca folosesti experietele vietii pentru a invata din ele, evitand capcana lamentarii, regretului, blamarii etc
Multumesc mult Camelia. Cu fiecare nou articol inteleg mai mult din intamplarile vietii mele. Am zabovit ceva timp aici pe blog si am tot vrut sa te intreb: Te-ai gandit sa tii un curs? Daca acest lucru se va intampla ma voi inscrie prima! Inca o data multumesc!