Cum sa ne modelam (ardem) Karma
- Karma si efectul de bumerang -
Nu putini sunt cei care se infioara cand aud acest cuvant ce sugereaza multora implacabilul, fatalitatea. Dar stau lucrurile chiar asa? Este karma de vina pentru ceea ce ni se intampla? Sunt toate situatiile din viata noastra cu adevarat de neinlaturat? Este modelabila consecinta deciziilor din trecut? Putem schimba viitorul chiar daca efectul unor actiuni este deja pe drum spre noi?
Karma este tradata de schemele repetitive
Preluata din spiritualitatea indiana, karma desemneaza conceptul repetitiei si determinarii vietii cu scopul arderii/vindecarii tuturor limitarilor si obstacolelor in calea desavarsirii prin spiritualizare. Reprezinta legea cauzalitatii, viata actuala ca efect al vietilor anterioare ori un eveniment curent ca rezultat/efect al actiunilor trecute. Acest efect ori rezultat pare sa fie de neinlaturat. De aici teama de orice situatie sau intalnire ce ar putea sugera ca este karmica si prin asta ca ar fi impacabila si coercitiva.
Si in cultura noastra exista referiri la acest concept, sau aceasta abordare ciclica, determinista: culegi ce ai semanat, un rau nu vine niciodata singur (sugerand o legatura intre evenimentul trecut si cel de acum produs prin atragere/rezonanta), cine se aseamana se aduna (se atrag); daca s-a intamplat o data se va intampla si a doua oara etc.
Karma indica un eveniment-consecinta, o situatie creata ca urmare a unui gest anterior. Indica o stare ca urmare a unei stari anterioare.
Niciodata situatia karmica nu este independenta, de sine statatoare. Ea mereu are o legatura inainte creata. Ea indica un tipar, o reteta. De aceea este foarte usor sa-ti dai seama care este elementul ce genereaza situatiile sau intalnirile karmice (ori atitudinile si gesturile karmice – nascatoare de consecinte repetitive, prin care vei atrage mai departe aceleasi persoane si acelasi tip de probleme).
Mai greu este sa renunti la acel element. Sa il scoti din mintea sau din inima ta. Adica sa incepi sa gandesti si sa simti altfel ca sa ajungi la alt rezultat. Sa gandesti altfel despre relatie si viata conjugala ca sa atragi partenerul potrivit si nu pe cel cu care inevitabil te vei afla in acelasi punct. Sa gandesti si sa simti altfel decat parintii tai (in situatii asemanatoare de viata) ca sa ai o alta viata conjugala decat au avut ei. Sa incepi sa privesti altfel cariera ta pentru a creea alte oportunitati decat cele cu care te-ai obisnuit si pe care nu le-ai putut fructifica. Sa gandesti si sa simti altfel despre starea ta corporala ca sa ai alte sanse de vindecare si sa iti compui alte obiceiuri de viata, mai sanatoase.
Karma reprezinta rezultatul, consecinta. Adevarul este ca are o componenta fatalista, implacabila: orice gest creeaza o consecinta. Consecinta nu poate fi anulata. Dar poate fi schimbat:
a) gestul-cauza – si astfel obtinem un alt rezultat, pe care il putem controla
b) impactul consecintei, felul in care ne atinge rezultatul alegerilor de pana acum
Deci, putem schimba destul de mult felul in care evolueaza viata noastra!!!
Karma = obligatie, pedeapsa
De ceva vreme m-am prins ca ideea de karma este inteleasa de unele persoane ca pedeapsa. I-am auzit pe cei ce se considera nefericiti in cuplu, de exemplu, ca sunt totusi dispusi sa indure mai departe neajunsurile conjugale daca partenerul este unul karmic. Adica unul de care nu scapi orice ai face. Daca tot nu scapi atunci la ce bun sa te mai straduiesti sa pleci ori sa cauti in alta parte. Mi s-a parut chiar ca asteptau vestea unui mariaj karmic cu reala usurare. Adica nu sunt ei de vina ci karma, partenera/ul e ok, ei sunt ok, numai karma e de vina. Adica se explica nemultumirile – relatia e karmica, deci obligatorie, deci n-are cum sa fie mereu placuta ca altfel nu mai e pedeapsa.
Of, of, of, ma vad obligata sa subliniez: Karma NU e o pedeapsa. Este un recul. Un efect de bumerang. Daca azi m-am rastit la vecinul care a parcat pe locul meu, maine cineva va tipa la mine cand ma va prinde pe rosu pe trecerea de pietoni. Sau imi voi gasi la serviciu locul de parcare ocupat trebuind sa depasesc situatia mai elegant, adaptandu-ma. Aici solutiile sunt la discretie: pot sa ma interesez al cui este vehiculul si negociez solutiile sau imi caut un loc de parcare fara sentimentul ca lumea profita de mine – asta daca vreau sa nu creez si mai departe scenarii in care sunt lasat pe afara.
Daca renunt sa mai privesc situatiile karmice ca find pedepse obligatorii atunci ma voi obisnui mai repede cu ideea ca este normal ca alegerile din trecut sa creeze rezultate in viata mea. Si ca aceste rezultate nu reprezinta vointa cuiva, ci o manifestare a legilor vietii. Daca, de exemplu, ma casatoresc fara sa iubesc, e destul de firesc ca peste 10 ani de mariaj sa fiu nefericita ca nu am viata conjugala pe care o doresc. Chiar daca acum 10 ani abia asteptam sa scap de parinti. Asta n-a fost suficient sa ma faca sa iubesc. Dar reculul uscaciunii afective nu este implacabil, cu toate ca efectul de bumerang exista. Dar mereu este cineva care decide cum il prinde si incotro il arunca a doua oara. EU. Nu convingerile mele, nu nemultumirile sau furiile mele, nu rusinea sau regretele mele ci EU decid cum ma pozitionez fata de rezultatul alegerilor mele. Pot sa stau acolo inerta sau pot sa imi schimb pozitia astfel incat consecintele (cu care trebuie sa ma confrunt) sa fie pozitive sau minim negative, sa lucreze in favoarea mea in cele din urma.
Mereu putem decide ce facem cu efectul alegerilor noastre. Efect ce nu poate fi negat sau eludat.
Vulpea, Micul Print si crearea karmei
Daca ati citit superba poveste “Micul Print” scrisa de Antoine de Saint-Exupery ati putut afla despre prietenia dintre Print si Vulpe.
Micul Print intalneste o Vulpe. Simtindu-se singur ii cere acesteia sa se joace cu el. Insa Vulpea il refuza spunandu-i ca nu poate sa ii tina companie deoarece nu este imblanzita. Curios, Printul intreaba ce inseamna “a imblanzi”. Raspunsul ei poate fi considerat punctul de plecare in creearea unei karme.
A imblanzi inseamna “a-ti crea legaturi”. Tu nu esti inca pentru mine decat un baietas, aidoma cu o suta de mii de alti baietasi. Iar eu nu am nevoie de tine. Si nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decat o vulpe, aidoma cu o suta de mii de alte vulpi.
Dar daca tu ma imblanzesti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fara seaman pe lume. Eu voi fi, pentru tine, fara seaman pe lume … Daca tu ma imblanzesti, viata mi se va insenina.
Voi cunoaste sunetul unor pasi deosebiti de-al tuturora. Pasii altora ma fac sa intru sub pamant. Al tau ma va chema din vizuina, ca o melodie. Si-apoi, priveste! Vezi tu, acolo, lanurile de grau? Ele nu-mi aduc aminte de nimic. Si asta-i trist! Tu ai insa parul de culoarea aurului. Va fi, de aceea, minunat, cand tu ma vei fi imblanzit! Graul, auriu si el, imi va aminti de tine. Si-mi va fi nespus de draga murmurarea vantului prin grau … Te rog … imblanzeste-ma!!
Nu cunoastem decat ceea ce imblanzim – zise vulpea. Oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic. Ei cumpara lucruri de gata, de la negutatori. Cum insa nu exista negutatori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Daca vrei sa ai un prieten, imblanzeste-ma!
Trebuie sa ai foarte multa rabdare. La inceput, te vei aseza ceva mai departe de mine, uite-asa, in iarba. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvant. Graiul e izvor de neintelegeri. Insa vei putea, pe zi ce trece, sa te asezi din ce in ce mai aproape de mine …
Iata care-i taina mea. E foarte simpla: limpede nu vezi decat cu inima. Ochii nu pot sa patrunda-n miezul lucrurilor. Oamenii au dat uitarii adevarul acesta, tu insa nu trebuie sa-l uiti. Devii raspunzator de-a pururi pentru ceea ce ai imblanzit.
Prima conditie pentru a crea karma este nasterea unei legaturi.
Intotdeauna m-a emotionat pasajul imblanzirii Vulpei….
Deci, prima conditie pentru a crea karma este nasterea unei legaturi. Legatura a inceput cand Vulpea a dat semnificatie graului pornind de la culoarea aurie a parului Printului.
Cand dam semnificatii lucrurilor, cand le privim intr-o anumita lumina cautandu-le un anumit inteles, inseamna ca am creat o legatura. Cand lucrurile devin evocatoare inseamna ca le-am retinut si ca ne trezesc sentimente, ne orienteaza valoarea altor lucruri, ne fac sa selectam realitatea, sa dam anumite semnificatii oamenilor si intamplarilor. Aceasta semnificatie este extrem de subiectiva si nici nu are cum sa fie altfel. Pentru ca este vorba de felul in care ne emotioneaza si de felul in care ne reprezentam noi realitatea.
Din momentul crearii unei legaturi evenimentele si oamenii se tes intr-un scenariu care se construieste in jurul acestei legaturi. De aceea, daca legatura se rupe, intregul film si intreaga realitatea virtuala dispar deodata. Cand o relatie karmica este vindecata, aproape ca uitam trecutul ce pana atunci era atat de important si plin de semnificatii dar anulam si tot viitorul care ar fi trebuit sa urmeze pe firul acelei legaturi. Sa ne reamintim: vindecarea relatiei vine prin renuntarea la gandurile/sentimentele care ne-au creat legatura.
Deci, orice karma incepe (acum sau intr-o existenta anterioara) prin crearea unei legaturi. Sentimentele noastre ne conecteaza la elementele fata de care traim acele sentimente. Indiferent ca ele sunt pozitive sau negative. Gandurile si rationamentele, covingerile si principiile care ne ghideaza in viata ne leaga de o anumita realitate ce raspunde acelor ganduri si astfel viata noastra devine replica fidela a acelor ganduri, dand nastere unor tipare, unor programe de viata, unei karme. Aceste legaturi nu dispar intotdeauna odata cu noi. Ele raman in campul energetic al spatiului pe care l-am ocupat fizic, cat am fost in viata. Si pot fi preluate, prin rezonanta, dupa ce murim, de persoane care se trezesc cu o anumita inlantuire a evenimentelor in viata lor, mai mult sau mai putin bizara. Asa cum si noi am putut avea parte de evenimente care nu erau in totalitate generate de noi, dar au fost atrase in campul nostru prin anumite legaturi pe care le-am intretinut, printr-o anumita compozitie a gandurilor si sentimentelor noastre.
Modelarea karmei
Cand facem o alegere am pornit deja pe drumul karmei. Pe drumul consecintelor. Si acest lucru nu poate fi oprit. Aceasta este o lege universala si trebuie sa invatam sa lucram cu ea.
Cand spun alegere nu va ganditi doar la decizii. Alegeri sunt si convingerile dupa care ne ghidam in viata. Rationamentele pe care le imbratisam ne fac sa actionam in virtutea unor idei, a unor principii si prejudecati. Acestea ne imping la decizii ce conduc la consecinte. Deci gandurile si sentimentele noastre sunt si ele karmice – conduc la consecinte dar si repeta un anumit tipar, o anumita reteta. Predilectia pentru anumite rationamente si sentimente dicteaza si ele anumite rezultate cu care ne vom confrunta.
Prima modelare a karmei incepe prin schimbarea gandurilor si sentimentelor cauza, a celor care ne dicteaza reactii cu al caror recul ne vom confrunta. Modelandu-ne gandirea vom putea obtine un alt rezultat.
Schimbarea gandurilor si a sentimentelor cauza
Exemplu:
Daca am convingerea ca oamenii sunt profitori si nu lasa sa le scape nici o ocazie de a castiga, voi crea situatii care imi vor intari aceasta convingere in care pun atat de multa forta si sentiment. Cand viata imi va confirma viziunea, voi putea crede ca sufar de o karma relationala proasta, pentru ca mereu cineva vrea sa ma speculeze. Inclinatia spre aceasta convingerea poate ca vine dintr-un colt al sufletului care se teme de a fi folosit. Dar in mare parte vine din ideea pe care am imbratisat-o – ca oamenii sunt profitori lipsiti de scrupule! Renuntarea la aceasta convingere care ma tine prizoniera intr-un tipar relational negativ imi va aduce sansa unor intalniri mai fericite. Asta nu inseamna ca unele persoane nu sunt speculante dar ma eliberez de convingerea ca eu sunt condamnata ca toata lumea sa ma speculeze. Renuntarea la acest gand ma elibereaza de consecintele neplacute – arde karma de a ma simti folosita. Chiar daca un numit destin croit inainte de nastere ma impinge spre speculatorii financiari sau sentimentali, renuntarea la ideea ca sunt victima lor va produce o mutatie in scriptul destinului meu.
***
Schimbarea constiintei autorului
A doua modelare a karmei este posibila prin schimbarea constiintei autorului. Daca reculul unui gest este implacabil, impactul, greutatea, lovitura simtita de consecinta gestului sunt modelabile.
Daca in urma unei indiscretii comise persoana discreditata ma repudiaza, va trebui sa accept consecinta nepolitetei sau neloialitatii mele. Dar felul in care primesc aceasta consecinta depinde de mine – furie, nemultumire, rusine, constientizare, umor, smerenie, curaj, demnitate etc. Modul in care aleg sa ma las impactata de consecinta gestului meu poate arde karma. Constientizarea plina de smerenie, curajul si demnitatea de a-mi recunoaste vina, libertatea pe care o las victimei de a actiona cum crede de cuviinta, ma fac sa fiu o alta persoana decat cea care a actionat egoist si imprudent. Fiind o alta persoana consecinta nu ma va gasi la locul de intoarcere.
Efectele se intorc pe directia actiunii, lovind autorul. Intre mine si gestul din acel timp sau intre mine si atitudinea/gandul/sentimentul din acel timp se creeaza un cordon energetic. Dar daca eu m-am schimbat si nu mai sunt autorul, emitatorul de odinioara … atunci intoarcerea consecintei nu va mai gasi vechea persoana in locul de emitere si nu va mai produce pagubele asteptate.
De exemplu, daca realizez ca tata imi cerea performanta, (lipsindu-ma de tandretea sa) deoarece a fost toata viata terifiat la gandul ca moare inainte de a ma vedea realizata, sentimentele mele nu mai sunt cele de furie si nemultumire ci de iubire si intelegere. Ca urmare, cand voi fi din nou criticata pentru performante si impulsonata sa imi depasesc limitele nu ma voi mai revolta. Pentru ca intelegerea si constientizarea, empatia si duiosia m-au facut o alta persoana. Una mai blanda si umana, mai profunda. De aceea vad lucrurile dincolo de aparente. Iar aceasta schimbare face ca reprosurile sa nu ma atinga asa cum ma raneau vechile mele sentimente si convingeri. Astfel, natura relatiei se schimba, tiparul unei legaturi se modeleaza.
Arderea karmei
Imi place aceasta expresie. Unii dintre voi poate ati mai intalnit-o. Intr-o vreme literatura spirituala si ezoterica facea mare caz de acest lucru: arderea karmei, anularea consecintelor. De fapt nu este vorba de a anula ceva ce functioneaza in virtutea legilor divine ci de a asimila instantaneu intregul set de consecinte pana la radacina tuturor cauzelor – Dumnezeu. Toate consecintele, toate bumerangurile, se intorc la sursa.
Ruperea lantului karmic prin spiritualizarea gandurilor si emotiilor – indumnezeirea fiintei
De aceea arderea karmei si anularea efectelor alegerilor noastre poate fi posibila numai prin intoarcere la natura noastra divina.
Dar pana atunci sau in timp ce facem asta merita sa privim inca o data legaturile care ne-au creat tiparul repetitiv.
O femeie imi spunea candva ca este gata sa ramana cu sotul ei alcoolic daca asa ii este scris, daca relatia este karmica. Cand i-am spus ca totul este karmic pentru ca totul se produce ca urmare a unor cauze, a ramas descumpanita. Iar cand am adaugat ca relatia cu sotul nu este si n-a fost atat de karmica pe cat crede ea, a fost cu adevarat desnadajduita.
Chiar daca viata cauta insistent sa ne puna fata-n-fata cu o anumita persoana pe care nu o putem evita, face asta cu un scop. Care dupa ce a fost atins duce la desfacerea legaturii. Doar daca noi vrem s-o mentinem atunci ea poate continua. Blocarea intr-o relatie disfuntionala nu este semnul unui blestem conjugal cat al neintelegerii adevaratului rost al intalnirii. Trebuie sa intelegem ca Viata nu urmareste sa intalnim persoane imposibile care ne fac viata un iad. Nimeni nu are atat umor negru, cu atat mai putin Universul pe care multi il suspectam de o fabuloasa inteligenta si de o nobila maretie. Deci chinul e pe socoteala noastra! Intotdeauna trebuie sa ne intrebam care este legatura pe care am creat-o cu situatia ce se tot repeta sau de care nu ne putem rupe. Ce ganduri, sentimente, ce mod de-a reactiona ne imping spre acel rezultat.
Chiar si cand o boala persista in corpul nostru putem spune ca am creat o legatura cu un anumit tip de suferinta, legatura ce trebuie taiata, rezolvata. Altfel…. vindecarea, daca se produce, nu va fi deplina, boala revenind.
Concluzie
Karma reprezinta bucla ce aduce mereu in viata noastra situatii ce ne sesizeaza o anumita legatura de care trebuie sa ne eliberam.
Relatiile karmice nu indica obligatia sau pedeapsa de a suporta o anumita persoana ci insemnatatea unei lectii. Neintelegerea lectiei impune repetarea testului.
Dar rolul experientei nu este de a ne face sa dam mereu examenul, chiar daca l-am luat, ci de a ne face constienti de valoarea experientei si de a ne asuma reusita trecand mai departe.
de Camelia Patrascanuwww.horoscoptv.ro
Feliciteri Camelia! TE ROG,daca ai timp LUMINEAZA’ma …..sunt scorpion cu ascendent in leu…,46 ani…CARUI HORUSCOP SA-I DAU ATENTIE????? La ambele? Dar….CUM ??????!!!!!! Asta ma inebuneste! CU RESPECT Daniela
E mai simplu sa urmaresti horoscopul pentru zodia natala: Scorpion. Informatiile iti dau directiile generale. De exemplu, daca ti se recomanda sa fii mai prevazatoare in comunicare si mai atenta la cuvinte, va trebui sa decizi in ce situatie devine important sa aplici aceasta prevedere – in discutiile despre bani in camin, in disputele profesionale la locul de munca, in dialogul cu un vecin recalcitrant sau in dezbaterea pe o tema medicala cu medicul tau curant. Daca urmaresti si prognoza pentru Capricorn ai de operat cu prea multe date care te incurca in lipsa unui astrolog care sa te ghideze pe harta ta natala.
Asa incat, urmareste Scorpionul si vei sti cum sa folosesti datele despre tendintele generale. Ele nu trebuie aplicate ad litteram ci adaptate la contextul vietii tale. Unii nativi, de exemplu, sunt pensionari si nu merg la munca dar eu vorbesc in horoscop despre relatii profesionale. De fapt sunt relatii “functinale”, legaturi create in cursul desfasurarii unei activitati – poate fi orice activiatet in car einteractinam cu altii pentru a o indeplini. Asa cum poate fi vorba depsre o activitate gospodareasca – cand caminul este locul in ne desfasuram munca de iz cu zi. Dar aceste adaptari trebuie sa le faca fiecare in functie de particularitatile sale. Daca un astrolog ar dezvolta horoscopul zilnic aratand in ce fel tendintele generale se pot aplica in cazuri particulare, horoscopul ar dura cat tot buletinul de stiri. Si tot nu ar surprinde toate detaliile pe care fiecar eom le dicteaza inv iata sa prin liber arbitru.
Inca o data iti fac recomandarea sa asculti prognoza pentru zodia natala si sa fii atenta la nuantele din horoscop pe care le poti adapta la contextul trait d etine. .
Camelia,te rog mult ,daca ma poti ajuta…
In Rep.Moldova exista ora de vara in anul 1953 ? Exista programe care seteaza automat GMT+2…Este corect?
Nu stiu daca era ora de vara in 1953 in Rep. Moldova. Problema regimului orelor de vara da batai de cap astrologilor pentru ca nu exista surse total credibile ori complete (pe perioade mai lungi de timp – prima propunere a fost inainte de anul 1900 si era practicat in colonii) legat de regimul orar al tarilor. Dar la noi in tara in 1953 nu functiona ora de vara. Si probabil ca nici la rusi.
Programul de astrologie cu care lucrez de dragul designului sau este astrolog 5.40. Acolo trebuie sa setezi special daca doresti ora de vara pentru meridianul (longitudine) setat si el iti scade automat un numar de ore (de obicei o ora vara, desi unele tari au practicat si o diferenta de 2 ore!).
Multumesc mult …:*****
Azi i-am scris fostului meu sef ce simt pt el. Probabil ca este cel mai neinspirat lucru pe care l-as fi putut face, insa asta am simtit. Vreau sa stie ce simt pt el, lucru ce recunosc ca si eu abia acum l-am constientivat (dupa multe luni). El are o iubita de mult timp si nu s-ar uita la mine, o amarata, insa simteam nevoia sa spun ce simt in speranta ca sentimentul se va diminua.
Am inebunit. Mona.
Asuma-ti cu curaj si demnitate gestul. Esti om. Ai sentimente. Si ai considerat ca trebuie sa le comunici. Ai si dreptul de a constata daca asta ajuta pe cineva (inclusiv pe tine) sau nu. Asta te va ajuta sa intelegi ce e mai bine sa faci cu sentimentele nutrite: sa le marturisesti- cand si cum, sa le intelegi si sa le aprofundezi radacina, sa -ti sublimezi trairile. Uneori sentimentele proprii reprezinta calea directa de acces la propria inima si nu calea spre inima cuiva.
Cel mai mare pericol este sa te lasi coplesita de rusine sau teama de ridicol. Fii la inaltimea marturisirii tale curajoase. Dar da acestei marturisiri un scop nobil, inalt. Este o experienta onesta si pentru tine si pentru cei implicati.
Ai avut curaj, Mona! Fa ca aceasta declaratie sa nu fie doar o revarsare irationala a unor sentimente coplesitoare. Investigheaza ce te-a facut sa-ti marturisesti sentimentele. Speranta de impartasire? Nevoia de intelegere si alinare? Pura dorinta de eliberare (cu pretul incarcarii altcuiva cu tensiunea ta emotionala)?
Va multumesc pentru raspuns. Sentimentele mele sunt reale. Eu chiar il plac, poate intr-un mod ciudat insa il plac.
Am hotarat sa renunt la colaborarea dintre mine si el deoarece am considerat ca problemele care exista intre noi (nu avem o atitudine normale unul fata de celalalt datorita faptului ca ne placem si nu stim cum sa ne prefacem ca nu ne placem)duc la distrugerea lucrurilor bune pe care le faceam impreuna.
Am considerat ca daca o sa fiu sincera cu el, o sa ma alunge. O sa inchee colaborarea noastra. Iar daca el nu o sa faca asta eu nu o sa mai am curaj sa dau ochii cu el.
Mama mea spune ca intre noi este ceva desi practic intre noi nu este nimic. Cum ne privim, cum ne certam, mereu ne reprosam anumite lucruri, intram in polemici, incercam sa demonstram ca avem dreptate, etc.
Eu spun mereu ce simt, ce gandesc, ce ma deranjeaza iar el nu spune nimic. De cele mai multe ori este adevarat ca ii scriam pe mail. Nu am avut niciodata curaj sa ii spun ce gandesc fata in fata. Ma pierdeam.
Viata lui este pe un fagas si chiar daca ar fi adevarat ca ma place nu ar face nimic in acest sens. El este ca si casatorit, are o afacere iar eu sunt o amarata.
Am vrut sa ma alunge, pentru ca stiu ca el poate.
Nu incerca sa iti faci un lucru prin intermediul altcuiva, folosindu-te de altcineva sau provocand pe cineva sa actioneze asa cum crezi ca ar fi in interesul tau afectiv. Poti mai mult. De exemplu, sa recunosti ca sentimentele de iubire sau afectiune sunt un castig in sine, chiar si neimpartasite. Iubirea nutrita are in primul rand harul de a ne deschide inima si de a ne ajuta sa facem cunostinta cu ea.
Poate ca el te place. Dar nu suficient de mult incat sa isi puna serios problema relatiei sale si a relatiei cu tine (unii oameni isi traiesc viata pe jumatate adormiti emotional), fara sa-si sondeze sentimentele.
A-ti observa sentimentele nu te obliga sa dai curs oricarei batai de inima ci in primul rand sa constati cum bate inima ta. Dar multi oameni lasa inima pe pilot automat – se casatoresc crezand ca iubesc, iubesc dar nu se lasa traiti de iubire pana la capat, se strang in ei insisi….
Tu incepi sa-ti cunosti inima. Si sa iti explorezi constiinta cand cumpanesti ce sa faci cu relatia asta. Este unul din minunatele momente cand o fiinta umana se exploreaza pe sine de la inaltimea sufletului ei. Contempla-te! Cu rabdare, fara sa fortezi raspunsurile, stai cu tine.
Va multumesc frumos pentru raspuns. Raspunsul dumneavoastra vine ca un pansament.
O zi buna.
totul se repeta pana intelegi DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU in fiecare lucru creat,
e simplu te uiti doar in curtea ta si te minunezi de darurile lui DUMNEZEU
citesc o carte ITI MULTUMESC DUMNEZEUL MEU -LISE BOURBEAU -te intalnesti cu oamenii din viata ta care te ajuta sa inveti impreuna cu ei o lectie , cand aceasta se transforma in dragoste si nu mai exista rezistenta pentru lectia respectiva ,se inchide o usa si se deschide alta ,spre urmatoarea lectie
cele mai multe persoane se blocheaza observandu-i pe ceilalti in loc sa ofere dragoste -asa cred eu!
Am auzit zilele trecute pe cineva la televizor vorbind despre faptul ca exista relatii karmice pozitive si relatii karmice negative insa nu sunt sigura ca inteleg exprimarea?! notiunile de “pozitiv” si “negativ” sunt ,in general, destul de relative si tin de felul in care alegem noi sa ne raportam la o situatie sau la efectul unei consecinte.Dintr-o perspectiva mai larga, absoluta, exista acest mod de a “imparti” lucrurile?
De exemplu, cand unei persoane i se spune ca ” a mostenit o relatie karmica negativa dintr-o alta viata” ce vrea sa insemne asta?Si, mai ales, cum se poate sti daca relatia este mostenita sau este creata in cursul acestei vieti?!
NU II MAI SUPORT NICI MACAR PREZENTA, DAR NU AM UNDE SA MERG. CE SA FAC? AM AJUNS LA CAPATUL RABDARII !!!
Cauta-l pe Dumnezeu si adu-l in sufletul tau. El iti va aduce linistea si iti va arata raspunsul.
nu e asa simplu din pacate
. de ex. o fetita infiata-ptr ca parintii au renuntat la ea la 2 ani, care toata copilaria este batuta,maltratata,torturata psihic de cei care au infiat-o, tinuta in intunericul camarutei ei 99% din timpul cat nu era la scoala;la 18 ani violata de un strain… cum mai puteti spune ca s-ar fi putut “rupe” din aceste sitatii sau ca gandirea ei au declansat aceste sit?? nu e asa simplu,din pacate; cele spuse in articol acopera numai anumite aspecte de viata cred.va multumesc
Asa este si ma gandesc adesea la situatiile limita, exceptiile de la regula.
Aici avem de ales: fie credem ca universul are scapari si uneori incurca borcanele sau nu-i pasa de noi, fie credem in faptul ca avem un bagaj greu din alte existente.
Sa vedem ce este mai constructiv.
A crede ca esti la cheremul intamplarii iti ia orice putere de control si te poate face sa te simti victima, punandu-te mereu in garda. Lucru ce duce la epuizare sufleteasca si nervoasa.
A crede ca ai un bagaj karmic te poate face sa te simti vinovat pentru o fapta de care nu iti aduci aminte si nu poate fi probata, din nou victima, de data asta a propriei amnezii – daca iti aduceai aminte ai fi rezolvatt rapid eliberandu-te de povara si de un destin de suferinta.
Unele scoli spirituale rezolva lucrurile nedand raspunsul la intrebarea DE CE? Fiind mai putin interesati sa afle de ce are loc drama. In schimb sunt interesati sa afle cum se poate depasi, convinsi fiind ca pentru a trece peste nu ai nevoie obligatoriu de un raspuns. Pentru ca vindecarea nu apeleaza la resursele mintii ci la resursele spiritului tau care este dincolo de valorile temporale cultural-filosofice.
Legea Cauzei si Efectului (Karma)
Orice Cauza are Efectul sau; orice Efect are Cauza sa; totul se intampla conform Legii
necunoscute; sunt numeroase planuri ale cauzalitatii, insa nimic nu scapa Legii.
Nu cred ca in Univers exista ‘’scapari”…
Entitatea respectiva avea acumulari grele din incarnari anterioare..
Tot ceea ce faci se ”contorizeaza” energetic si la un moment dat esti pus in situatia de a intelege ce suferinta ai produs ,traind-o…
Sunt de acord ca nu exista “scapari” de acest gen, totul e calculat, fiecare reprezinta un nodulet al unei mari retele, universale, fiecare nod reprezinta cauza pentru un alt nod sau este efectul altuia.
am o curiozitate. in viata mereu m-am ghidat,sau m-am consolat cu ideea ca atunci cand am pierdut pe cineva sau drumurile noastre s-au despartit este pentru ca eu m-am invatat lectia pe care o aveam de invatat de la acea persoana. acum curiozitatea mea este urmatoarea ce sa fac pot pastra langa mine pe cineva de la care am invatat lectia pe care o aveam de invatat fara a pierde acea persoana?
in speta in sinastria mea apare ca trebuie sa invat de la sotul meu sa fiu mai umila mai calma si ca functia lui in viata mea este cea de profesor. relatia noastra eu am simtit-o carmica dintotdeauna dar eu karma nu am perceput-o ca pe o pedeapsa ci ca pe o predestinare o legatura dincolo de timp si spatiu.in timp trecand peste cotidian si micile lui neplaceri acest om in viata mea este vindecator fara a intelege prin asta ca il folosesc pe post de medicamentsau ca ma leg de el ca de o perfuzie, acela ar fi vampirism, ci ca doar si gandul la el ma umple de lumina, si de la el am invatat , cu mult efort din partea profesorului si mult batut din picioare din partea mea ca de la acest om vreau sa invat toata viata nu sa-mi fie profesor doar la un curs. cum as putea sa prelungesc scoala cu el o viata fara a transforma asta in egoim. fara al opri de ceea ce are el de invatat in viata?
Buna ziua Camelia,
Minunat articol!
De cand l-ai postat ma tot straduiesc sa scriu, insa haosul pe care il simt in interior ma amesteca de asa natura incat imi este greu sa spun ceea ce ce simt.
Ma aflu intr-o situatie existentiala extrem de delicata, unul dintre parintii mei este pe cale sa plece(o boala care arata suferinta mare pe care o are/a dus-o, cancerul), este un om care a ales din pacate calea care i-a fosst data, una deloc usora ceea ce explica felul lui de a fi dar nu o scuza. Mare parte din convingerile strambe le-am preluat si eu, lucrand cu mine intens in ultimii ani ptr a alege liber ce vreau sa tin si ce las sa plece, in mare parte am reusit, mai sunt insa unele convingeri in care ma agat.
Au fost multe momente in care am judecat, blamat, tipat ca intr-un finaal sa reusesc sa iert, iertarea venita din inima, ceea ce mi-a dat inapoi o implinire, fericire dumenezeiasca, nu credeam vre-odata ca voi putea vre-o data sa simt atata compasiune si iubire ptr mine si ptr oameni.Insa lucrurile se schimba, intregul univers este in schimbare si odata cu diganosticul si lunga cale de ‘tratament’ am inceput sa ma pierd din nou pe mine, m-am mai redresat, am picat din nou la vechile convingeri si tot asa.
Si acum ajung si la partea care ma ma solicita de asa natura incat, se creaza haosul asta interior, desi multa lume si recunosc ca si eu m-am gandit de multe ori la acest aspect ca ceea mai buna solutie ar fi sa ma rup de mediul incarcat cu ostilitate/ura , nu am facut asta, am preferat sa lucrez cu mine, am reusit odata de ce nu as putea din nou, doar ca acum mergand acolo, si vad cum moare in aceelasi mod in care a trait, imbuibat in alcool si fiindu-i mai usor sa urasca decat sa caute in interiorul lui, imi este atat de greu sa vad omul in spatele comportamentlui si nu reusesc sa simt compasiune decat in momente scurte, vad cum ma intorc la vechile convingeri, si asta ma da peste cap, ptr ca sunt departe de felul in care sunt si nu reusesc sa mai gasesc in interiorul meu aceea parte care stiu ca exista doar ca momentan…e posibil sa fiu si eu prea agata de suferinta, lucru care sa ma faca sa ma invart in cerc?! este probabil motivul, din moment ce asta mi-a venit prima data in minte.
Fac parte din acea categorie care considera ca universul are un simt al umorului deosebit, ptr ca una din senzatiile predominante este ca in mod constant, viata imi aduce situatii ca si cum, ai prins ceva din lectia anterioara insa nu a fost suficent, mai incerca odata, ok, exista posibilitatea sa para ca am pastrat gandirea magica a copiilor, insa dupa indelungi dezbateri si intorsaturi pe toate partile, este singurul lucru care are sens in mine. Ptr ca de asemenea, acele parti/sitatii pe care am reusit sa le integrez in interiorul meu, sa le accept, chiar sa le iubesc, nu s-au mai intors, ceea ce nu face decat sa imi reconfirme cele scrise mai sus.
Ok, este un sb delicat si pana la urma in mine se afla toate raspunsurile, doar ca momentan ma simt atat de naucita incat, orice alta perspectiva este bine venita.
cu bine,
dana
Iarta-l, incearca sa intelegi ce l-a determinat sa bea, ce anume din viata lui l-a facut asa, poate a existat ceva care l-a marcat in asemenea masura incat l-atransformat in omul pe care l-ai perceput.
Nu crezi ca plateste destul cu suferinta lui groaznica? Poate ca regreta in sufletul lui anumite porniri, dar a fost prea slab ca sa si le poata invinge. Poate chiar tu ai fi putut sa il ajuti, dar nu ai facut-o pentru ca ii refuzai apropierea, inconstient.
Iarta-l, nu il judeca, va da socoteala pentru faptele lui. Fiecare culege ce a semanat. E tatal tau, oricat de rau a fost, cred ca tot a avut ceva bun in el, nu cred ca nu s-a induiosat cand te-a vazut, mica sau mare, in situatii grele, doar ca nu a stiut sa ti-o arate.
Iarta-l, va pleca cu greutatea pe suflet ca nu a stiut sa iti fie aproape, iarta-l ca sa nu ramai tu cu regretul ca nu i-ai aratat la sfarsitul vietii sale ca a reusit sa procreeze o fiinta care nu a fost rea, care l-a alinat cand era bolnav. Si mai ales iarta-l ca sa nu duci cu tine regretul ca nu ai putut ierta, ca ai fost mai rea ca el.
Nu te supara pe mine si eu am fost suparata pe tatal meu, dar l-am iertat, exact ca si al tau s-a imbolnavit de cancer. Ma duceam la el in ultimele lui zile si simteam ca tine mult la mine, aveam mici complicitati… Mi-a parut rau ca nu l-am cautat mai devreme…
Tu poti sa il ajuti pe al tau cat mai e in viata si apoi, sa faci ce trebuie pentru sufletul lui. A fost un rob, un rob al alcoolului si nu a mai putut iesi din aceasta robie. Invata din experienta ta si seamana bine. Ai gasit in tine samanta aceea de iluminare de la Dumnezeu care te-a facut sa constientizezi anumite porniri neplacute si sa ti le reprimi. Cati primesc sansa asta? Poate ca datorita tatalui tau ai primit-o, (parinte i-ai spus si tare mi-a placut), care a trimis un gand la Dumnezeu ca tu sa nu fii ca el.
“Au fost multe momente in care am judecat, blamat, tipat ca intr-un finaal sa reusesc sa iert, iertarea venita din inima, ceea ce mi-a dat inapoi o implinire, fericire dumenezeiasca, nu credeam vre-odata ca voi putea vre-o data sa simt atata compasiune si iubire ptr mine si ptr oameni.”
Iarta!
Este bolnav, are nevoie de ajutor…
Am plans cand am recitit ce am scris, mi-am amintit de momentele cand il gaseam adormit cu capul pe masa, nu isi gasea locul din cauza durerilor… Imi pare rau ca nu am incercat sa il cunosc, am fugit de el, l-a, evitat mult timp.
Cauta in tine, poate a fost un moment frumos pe care ti l-a oferit, agata-te de el si intreaba-te daca nu a venit din iubirea pentru tine…
A fost slab, prea slab, ajuta-l acum. Prezenta ta, ajutorul tau ii va face foarte bine, chiar daca nu va sti sa ti-o arate.
Iertarea aduce rasplata.
Buna ziua, doamna Camelia, si tuturor celor ce citesc si pe care-i rog din suflet sa ma ajute cu o vorba, cu un sfat. Am citit horoscopul de azi si parca nu-mi vine sa cred. Am exact sentimentele previzionate: nu pot sa ma desprind de trecut. Dar sa va explic situatia mea: sunt casatorita de 35 de ani; desi ne-am casatorit din dragoste el a avut mai tot timpul relatii extraconjugale si, deseori, ma batea.Am plecat de 3 ori de acasa dandu-mi seama ca nu voi putea suporta mult timp aceasta situatie. De fiecare data a insistat mult sa ne impacam si m-am intors. Stiu de ce nu putea trai fara mine. Pentru ca eram foarte supusa si devotata lui, pentru ca asa simteam ca trebuie sa fiu: ii duceam cafeaua la pat (desi eram la serviciu), toate treburile casnice le faceam repede (asa voia) si bine si, in general, nu prea ieseam din cuvantul lui.Asta pana anul trecut cand si-a cumparat laptop si a descoperit ca poti sa apelezi la neogen si facebook pentru a-ti face amante. Am crezut ca voi rezista infidelitatilor lui dar m-am ales cu o depresie usoara (spun medicii) si o cardiopatie ischemica. Desi sunt constienta ca nu am ce regreta: nu se purta frumos cu mine decat rareori, am fost mai tot timpul inselata, nu ma simteam nici in relatiile intime bine, nu-mi pot explica de ce nu pot sa-mi vad de viata mea, de ce ma gandesc tot timpul (plang sau sunt f.nervoasa)la faptul ca are pe alta si ca macar pentru munca multa pe care o faceam trebuia sa fie mai discret, sa nu fie asa ostentativ (pleca de langa mine si venea dupa 5-6 ore). Cand vorbesc de munca multa ma refer la faptul ca avem 20 ha padure pe care am sadit-o noi, sute de flori, arbusti, pomi fructiferi etc. Bucuriile vietii mele sunt 2 copii frumosi, destepti si un nepotel. Da, stiu ca pentru ei trebuie sa traiesc, sa fiu sanatoasa si sa ma bucur de ei, ceea ce si fac. Dar cum sa fac sa-mi fie indiferent ce face sotul (nu suntem divortati), cum sa scap de obsesia ca el o duce bine ca are o amanta si o duce in locul unde eu am muncit pana peste poate. Multumesc ca m-ati suportat. O zi buna!
Daca nu iti convine, de ce ramai? De ce accepti? Nici macar nu te respecta. Raspunde la intrebari, poti? Vei avea un raspuns.Viata e atat de scurta… Asa vrei sa traiesti ce ti-a ramas? Esti vinovata ca rabzi, aparent, dar cauta bine in suflet motivatia complacerii tale in aceasta situatie…
Esti singura care are raspunsul.
Doamne-ajuta!
se pare ca numai dumneata tzi-ai ales stilul asta de viatza..nimeni nu este de vina decat frica de singuratate.nimic nu este mai frumos pe lumea asta ca o femeie care nu depinde de nimeni.
O sinastrie iti poate arata exact motivul/motivele pentru care sunteti inca impreuna….
Draga Camelia iti multumesc din suflet pt articolul de mai sus si pt darul pe care il ai de la D-ZEU.Tot ce srii si ce spui ma ajuta sa vad mai clar lucrurile , dar am o mica (mare)problema,sunt trecuta de prima tinerete,sper sa nu fie prea tirziu.(simt ca tot ce am facut pina acum a fost ce au dorit altii si numai pt altii).Tind sa cred ca v-a rasari soarele si pt mine.Daca nu cer prea mult,as dori sa primesc citeva cuvinte de la tine . TE ADMIR FOARTE MULT SI MULTUMESC PT CA EXISTI.
felicitari draga camelia te urmaresc de cite ori am ocazia.
Indragita Cami, cum se face ca de cate ori iau o decizie , o bat in cuie si ma concentrez sa o urmez, apar alternativele?
Adica n-am job , ma hotarasc sa plec in strainatate la o bunica draga la mare ( — care, ce e drept, ma cam manipuleaza, dar ii permit bucuroasa pentru ca n-am alta optiune mai fericita!optiunea aceea in care eu sunt independenta si fac doar ce imi place, cea in care nimic nu TREBUIE si totul reprezinta doar satisfacerea bunului meu plac!– )….si cum spuneam ma hotarasc sa plec si ce sa vezi?…apar mici joburi care ma determina sa ma mai gandesc o data…sa ma intreb “Oare fac bine?”….sigur ca nici o alternativa nu e mai grozava decat cealalta…sigur ca poate o aleg pe cea mai nefericita dintre ele, ghidata in mare parte de sesizarea ca Romania -in afara de o mare iubire,o veritabila iubire ascunsa in sufletul meu si pastrata in trecutul meu(darul suprem pentru care multumesc si sunt recunoscatoare in fiecare zi) – nu mi-a daruit nimic imbucurator pentru cariera mea, pentru confortul meu financiar, Romania m-a gonit discret, cu atata pricepere!…..si imi dau seama ca nu sunt atat de decisa si inteleapta pe cat credeam!..ceea ce doare! Din nou universul ma testeaza, nu??..tu ce spui?
O felicit pe LilianaB pentru claritatea gandurilor exprimate, pentru sinceritate si, mai ales, pentru mesajul optimist si plin de invataturi pentru noi toti. Marturisesc ca citind si recitind randurile ei, si numai ale ei, ma incarc de fiecare data de ganduri pozitive (de care am atata nevoie), invat – din pacate cam greu – cum sa trec de problema mea. Eu cred, totusi, ca sunt o femeie puternica (numai eu stiu prin ce am trecut) si incep sa cred ca daca altii au reusit sa depaseasca obstacolele din viata lor, atunci, mai devreme sau mai tarziu, si eu voi face la fel: imi voi gasi linistea, ma voi redescoperi, voi face tot ce este mai bine pentru mine si pentru copiii mei. Va asigur, doamna Camelia, si dvs. o stiti, ca simplul fapt ca urmaresc in fiecare zi comentariile dvs. si ale celorlalti, ca mi-am facut din asta un obicei, ca incerc sa trag cat mai multe invataminte si sa le aplic la situatia mea este, deja, un pas inainte pentru mine. Va multumesc tuturor si va asigur de toate consideratia mea! O zi buna!
Nicoleta , multumesc
Viata este frumoasa, chiar daca a fost presarata cu incercari….eu am aflat de la viata ca orice problema are o solutie ,ma rog doar sa mi-o arate,sa o vad si sa o intelge ,apoi totul curge,toate lucrurile se aseaza ca piesele de domino …..,eu cu credinta asta am trait toata viata mea…….si pana acum ,multumesc Domnului …a fost totul bine….iar faptul ca ceva din ce se spune aici imi este de folos ,inseamna ca “cineva”ma iubeste ,si imi arata calea ,eu cred ca nimic nu e intamplator si ca daca avem ochii si urechile deschise si pregatite putem vedea minunile din jurul nostru in fiecare clipa …..
lumina si pace in suflet iti doresc ,dar si incredere ca vei gasi calea spre rezolvarea problemelor
cu drag Liliana
felicitari pt.articol.Va admir de mult timp pt.tot ce sunteti si faceti…referitor la subiect imi dau seama ca de multa vreme cumva…instinctiv,intuitiv ,cine stie..ma ghidez dupa aceste principii,dar uneori mai sar si eu..calul si ma simt groaznic…de vinovata.Acum sunt intr-o perioada a vietii care ar trebui sa fie minunata dar omul drag de langa mine a daramat-o.Tocmai mia explicat cu mult calm ca nu ma mai iubeste si…bla bla..dar nu stie ce hotarare sa ia…ca ar muta muntii pt.mine si copii..pe stilul ”ce domn sunt eu”’.Dupa care Eu sa stau si sa-i inghit porcariile cu care sa innarmat mai nou.Sunt convinsa ca am gresit si eu dar inca n-am descoperit unde…Ce ganduri…??Cum sa -ti controlezi gandurile cand pleaca la sfarsit de saptamana “singur”sa se relaxeze la..sute de km,iar cu copii nici pana la Sinaia ca-i vesnic obosit…problema “oarecum clasica”ca inca-l iubesc dupa 23 de ani ..
Camelia ,
am decis ca doar vorbele frumoase ma vor atinge ,fiecare e liber sa aiba o parere ,dar nu trebuie le las sa ma loveasca.Fiecare clipa este un dar divin si eu trebuie sa fac fapte bune ,energia nu trebuie risipita incercand sa schimband parerea cuiva care-si trimbiteaza parerile fara sa gandeasca cat rau fac.Raman la parerea ca puterea vine din noi,credinta ca noi putem ne vindeca ,ne ajuta sa gasoim calea cea mai scurta sre reusita ,implinire …..
Am mai decis ,in urma discutiei cu tine ,sa recunosc ,ca pana ieri nu-mi doream o relatie si poate de asta niciuna nu-mi era pe plac……De azi imi deschid sufletul spre sufletul celui mai bun si responsabil barbat care are puterea sa ma iubeasca si sa ma respecte ,incep sa-l chem ,dirijez spre mine prin puterea gandurilor mele oferindu-i iubirea mea neconditionata.Si am mai hotarat ca de ieri ,eu sunt cea mai importanta fiinta din viata mea,pe care o iubesc,o intelg ,o accept chiar cand greseste,o sarbatoresc pentru fiecare succes,si mai ales o las sa se bucure cand baietii ei ii spun ce fericiti sunt ca ea este mama lor …….ma uit in oglina sufletului meu si spun ,sunt frumoasa ,interesanta,incantator de feminina ,matura si inteleapta,recunosc sunt o femeie de succes !Nu ,nu va socati nu sunt nici egoista ,nici vanitoasa ,nici aroganta ,nici ………..sunt eu cea care nu se mai risipeste pentru cei din jur ,care ii spun apoi,recunostinta ?ce este asta????nu stii sa daruiesti fara sa astepti multumire pentru gestul tau /mai lasa-ne ,ce daca te-ai lasat pe tine si ne-ai dat noua ……
multumesc Camelia
Wow!!!! Sunt uluita! Ce mesaj puternic pentru noi! Ce puternic te afirmi pe tine! Vibreaza monitorul!!!
Esti o inspiratie pentru noi. Multumesc Liliana!
Camelia ,
am sa recunosc ca imi simt sufletul tanr si vibrand flori ,soare ,ploaie,iubire .Ieri ma intreba un bun prieten ,daca uitandu-ma in urma as schimba ceva in viata mea,care ar spune multa lune -nu a fost usoara!Am spus NU ,as schimba nimic ,poate doar as arde uneori mai mocnit nu asa ca o valvataie,am facut in viata ceea ce mi-a placut /vrut cu mare pasiune ,uneori oamenii m-au inselat/mintit ,dar de fiecare data i-am iertat/uitat si am mers mai departe renascuta.Puterea a venit din mine-FEMEIE CREDINTA TA TE-A VINDECAT!fiecare incercare din viata m-a facut mai puternica ,pentru ca asa cum vezi…. nu au reusit sa ma omoare-candva poate voi avea ocazia sa-ti-le enumar ,nu pentru a ma explica ci doar sa poti vedea traiectoria……..
Camelia ,recunosc ca trebuie sa multumesc multor oameni trecatori prin viata mea,incep cu tine -recunosc ca te ascult de la debut(si-mi place siguranta si usurinta cu care asezi cuvintele acolo unde le e locul-am incercat sa preiau asta de la tine si sa folosesc atunci cand trebuie sa tin “in frau “ascultatorii ),dar si taranilor intelepti din satul vacantelor copilariei mele ,celor care vorbind cu mine au ajuns sa-mi devina dragi prieteni cum ar fi Sura Mosneaga ,Nina Petre,Livia Tautu,Pavel Corut,imi cer iertare celorlalti nenumiti ,metriului cub de carti citite,care m-au ajutat sa inteleg,sa constientizez e mai corect spus ,ca nimic nu e intamplator in viata si ca,toti avem o menire pe lume -important este sa o VEDEM sau SIMTIM -ochii sufletului vad mai bine uneori.De asta sunt puternica,zambitoare,increzatoare in mine si in viata ,si mai ales convinsa ca tot ce fac este ceea ce trebuie sa fac,pentru ca ingerii mi-au spus si eu am auzit cu inima ….chiar daca am momente cand inca imi mai spun:DACA PAMANTUL LA CARE VISEZ NU EXISTA DUMNEZEU IL VA CREEA PENTRU MINE,PENTRU CA EU SUNT INCREZATOARE CA EXISTA UNDEVA -replica nu-mi aprtine ii apartine unui personaj istoric ,care,si prin ea,a ajutat la descoperirea Lumii noi,dar m-am regasit in ea ,asa cum in copilaria mea,mi se parea ca eu am mai trait o viata ,si ca atunci am fost Nicolae Balcescu!
Cu mare drag iti uraz sa fii iubita si sa sanatoasa ,dar ,egoista fiind ….imi doresc si mie sa te aud cat mai des posibil !
Liliana
Aveti mare dreptate!A plecat de acasa,de linga parintii lui,din tinerete,pentru ca,spune el au fost prea stricti cu el.Si asa a preferat sa sa rupa de famile.Am discutat impreuna despre asta si culmea e ca amindoi am trecut prin experiente foarte neplacute in copilarie.El a fugit de la parinti,iar eu am fost data afara din casa de tatal meu si mama vitrega..Dar totusi eu am reusit sa trec cit de cit peste aceste experiente.Si culmea e ca amindoi avem aceleasi principii despre familie.Dupa cum am mai spus,niciodata nu-l fortez sa vorbeasca despre ceva,indiferent desre ce subiect.Il las pe el cind e pregatit,sa vorbeasca.Si tot el a fost cel care mi-a zis ca eu sunt singura care-l cunosc foarte bine si sunt singura care il accept asa cum este.Si totusi,parca fuge de mine.Ca si cum i-ar fi teama de mine.Si citeodata cred ca eu fac ceva gresit!Sunt prieteni care-mi spun ca atunci cind nu e cu mine,plinge si sufera.Si totusi nu face nimic concret!!!Va multumesc din suflet pentru sfat!!
Uneori, oricate garantii am oferi nu sunt de ajuns pentru celalalt. E prea atasat de propria lui suferinta. Si daca simte ca esti un om dintr-o bucata intuieste ca nu vei accepta jumatati de masura in relatie, ca esti capabila sa renunti la tot daca nu poti avea totul, toata iubirea in relatie. Si asta ar insemna o a doua mare respingere. Iubirea voastra trebuie sa va si vindece nu doar sa va bucure sufletele. E nevoie de mai multa apropiere, incredere si vindecare. Apoi va veni alegerea, asumarea relatiei sau o duioasa despartire, asa cum o au camarazii de front.
Monica,
iarta-ma ca intervin ,dar poate ce voi scrie te va ajuta sa vezi si din altt unghi lucrurile.
Sufletul pereche-pentru ca eu asa vad intalnirea descrisa de tine ,intalnirea cu sufletul tau pereche, il poti gasi ,poti trai clipe fericite si unice ,inedite,dar poate fi si pentru o clipa si pentru toata viata.
Gandeste-te poate ca nu trebuie sa dureze toata viata,poate atat tu cat si el aveti nevoie de altceva ,decat ce va oferiti unul altuia ,pentru a calatori in continuare catre capatul vietii voastre.
Gandeste-te ca poate tu ai avut un “rost “in viata lui ,sau el in viata ta.
Gandeste-te la pendulatea lui perpetua si mai ales daca ,maine vei mai putea sa o astepti ,sa o accepti ,cand iubirea pentru el /indragosteala pentru el ,va fi inlocuita partial cu alte responsabilitati si iubiri/indragostiri -pentru ca vrei sau nu vrei sa ,trebuie sa recunoastem ca fiecare din noi evoluam si ne transformam permanent -dar din pacate fiecare in alt mod,chiar daca traim unul langa altul ……nici daca traim unul in sufletul altuia nu evoluam la fel …….avem nevoi diferite,ne bucura si ne fac fericiti lucruri/gesturi/cuvinte diferite…..
Te rog ,din experienta de data asta ,sa faci o experienta ——-detaseaza-te pentru o perioada de iubirea ta , ridica-te la un metru deasupra acestei iubiri si priveste in jos …. si priveste astfel incat sa vezi :ieri -azi-maine ,ca un tot ,apoi ia decizii ..
E greu ,stiu ,e dureros ,dar te scuteste de suferinta de poimaine …..cand vei fi mai inteleapta ,sa nu spun batrana.cand vei avea copii,cand cu o mie de probleme urgente pe cap,vei putea lupta mai putin,pentru iubirea si fericirea ta-spunand “KARMA ,de….si vei ramane prizionera unei “iubiri karmice”
Karma ,dupa mine ,nu inseama neaparat “toata viata asa”,ci mai degraba ,indeplinirea roluluidin locul si din timpul dat ,si apoi continuarea mersului,purificata si renascuta, spre indeplinirea altei sarcini karmice…….SA FII TU FERICITA ,CU LUMINA SI PACE IN INIMA SI IN VIATA !
Asta iti doresc sa ai cu drag
dar si cu scuzele de rigoare, ca m-am “bagat” intre vorbele tale si ale Cameliei ,dar am dorit sa-ti spun “din experienta”
Liliana
Stimata Doamna Camelia !
Va felicit ptr excelentul articol ! Mi as permite sa va completez doar cu sugestia ptr toti ceilalti,sa citeasca (si sa mediteze !)macar Cele 10 porunci si sa incerce sa inteleaga fiecare verset din Tatal Nostru ! Iar dupa asta,fiecare sa si puna intrebarea :”Oare eu am facut ceva din tot ceea ce am citit ?” Ptr ca Biblia este cea mai putin citita,dar si cea mai prost inteleasa carte !
Eu cred ca karma este consecinta iesirii din Lege ! Legea iertarii si a iubirii,a gandurilor,vorbelor si faptelor bune ! Dar mai ales a REACTIEI POZITIVE LA ACTIUNE NEGATIVA !
“Micul Print” este o carte ptr copii,dar nici macar oamenii “mari” NU o inteleg ! Ma bucur ca ati ales pasajul cu imblanzirea Vulpei ! Acolo este si o declaratie de iubire superba ! Va felicit !
Am citit articolul despre Karma si mi se pare foarte interesant.Acum am si eu o nedumerire si vreau sa va cer sfatul daca ceea ce va povestesc este karma sau nu.Am cunoscut pe cineva acum un an.Din prima clipa de cind ne-am vazut,a fost dragoste la prima vedere.Poate mult mai mult de atit.Amindoi am avut aceeasi traire:ne-am placut,ne-am indragostit pe loc unul de altul.Instantaneu!!Ceea ce pentru mine a fost o noutate.Nu am mai trecut prin asa ceva niciodata.Si pentru el la fel!Dar cu timpul ceva s-a intimplat.Si nu-mi pot explica ce sau de ce.Au urmat ceva perioade in care se indeparta de mine{nu vorbeam,nu ne intilneam} ca apoi dintr-o data ma suna si ne intilneam,spunindu-mi ca ii este foarte dor de mine,ca ii pare rau de ce a zis sau a facut,etc.Imi spunea de fiecare data cam aceleasi lucruri.Ca in mine a gasit tot ceea ce el isi doreste de la o femeie,ca are sentimente puternice pentru mine,etc.Ca apoi iar sa se indeparteze de mine.Si la propriu si la figurat.Si apoi iar saq se intoarca la mine.Si iar,si iar,de citeva ori s-a intimplat acelasi lucru.Sincer nu mai stiu ce sa inteleg.Cind ma intilneam cu el dupa ceva timp,chiar il “simteam” ca i-a fost dor de mine sau ca are sentimente puternice fata de mine.Dar pe de alta parte ma intrebam de ce nu pune capat intr-un fel sau altul.Niciodata nu l-am fortat sa ia o decizie,ci l-am lasat pe el sa decida.De multe ori am crezut ca ii este frica de ceea ce simte pentru mine,mai ales ca in trecut a avut mari dezamagiri din partea cuiva pentru care a avut sentimente asa de puternice.Poate ca ii este frica de casatorie sau ii e teama iar sa nu se lege sufleteste de cineva??Stiu ca o data mi-a spus ca isi impune sa nu se lege sufleteste de mine.Dar pe de alta parte de fiecare data se intorcea la mine,avind aceleasi sentimente!!Ce sa inteleg de aici???Este karma sau un simplu joc???Eu una de fiecare data cind ma intilnesc cu el,o fac pentru ca vreau sa-mi dau seama daca mai am aceleasi sentimente pentru el,si din pacate,nimic nu se schimba.Am aceleasi sentimente pentru el ca la inceput!!Si citeodata ma urasc pentru asta.Pentru ca m-am saturat sa ne jucam de-a soarecele si pisica!!!Daca cineva ma poate face sa inteleg ce se intimpla!!!!!D-na Camelia,imi puteti da o ideea despre ce ar trebui sa fac???Sau macar sa inteleg ce se intimpla cu el??Acum imi vorbeste din suflet si imi spune ce simte,ce gindeste,iar in zilele urmatoare,se indeparteaza ca si cum nimic nu s-a intimplat!!!Va rog sa ma ajutati si pe mine sa ma inteleg pe mine,dar si pe el!!Este karma????
Se pare ca iubitul tau se teme sa isi asume o mare iubire. Desi are curajul sa o traiasca si sa o recunoasca se teme de plonjarea pana la capatul inimii sale. Inima la bataile careia nu poate fi , totusi, surd. El inca ar vrea garantii, siguranta ca orice ar face va fi mereu primit cu afectiune.
sa discutati despre copilaria voastra, relatia cu parintii… si mai putin despre iubirea sa viitorul vostru.
Poate fi reculul unui moment din copilarie in care a fost abandonat sau rupt de ceva – un mediu prielnic, o persoana draga. Se poate merge mai departe si se poate suspecta o criza a intarcarii.
Te-ar putea ajuta ca la una din reintalnirile voastre pasionale
Buna ziua, doamna Camelia Patrascanu, buna ziua tuturor!Impresionant blogul dvs. si comentariile pe care le-am citit! De putine zile v-am descoperit (va stiu mai mult de la tv.) si m-ati fascinat! Va asigur ca am o sumedenie de intrebari la care nu gasesc raspuns dar, cand se vor clarifica in mintea mea, am sa vi le adresez dvs. sau celor cu mai multa experienta sau care au trecut prin aceeasi situatie. Va voi urmari in continuare cu aceeasi admiratie! Toate cele bune!
Te asteptam cu drag, aici!
Doamna Camelia Patrascanu, as dori sa va intreb :
Care este cauza, din punct de vedere astrologic, pentru care avem stari oscilante pe care nu le putem logic intelege?
Ieri am izbucnit pur si simplu in plans, fara sa am un motiv constient. Plangeam, plangeam si nu puteam sa ma opresc. Mi-a trecut brusc si apoi iar am inceput sa plang. Acum ma intreb de ce oare am plans, insa sunt sigura ca s-ar putea iar sa plang si sa nu stiu de ce.
Se poate ca eu sa nu constientizez motivul pentru care plang (sa se fi adunat mai multe lucruri pe care sa nu le constientizez) sau starile acestea sunt generate de astral?
Vroiam sa va mai intreb ceva. Am intalnit o persoana care putea sa imi spuna anumite lucruri telepatic (lucruri care ulterior au fost confirmate). Problema este : Cum imi pot da seama cand persoana respectiva imi transmite un mesaj (constient sau nu) si cand eu imi doresc sa cred ca el imi transmite un mesaj?
Mi s-a intamplat chiar sa simt cand persoana respectiva a citit mailul meu, sa ma gandesc la ceva anume pentru ca persoana respectiva se gandea la acel lucru. Atunci cand ii scriu un mail si il citeste simt o energie. In functie de energia respectiva pot sti care este starea sa de spirit, referitor la ce i-am scirs. Este prima persoana cu, care simt o legatura atat de profunda. Este peste ca mine – eu pe 22 el pe 19 (februarie) poate asta sa fie.
O zi buna. Catalina.
Va multumesc.
Impresionant blogul d-nei Camelia/ca de obicei. Impresionante si pårerile cititoarelor( observ cå sunt numai femei care si-au dat cu pårerea). Suntem surori de suferintå toate, din clipa in care gåsim sau credem cå am gåsit polul opus ce trebuia så ne completeze( si nu så ne mutileze). Chiar mi-ati adus un suris pe buze, D-na Camelia,karma nu e un sac pe care trebuie så-l ducem in spate- no matter what- ci este o sanså de a fi rånit pentru a invåta cum så suturåm rånile si apoi så ne påzim de cutit.De cite ori suntem tåiati ne doare dar mai putin decit data trecutå. Suntem mai tari, mai intelepti, sau mai slåbiti si abandonati de toti si de toate. Inertia e normalå dupå desprindere dar desprinderea e neapårat necesarå(ca o tumoare pe care o extirpåm, si o aruncåm , nu o påstråm in borcanul cu formol pentru a fi privitå in continuare). Femei , surori, dragele mele, suntem libere dacå ne desprindem de trecut. Succes tuturor doresc si multå sånåtate d-nei Påtråscanu så ne mai desfete cu articolele dumneaei superbe.
Nu suntem numai femei, Nico e barbat…
Succes si tie si Doamne-ajuta!
buna, draga camelia
am citit cu interes randurile tale despre karma. intr-o oarecare masura am trait ceea ce se numeste cred karma, insa nu am inteles lectia. dar deloc. asa ca inc asi inca o data parcurg trairi de frustrare. am crezut ca lectia este ce a rabdarii, asa cum nu am avut in prima exeprienta. acum insanu cred ca rabdarea e ceea ce tebuia sa aplic ca am ajuns in postura victimei frustrate. nu stiu ce atitudine sa adopt. varsta m-ar recomanda ptr un comportament mai matur, insa daca in primele experiente recunosc ca nu am avut rabdare, in alta am indurat prea multe ,simuland acceptarea si indreptarea cu timpul, acum sunt blocata intre a aceepta o situatie care nu imi convine si a da bir cu fugitii. ce sa fac oare?
Pune in balanta, fa o lista cu bune si rele… vezi ce atarna mai mult… Tu stii cel mai bine ce e in ufletul tau si felul in care resimti orice lucru. Nimeni nu iti poate spune ce sa faci… hatararea iti apartine, iar viitorul tau se va construi in functie de alegere! Pup.
Foarte adevarat,gandul se duce si se intoarce ca un BUMERANG,DAR CUM POT OPRI gandurile care vin vara sa vreau,?Nu odata mi s-a intamplat sa-mi vina pur si simplu un gand fie pozitiv fie negativ si sa se implineasca,ce zici despre asta draga Camelia? Tine de karma sau de premonitie?
Eu sunt foarte impresionatå de tot ce am citit incepind cu blogul d-nei Camelia si pinå la comentariile cititorulilor. Må regåsesc in toate cite putin. E o usurare så aflu cå nu sintem urmåriti de un blestem, cå nu trebuie så ne temem de fatalism. Eu am renuntat la douå relatii pinå acum nestiind cå fac ceea ce trebuia så fac, am fåcut-o din instinctul de supravietuire si m-a ajutat credinta in bunul Dumnezeu, scut si pavåzå, inger påzitor fiindu-mi spiritul tatålui meu decedat. Si de multe ori må intrebam dacå am fåcut bine cåci din alte lecturi ajunsesem la concluzia cå trebuie så suporti, så induri, ca så te purifici. Dar nu era asa! Multumesc d-nei Camelia, multumesc din suflet. voi continua så cred in mine si så iubesc viata , asa cun este ea, singuråtatea i-mi prietenå acum.Succes tuturor cititoarelor ,, pierdute,, vor trece toate…
Totusi suntem crestini, iar crestinismul este inspirat si din stoicism care propavaduia rabdarea, primirea tuturor necazurilor si rabdarea lor cu bucurie, spre a accede catre o evolutie spirituala…
Dar nu putem uita ca exista si blesteme, nu putem numi karma absolut tot ce se intampla rau… dupa cum nu putem uita ca exista pacatele parintilor pe care le preluam si pe care le “daruim” copiilor nostri…
…..
Ma chinui de un an sa schimb “impactul consecintei, felul in care ne atinge rezultatul alegerilor de pana acum”. Si nu pot. Ma vlaguieste orice incercare, impactul consecintei este devastator – chiar daca eu am fost initiatoarea schimbarii bruste, agresive (”Pleaca! Acum !!”)si pe moment datatoare de liniste. Acum nu pot manageria tocmai …linistea totala din jurul meu, e ucigatoare. Ma gandesc, numai la golul ramas, vreau ‘raul’ inapoi – ca poate e mai bine cu el. …Si ce te faci, daca raul nu mai vrea, chiar de se chinuie si el, rezista hranindu-se din dulcele gust al razbunarii…. Ce chin de amble parti ! Cum iesim de aici?
Umple golul din jurul tau cu TINE. Cu IUBIREA ta. Cu EL cel din interiorul lui. Gandeste-te la asta. Si voi fi aici cand ma vei intreba cum sa faci asta.
Stiu bine despre ce vorbesti. Am fost acolo…
Ai fost acolo? Hmmm… fiecare din noi suntem siguri in legatura cu unicitatea situatiilor (dramatice?) parcurse la un moment dat. Si zambim cand altora li se intampla, ba la noi parca e mai greu ! Sunt un stalp de beton armat, dar acum betonul ….s-a macinat,e ca faina si sunt in cadere libera
Iti vorbeste un munte de putere, a winner, success is written all over my face. Inauntru in schimb, sunt zob ! … Dar stiu sa zambesc atunci cand privirea mea intersecteaza un personaj ca tine, Camelia. Si stiu ca poti sa-mi spui de ce, cat, unde, pana cand dar mai ales CUM.
Sunt si eu acolo.Da, eu sunt trecuta binisor de prima tinerete, te inteleg….si eu zambesc,dar ….ma simt un om mic cu inima mereu in palma. Sunt si eu macinata de incertitudine, de neincredere in el, dar cei din jurul meu nu vad decat zambetul meu. Eu nu mai exist, sunt toata zamislita din suspiciune si neputinta. Subscriu la “Si stiu ca poti sa-mi spui de ce, cat, unde, pana cand dar mai ales CUM”
Lili draga mea, din ce in ce mai mult stiu ca puterea este in noi, CUM anume sa facem este un raspuns care vine din faptul ca ne cunoastem pe noi insine de …zeci de ani. E greu sa comprimi atata informatie, sa alegi ce este semnificativ, despre tine, despre el, sa o livrezi unui om minunat pentru a fi scanata, si oricat de minunat ar fi ‘tamaduitorul’ nu poate sa discearna decat in limita tiparului trimis de tine. Prin urmare, mai ales in noi e puterea ….
Stiu ce inseamna…
E dor, e iubire. Dar gandeste-te bine cat te-ai umilit numai tu, cat ai lasat de la tine numai tu… cat contezi pentru el… Vezi tu, iubirea inseamna iertare, dincolo de orgolii. Cine iubeste cu adevarat dintre voi doi?
Eu am avut muuulte dovezi de iubire egoista din partea lui, numai el conta, timpul meu, viata mea era numai in functie de el… Am gresit ca am iubit total, pana la abandon.
Am plecat din relatie cu demnitatea regasita, m-am regasit, ajunsesem sa nu ma recunosc in ceea ce devenisem. Dar, cu toate acestea tot il mai iubesc, desi iubirea pentru el mi-a adus multa suferinta. Asta e! O noua lectie de viata. Ii multumesc bunului Dumnezeu ca m-a ridicat si m-a intarit. Era o iubire bolnava, care ma transforma incet intr-o persoana care nu imi placea deloc. Te regasesti in cele scrise de mine?
Intreaba-te daca merita sa te intorci la el si gandeste-te ca – pentru ca pare sa fie un om orgolios si poate razbunator – acest lucru ar insemna un mare pas inapoi pentru tine si un ascendent pe care l-ar capata asupra ta. Merita oare?
Din perspectiva experientei mele iti spun ca nu merita, pare sa fie cineva care nu ar aprecia gestul. Roaga-te mult la Dumnezeu si la Maica Domnului! Nu sunt habotnica, dar pe mine m-a ajutat foarte mult. Si mi-a trimis pe cineva care merita tot respectul si toata iubirea mea, asa, hartanita si zdrentaroasa cum o mai pot oferi.
Va pup!
vreau sa vb cu tine sa aflu povestea ta si mai ales cum ai reusit sa iesi din ea sa te eliberezi.
vicki3167@yahoo.com.
Te astept. Inca nu m-am vindecat complet, am reusit sa ma eliberez – un urias pas inainte – dar ne vom ajuta una pe cealalta. Te pup!
Dragele mele, nu e vorba ca cineva merita sau nu sa i se intample lucruri care ne fac sa suferim!E o cruzime sa gandim ca unii chiar merita!…Experientele astea au o singura menire: sa maturizeze, sa intelepteasca! Sa ai fabuloasa oportunitate sa cunosti iubirea e un dar divin, indiferent ce se intampla dupa, indiferent cat de trist se termina!…Cand e iubire veritabila niciodata nu e trist, intotdeauna lacrimile sunt de bucurie!sa vezi chipul celui pe care il iubesti(chiar si foarte de departe) e o minune,e ca si cum Dumnezeu ti-ar zambi, te-ar mangaia pe obraz si te-ar ruga sa-i lasi Lui grijile tale!
Ce-ar fi daca de azi ati celebra persoana voastra, corpul vostru, mintea voastra? Va aflati intr-o companie atat de pretioasa si nu va dati seama…persoana voastra!
Fericirea sta in lucruri simple si accesibile tuturor, in verdele naturii, in parfumul florilor, in aroma, culoarea si sunetul ploii, in imensitatea si azurul cerului!
Ca sa va vindecati, luati-va tot timpul din lume! Nu va grabiti sa scapati de durerea care va invaluie… si cel mai important incetati va mintiti!
Este adevarat, am trait si eu senzatia pe care ti-o da echilibrul interior despre care vorbesti, dar nu ti s-a intamplat sa vrei sa iubesti, si s-o faci intens, atat de intens si de complet de parca lumea este doar iubirea ta?
Ce preferi, daca ai putea alege, o viata linistita si monotona intr-un fel sau o iubire adevarata?
Apreciez echilibrul si optimismul tau, dar uneori nu iti doresti sa iesi din tipare, sa atingi, sa savurezi ceea ce obisnuiesti doar sa privesti? fericirea este doar un concept inventat de poeti, de romantici… de oamenii care iubesc si isi striga iubirea. Doar un concept. Cred mai mult in multumire sufleteasca, in echilibru. Fericirea nu exista.
Pup.
Dar oare nu cumva, fericire = multumire sufleteasca si echilibru interior?…oare nu cumva fericire = un pic din toate ?
Fac parte dintre putinii oamenii care au cunoscut iubirea profunda, iubirea dincolo de planul real, de concret! Iubirea traita in planul spiritual, iubirea care nu cere, care nu pretinde nimic, iubirea care iarta, asteapta si spera totul! Iubirea care nu ingradeste, ci incurajeaza,iubirea care e libera sa aleaga pe cine vrea, cand vrea…! Am dorit intotdeauna fericirea barbatului de langa mine,indiferent ce insemna asta: poate insemna afaceri si nu timp petrecut cu mine, poate petreceri unde eu nu eram invitata, poate destrabalari, poate alte 10 femei pe langa mine…Am acceptat, am zambit,am inteles, m-am retras si am iubit clandestin pana cand ceea ce simteam ar fi disparut! Au trecut 5 ani si nu s-a evaporat nimic , poate s-a estompat, dar sunt atat de fericita pentru mine, pentru el… Sunt binecuvantata din unghiul asta de vedere! …
La varsta mea , imi rezerv dreptul de a crede ca exista tot ce vreau eu sa existe!
Te pup, Vicki!
Draga mea,
Si eu am iubit ca si tine, dar nu mi s-a raspuns la fel. Esti o norocoasa ca ai putut sa accepti anumite situatii, eu sunt genul care vrea sa stie nu sa adopte tactica strutului, mi s-ar parea ca accept jumatati de adevar. Prefer totul sau nimic. Esti grozava ca judeci asa, am incercat si eu, dar nu am putut. Sunt prea transanta si… pierd…
Pup!
Problema karmei e destul de complexa. Se pare ca este o lege a ‘lumii’ de dincolo a acelei lumi pe care noi oamenii nu o putem percepe rational poate doar cu inima…Am vazut filmul ‘The Secret’ si am citit despre legea atractiei…Se pare ca ceea c enoi numim karma e un fel de pachet de efecte al aplicabilitatii mai multor legi din lumea spirituala. Si – da – se poate face un ‘management activ’ preventiv insa inainte de toate ar tb aflate /descoperite si invatzate aceste legi. Cum sa nu facem greseli cand noi habar nu avem nici macar cum fucntioneaza corpul nostru …nu stim nici macar cine suntem si nu ajungem sa ne cunaostem sufletul..si timpul trece din pacate ….Dupa mine pb e ca avem de-a face cu energii si cu interactiunea dintre ele. In orice relatie creata se creaza un schimb energetic si depinde numai de noi cum RASPUNDEM la stimuli sau mai exact ce frecventza alegem pt raspuns. Problem aeste ca Eu-ul ne calauzeste de cele mai multe ori prost incercand sa ne ‘dam mari’ si indirect prin atitudinea plina de mandrie si de superioritate sa ne descoerpim atzitutdinile si intentiile in viata. Cu asta devenim vulnerabili …si putem fi mai apoi asediati de enrgia negativa (gandurile) persoanelor cu care avem relatii (de orice gen). Am inceput sa observ ca oamenii care au o viata fericita niciodata nu-si pierd controlu emotional. Si imlicit sunt f. greu de patruns in adevaratele lor intentii. legea atractiei functioneaza numai atunci cand gandurilor tale nu se opun alte ganduri si energii care sa te blocheze in intentia ta !! Asa cum gandul meu (mintea) are putere sa realizeze -in timp- tot ce reusesc sa-mi visualizez tot asa si gandul altui om ce e proiectat la adresa persoanei mele. cel mai bne e sa nu avem de-a face cu alstfel de proiectii mai ales negative….Karma e cumva suma rezultanta tuturor acestor evenimente….. M-ar interesa sa aflu parerea Dvs despre ‘puterea’ blestemelor sau mai exact cum sa scapam de impactul gandurilor altora asupra noastra…..
Ai punctat excelent!!!
“…ceea ce noi numim karma e un fel de pachet de efecte al aplicabilitatii mai multor legi din lumea spirituala.”
“…se poate face un management activ preventiv…” Mi-a placut mult
“Legea atractiei functioneaza numai atunci cand gandurile tale nu se opun altor ganduri si energii care te blocheaza in intentia ta!!!”
Absolut de acord! Orice opozitie, incordare, rezistenta impiedica curgerea fireasca/vindecatoare a energie. Orice respingere/opozitie reprezinta o opreliste, o “crima”. Universul nu respinge nimic. Cel mult recicleaza, transforma. Alchimia este creatia folosind materialul clientului, folosind energiile deja existente dar valorificate altfel, dandu-le o alta intentie si scop.
Realitatea pe care eu vreau s-o construiesc interfereaza cu realitatea altuia. In universul subtil nu exista “locuire suprapusa”. Ca in fizica cuantica, 2 particule pot ocupa acelasi spatiu in acelasi timp. Deci eu pot sa sa imi creez o realitatea in cadrul realitatii altuia fara sa il deranjez. Ca atunci cand privim la acelasi aspect al realitatii dar il vedem diferit, ne impacteaza diferit chiar daca impartasim aceeasi experienta.
Astfel, blestemul sau ganduriel negative ale unei persoane fac parte din realitatea acelei persoane, chair daca eu interferez cu ea. Numai daca deschid usa gandurilor sale ele vor face parte si din realitatea mea. Cum nu pot sa controlez gandurile oamenilor (pot incerca sa le influentez dar cu acordul ori abdicarea autocontrolului lor) ce imi ramane de facut este sa aleg caror infleunte deschid usa realitatii mele. Ce las si cat las as ama afecteze.
Dar cum fiinta umana si spiritul sau sunt sisteme deschise – pt ca nu poti trai plenar decat fiind deschis si comunicand cu universul – ce imi ramane de facut? Sa fiu atat de puternic si radiant incat campul meu sa imi creeze realitatea pe care o vreau iar interferentele sa se alchimizeze in infonrmatii prelucrabile de catre aura mea.
Sa fii o fiinta radianta!!!!!!!
In ultima vreme, campul mental al oamenilor a devenit atat de viu, de energetic, incat raspunde imediat intentiilor si atitudinilor noastre. De aceea, voi vedea ca radiind puterea mea interioara, intentia de iubire si comunicare, constienta si respectul de sine, devin o entitate puternica si respectata in universul material si cel subtil, voi vedea ca incep sa fiu contribuitor divin-inspirat la lumea inconjuratoare aflata in permanenta modelare.
Mda…deci e o veste proasta….ca nu reusim intotdeuana sa ajungem sa ne si MENTINEM intr-o stare puternic radianta oricat de perspicaci in diverse tehnici am fi. Cu alte cuvinte daca presiunea dinauntru e mai mare ca cea din afara efectul gandurilor negative asupra repsectivului ar tb sa fie minim…Pb e ca am remarcat ca energia negativa e muult mai puternica decat cea pozitiva si are efect clar la distanta pe cand cea pozitiva nu. Se pare ca energai negatvia este la ea acasa in lumea asta pe cand cea pozitiva e doar TOLERATA. Deci nu e trivial sa inveti sa faci slalom printre orpelistele energetice de la tot pasu generate de diverse sintuatii. Si deci concret ce-i de facut? Pb mea cu toti cei car ese ocupa de medicina alternatvia energetica etc. este cu nu prea stiu sau inteleg intregul ci au har sa zicem si incearca cu harul acela sa rezolve ORICE ..si asta nu merge ..iar din punct de vedere al cuiva care nu are har nu sunt credibili. Idea ar fi sa putem realiza pana la urma dispozitive inteligente care sa faca exact ce face un healer INDEPENDENT de starea emotionala….dar pt asta tb sa intelegem fenomenele. Si pb e ca totul e interconectat si nu se poate gandi in termnei de individ…
Eu chiar ma gandisem sa ma folosesc de conceptul de interferenta….Cum intreaga comunicare se pare ca se face ondulatoriu de ce nu ar fi posibil intai sa determin ’spectrul’ de frecvente al respectivului ‘atac’ energetic. Acum intrebarea ar fi cum sa modelez raspunsul in asa fel incat suma sa dea macar zero daca nu ceva in plus…Dar asta e greu de stiut, ce sa fac sa emit ganduri exact pe aceeasi frecventa dar cu amplitudine inversa in asa fel incat rezultanta sa fie nula? (asta ar fi aditie vectoriala) Eu unul am acest handicap ca ma pot blocha emotional mai ales in situatii critice si numai pot reactiona deloc eficient. Si de unde stiu daca e doar o adunare vectoriala ..Asta e pb nu stiu cum functioneaza dupa ce matematica functioneaza interactiunea dintre campurile energetice si nici nu stiu cum poti, prin ce fel de comportament sau tehnici de mediatie sa poti sa schimbi sa ‘modelezi’ forma si caracteristicile propriului camp ca sa-l poti folosi dupa nevoi chiar si la aparare…
Stiu ca de fapt adevarata credinta ar inemna sa ai asa o incredere incat sa te poti lasa invaluit in har fiind convins 100% ca harul va face tote astea pt tine, si atunic harul chair va face…teoria e frumoasa dar sincer nu functioneaza practic in COTIDIAN asta e pb…pt ca e inevitabil sa ai o milisecunda de neincredere si totul deja numai funtioneaza….nu ramane pb decat sa-ti schimbi cu totul viata si sa devi invizibil pt anumiti oameni care nemaistiind nimic despre tine nu mai au elmente de personlaizare si cumva gandurile lor negative nu te mai ajung sau bat intr-o directie in care tu numai esti nici macar fizic…alta solutie prea vad …
Camelia, chiar am citit in cartea scrisa de Aivanhov “Centrii subtili”, despre cum sa lucrezi asupra aurei…atasez un fragment din carte…
“…Nu există protecţie mai eficace decât o aură pură şi luminoasă. Desigur, toate obiectele, figurile şi formulele magice menţionate de tradiţia ezoterică au raţiunea lor de a fi, toate au un sens profund, dar nici o formulă, nici un talisman nu e aşa puternic ca aura…
Şi acum, cum să lucrăm asupra aurei? Putem să o facem în două maniere. Mai întâi, prin voinţa conştientă, adică concentrându-ne asupra culorilor, imaginându-ne că înnotăm în culorile cele mai pure, cele mai luminoase. Pentru a avea o idee exactă asupra celor şapte culori, trebuie să vă serviţi de o prismă. Culorile pe care le vedeţi în natură, ale florilor sau ale păsărilor nu sunt exact cele ale luminii solare. În timp ce, cu ajutorul prismei vedeţi exact ce sunt cu adevărat roşul, portocaliul, galbenul, verdele, albastrul şi violetul. Apoi, puteţi face face un exerciţiu imaginându-vă cum culorile ies din voi şi se propagă în spaţiu, că sunteţi scufundat în această lumină, în aceste culori, că sunteţi înconjuraţi de o sferă luminoasă şi că trimiteţi în tot universul dragostea voastră. Acestea sunt exerciţii foarte plăcute, se poate să nu mai vreţi să vă opriţi, făcându-le!
A doua metodă este de a munci asupra virtuţilor: puritate, răbdare, indulgenţă, generozitate, bunătate, speranţă, credinţă, smerenie, dreptate, dezinteres. Această a doua metodă este cea mai sigură. Lucraţi asupra virtuţilor şi virtuţile formează aura. Evident, puteţi aplica ambele metode, e şi mai bine. Prin virtuţi aceasta se face natural; prin voinţă conştientă aceasta se face de asemenea, dar e mai puţin eficace. Deoarece, să presupunem că vă concentraţi în fiecare zi asupra aurei, dar în acelaşi timp trăiţi o viaţă ordinară, călcând legile divine: pe de o parte construiţi, dar pe de altă parte distrugeţi. De aceea e mai bine să îmbinaţi cele două metode: să trăiţi o viaţă onestă, pură, plină de iubire, şi în acelaşi timp să lucraţi conştient asupra aurei, prin imaginaţie…”
Dar cum a spus si Nico este destul de greu in timpurile pe care le traim…acum cand energiile negative sunt mai pregnante decat cele pozitive…
Buna ziua!
Am citit articolul si mi-a placut foarte mult.
Din cate am inteles din acest raspuns nu prea avem sanse sa ni se indeplineasca o dorinta daca alte persoane nu sunt de acord.De exemplu daca doresc sa-mi schimb locul de munca si o alta persoana este impotriva nu voi reusi ? Sau pentru orice dorinta as avea daca alte persoane sunt impotriva nu voi reusi?Ce se poate face in situatia asta?
Buna, Eu nu sunt specialist in domeniu…dar din experienta proprie si din incercari am observat ca pana si simpla invidie e de ajuns sa creeze o opozitie significanta. Nu zic ca nu se mai poate implinii dar va tb foarte probabil invins gandul acela negativ (ca invidia e si ea negativa) si asta implica un consum de nergie SUPLIMENTAR…si daca nu avem o determinare puternica sau ma rog starea aceea radianta cum spune Dna Camelia e f. greu…. In general cineva isi schimba locul de munca pt ca nu merge bine acolo pt ca e ceva ce epuizeaza de enrgie…tocmai asta e pb ca tocami minsituatii de astea o opozitie necesita o energie in plus pe care popate nu ai de unde sa o scoti ….Eu am obsrvat ca cel mai bun lucru ce se pote face e sa-ti pastrezi ganuruiile doar pt sine sa nu stie nimeni ce vrei sa faci cu adevarat ..adica INTENTIA si ATITUDINEA s anu fie cunoscute in rest nu-i o pb…Ba din contra ideal ar fi sa creada ca urmaresti cu totul altceva ca in situatia asta invidia se va canaliza pe o directie gresita si nu ne ajunge ca bate in gol sa zic asa
…De ex vreit sa pelcati nu spuneti ba din contra faceti in asa fel ca se creada ca nu sunteti nemultumita. dar din acel momen tva concentrati 90% pe cv-uri si cautat de alt job. Ce parere aveti Dna Camelia? Eu nu am alta solutie inca….
Si cum am scris si mai inainte oamenii de succes nu au avut nevoie sa trambitzezez ca voi face cutarica si cutarica …pur si simplu au facut pe tacute…atunci da intr-adevar cand e teren viran si nu e nimeni sa te blocheze lucrurile merg f usor. Pb sunt oamenii in general si incapacitatea lor de a realiza cum tb trait in asa fel incat sa le fie bine. Ca daca cineva blocheaza pe cineva e principiul actiunii si reactiunii acela care se simte blochat la randul sau va reactiona la blochaj trimitand la randul sau energie negativa exact pe adresa de unde a primit opozitia. De asta nu e deloc indicat sa vrei si7sau sa si reusesti sa blochezi pe cineva ca ti se intoarce casa zic asa. Si uite asa desi e destul de limpede fiecare cam blocheaza pe fiecare …siasta doar din dorinta de a da o satisfactie propriului Ego
Eu zic ca de-asta merge totul asa de prost si de la prost la mai prost in ritm accelerat ca energia negativa creste rpin metoda asta. Si eu cred ca aici e si secretul…folosindu-se de Ego si de necunoastera oamenilor fiind si la ea acasa energia negativa se multiplica mai ales prin oameni care sunt puternici si cu principii si care vor sa miste ceva in viata dar care nu stiu cum tb sa o faca….pt ca sunt tousi fff mandrii. Problema esentiala e mandria…dar deh cu toti suferim de asta …Pb ca mandria combinata cu lenea e defintia perfecta a pacatului cu care te nasti si de care nimeni nu te poate curati….ca e inscriptionat in gene si in legile naturii..si doar o energie cum e duhul sfant ar putea daca e lasata sa anuleze aceste constrangeri intrinseci….Nu stiu dac a raspunsul meu e satisfacator…cum ziceam nusunt specialist in domeniu. Sincer e important sa stii ceva mai mult dar de cele mai multe ori nu ceea ce stim ne ajuta ci poate doar felul in care reusim sa ne invingem mandria si la capitolul asta si eu si mai toata lumea nu prea stam bine deloc
Da cred ca ai dreptate Nico.Atunci cand vrei sa realizezi ceva este foarte important sa nu stie nimeni.Atunci ai sanse mai mari de reusita,sau cel putin mie asa mi s-a intamplat.Dar sunt situatii cand nu poti tine secret, mama, sotul, fratele sau sora tot trebuie sa stie,sau afla indirect si atunci lucrurile se complica.Trebuie sa lupti foarte mult ca sa izbutesti.
Pai Nico, daca ajungi sa iti constientizezi combinatia asta de pacate, lucru extraordinar, poate ajungi si sa iti doresti sa ti le reprimi, atat cat poti, nu?
Va urmaresc cu interes toate aparitiile la tv,iar acum ma bucur sa va citesc articolele,care deordeaza de intelepciune si gandire pozitiva.Va astept cu mult drag si va doresc multa sanatate si putere de munca. HRISTOS A INVIAT !
Minunat articolul!In sfarsit am inteles si eu ce vrea sa insemne karma. Foarte mult timp am crezut ca o casnicie este o “cruce” pe care trebuie sa o duci toata viata, fara sa te lamentezi ca sa inveti lectia rabdarii si a supunerii. “Asa trebuie sa fie”. Personal, am inteles cum anume am atras in viata mea o casnicie nereusita si ce trebuie sa schimb la mine (ceea ce am si facut), insa ce nu inteleg este ce anume ma face sa mai stau “prin preamja”???Inteleg rostul intalnirii dintre mine si sotul meu dar am in continuare senzatia ca trebuie sa mai invat ceva sau ca trebuie sa-l ajut pe el sa invete ceva. Cred ca in felul asta ma amagesc singura sau poate e doar obisnuinta de vina pt ca mie nu-mi prea plac schimbarile in general.Simt ca nu reusesc sa iau o hotarare definitiva si irevocabila.Si uite asa timpul trece……
Dupa intelegerea lectiei, daca nu ne cheama expres o alta experienta relationala, avem libertatea sa alegem ce facem mai departe cu omul de langa noi.
Daca sufletul tau nu se indura sa il paraseasca si vrea sa il ajute, atunci ramai. Dar ramanerea ta trebuie sa fie puternica si fara sentimentul datoriei sau al milei. Pentru ca acum esti libera de obligatii, de lectii, de reprosuri sau panici, de presiunea salvarii pe care vrei sa o aduci in viata lui. Ramai, daca asta iti bucura si iti implineste sufletul. Acum esti libera sa faci ce simti, libera de orice datorie.
Faptul ca inca gravitezi in jurul lui poate fi, o vreme, inertia. Inca nu te-ai obisnuit cu libertatea ta, cu faptul ca nu mai tragi dupa tine o relatie predefinita si ca esti pregatita sa iti alegi relatiile si formula in care vrei sa relationezi.
Esti libera, Madlene!
Mi-au dat lacrimile cand am citit ce ai scris….intr-adevar sunt Libera, dar inca nu m-am obisnuit cu gandul sau nu simt inca sa il pun in practica.Mi-a luat atat de mult timp sa ajung la libertatea asta….sa ajung la mine, la detasarea si la calmul interior pe care le simt acum. Ai spus bine ca “sufletul meu nu se indura sa il paraseasca”
dar stiu ca nu asta e destinul meu si sufletul m-a avertizat mereu in privinta asta. Cred ca am intrat pe un destin paralel (nu stiu daca e foarte corecta exprimarea dar am auzit odata vorbindu-se despre asa ceva).
Camelia, pe cand un articol despre ce inseamna si cum putem construi intr-adevar o relatie sau o casnicie sanatoasa si fericita?! Se pare ca atunci cand vine vorba de relatiile amoroase pur si simplu ne pierdem….ne dau atat de multa bataie de cap!!!De ce oare?!
Iti multumim ca existi si ca ne raspunzi atat de frumos la intrebari de fiecare data!
buna! vreau sa vb mai mult cu tine pe aceasta tema .
si eu ma aflu in aceeasi situatie de aceea ma intereseaza cat mai multe exemple
Buna!
Si eu ma aflu in aceeasi situatie.Mi-ar prinde bine sa vorbim sa aflam mai multe una de la cealalta.
O zi buna !
am lasat o adresa de mes mai jos .putem discuta mai multe .
Camelia
in fiecare zi incerc sa-mi “iluminez” intr-un fel greselile …sau poate alegerile gresite.Nu stiu sa spun cum ar fi corect,dar ce e important,este ca mereu,mereu,dupa fiecare intamplare din viata mea,caut explicatii,de ce a fost asa si nu invers……Eu sunt singura de multi, multi ani;poate corect ar fi sa spun,traiesc intr-o reatie de eu cu mine,cu activitatile mele,cu copii mei,sparta uneori de relatii’eu cu el”.Mereu am starea ca accept relatia eu cu el,pentru ca trebuie sa invat ceva/sau trebuie sa rezolv o problema a lui,dar nu invat sau nu gasesc raspuns,la intrebarea:cand si cum sa vad ca ar trebui sa raman in acea relatie sau cum sa o pastrez,intai si apoi sa pastrez starea de vie si nealterata?E socant cum toti barbatii pe care eu ii cunosc ,au o dorinta puternica sa ma cunoasca si sa fie cu mine,apoi nimic nu mai ramane…. poate pentru ca nu mai sunt puternica,poate ca scot la iveala copilul din mine,poate pentru ca …… sunt perfectionista si incerc sa perfectionez omul…Intrebari ,asa sunt zilele mele de dupa ce rup ….cu mii de intrebari si mii de ganduri,apoi acceptarea si iar o mare de liniste de eu cu mine …………….poate ar trebui sa ma inveti cum sa ma apar de cei rai din jurul meu,asta sigur nu stiu si cum sa-i accept doar pe cei care merita…..Mereu am de invatat in viata asta …..si asta ma tine vie !
cu drag pentru tine …Liliana
Raspunsul pentru tine se regaseste in mesajul meu pentru Nico.Citeste-l si discutam apoi.
Buna ziua!
Descopar in acest articol raspunsuri la multe din intrebarile pe care mi le pun. Marturisesc ca nu stiam ce inseamna karma si ca edificarea mea in aceasta privinta ma aduce in situatia de a ma recunoaste in anumite blocaje, in repetitii dureroase pe care mi le explicam ca pe un blestem, ca pe o pedeapsa. Concret si extrem de banal, este vorba de o dragoste cu un barbat interzis, condamnat de propria familie si de propria slabicune la singuratate, pentru care eram doar un accesoriu. Si desi m-am rupt efectiv de aceasta relatie cu buna stiinta, dupa multa suferinta, tanjesc dupa iubirea acestui om, desigur pentru ca nu mi-am invatat lectia.
Personal nu cred in destin, nu cred intr-o scrisa a priori, a Divinitatii. Consider ca, daca ar fi adevarat ca Dumnezeu stabileste dinainte viata noastra in cele mai mici amanunte, liberul arbitru dispare si, daca totul e hotarare divina, de ce sa mai dam socoteala dupa moarte?
Dupa mine soarta, destinul, ursita, sau cum breti sa o numiti, este in continua miscare, transformare. Se prefigureaza continuu, in functie de alegerile noastre. Accept ca exista influente sau intervente divine, din diverse motive – e mult de spus – dar eu imi imaginez mereu viitorul ca pe un copac cu ramuri. Intr-o anumita situatie, poate karmica, avem de ales intre a face bine sau a face rau. In functie de alegere se construieste viitorul. Si da, cred in legea compensatiilor si in ceea ce inseamna “ce semeni, aceea culegi”.
Mi-ar placea sa imi comunicati opinia dumneavoastra in legatura cu naivitatile scrise de mine.
O zi excelenta tuturor!
Nu sunt deloc naivitati. Imaginea cu copacul ale carui ramuri cresc permanent modeland continuu forma coroanei, o am si eu.
Da, alegerile noastre determina calitatea mersului nostru pe un drum pe care ni l-am ales si de aceea avem libertatea de a-l respinge sau de a-l desavarsi.
Acest articol m-a marcat in bine (sper sa tina, sunt o impulsiva prin excelenta). Marturisesc ca m-a ingrozit imaginea despre aura mea de dupa despartire. Pentru ca l-am urat foarte tare, intens. Consider si acum ca s-a purtat urat cu mine si ca nu meritam asta. Dar mi se pare ca suferinta mea are si ea un rost. Si incerc sa ma vindec. In sfarsit, din toate lucrurile din jurul meu invat. Vreau sa ma reechilibrez, vreau sa redevin puternica. Esti grozava, Camelia! De ieri, de cand am intrat pe blogul tau si te-am descoperit, ma simt intarita. Foarte mare ajutor am gasit aici. Sa iti dea Dumnezeu sanatate! Sa poti ajuta in continuare la impacarea cu sine a tuturor acelora care au nevoie.
“dupa multa suferinta, tanjesc dupa iubirea acestui om,
desigur pentru ca nu mi-am invatat lectia”.
ajuta-ma sa inteleg si pe mine.
nici eu nu pot trai in prezent din cauza unei povesti asemanatoare.doar ca el a pus punct in mod brutal. si chiar nu am meritat asa ceva.
de un an de zile gandurile mele nu-si pot reveni. si din cauza aceasta am creat un blocaj (cred eu) si nu mi se arata nici o cale… nimic!
sunt blocata in trecut.
multumesc
vicki3167@yahoo.com
hai sa vorbim! face foarte bine.
Intotdeauna raul facut se intoarce, cel putin asa se spune, si am simtit-o si eu…sa fie de vina karma….?
Exceptional articolul, intradevar raspunsurile de la tine Camelia vin cand le cauti si sub cel mai frumos mod posibil!
Te pup!
Un week-end exceptional tuturor!
parintele Arsenie Papacioc spunea ca reactia la rau trebuie sa fie cu bunatate; dar , raspunzi o data cu bunatate, a doua oara cu bunatate , daca si a treia oara obtii acelasi rezultat atunci :” te faci sabie”; deci karma e echivalenta cu complacerea in aceeasi situatie deci un fel de pedeapsa proprie pina la urma , si nu un destin implacabil.
Am recitit articolul si am parcurs cateva mail-uri de raspuns. Am fost surprinsa de jignirea cuprinsa intr-unul dintre ele. Initial, m-a revoltat. Apoi am realizat ca suferinta evidenta, aflata in subsolul jignirii, nu mi-e straina. Doar ca eu, cand sufar din cauza incapacitatii de a-mi asuma raspunderea pentru mine, nu jignesc pe altul ci ma arunc asupra-mi. Teribil! Pentru ca sunt mai sensibila la ce i se intampla altuia, cititnd acest mail mi-am dat dintr-o data seama ce pot sa-mi fac eu mie uneori…
A trai asumat e lectia planului fizic, a intregii planete…De cind ne nastem si pina murim suportam efectele unei educatii gresite despre viata care se aduaga la zestrea cu care venim…de multe ori intelegerea unui fapt, a unei relatii sau al unui fenomen se poate asemana cu puterea de a alunga ceata sau negura….si asta nu tine de vreun efort constient sau voluntar ci implica mult mai multe date…sint mult princii pe lumea asta, dar fiecare trebuie sa rezoneze la un moment dat intr-un fel constient cu acel principiu…e unul din drumurile care duc la “Roma”….Intelegerea nu se cauta, ea este o consecinta..
Foarte evaziv totul, solutii concrete nu exista, bate campii rau de tot doamna Camelia.
Altii si jignesc si creaza suferinta si la ei nu mai este legea bumerangului.
Fiecare avem destinul nostru, iar amaratilor li se cere mereu ,rabdare, rabdare si iar rabdare. Ca fara amarati nu ar exista cei care sunt ok din toate punctele de vedere.
Jignitorii pot fi bumerangul altora. Iar felul in care primesc jignirea poate opri bumerangul. Iar felul in care primesc este actiune, nu rabdare.
Altii si jignesc si creaza suferinta si la ei nu mai este legea bumerangului.
parerea mea referitor la fraza asta a ta este ca poate astia care jignesc si creaza suferinta cum ii numesti tu au invatat sa se fereasca de legea bumerangului sau poate ca au instinctiv in ei lectia de a se feri de bumerang.
Pe de alta parte poate ca ei nu vor sa jigneasca sau sa creeze suferinta, ei doar isi urmeaza drumul lor iar faptul ca tu te simti jignita sau reactia lor iti creaza suferinta tine mai mult de tine si perceptia ta asupra actiunii lor decat de actiunea lor in sine.
Cand primesti un pumn in nas este un fapt. Si nu trebuie sa fii prea subtil ca sa sesizezi ca ai luat un pumn si ca sangerezi. Aici nu exista nuante, in a observa gestul, a sesiza faptul.
Dar semnificatia gestului comporta nuante:
- ma uraste
- are ceva cu mine
- lumea e rea si trebuie sa ma feresc in permanenta
- sunt vinovat cu ceva
– am atras acest eveniment pentru ca D-zeu ma pedepseste
- este o pedeapsa karmica etc.
Aceste semnificatii pe care le dam unui fapt sunt subiective, personale, exprima furia sau frica noastra si de aceea nu trebuie sa le lasam sa ia decizii in locul sufletului nostru. Pentru ca sunt gresite sau incomplete. De aceea toti invatatorii ne recomanda sa luam decizii in fucntie de faptul simtit-vazut-trait obiectiv, decizie luata din constiinta si nu din reactivitate.
Ticalosii care nu isi iau partea sunt, spre deosebire de multi dintre noi, mai congruneti cu ei insisi, mai vitali, mai centrati pe interesele lor, fara convulsii ale constiintei. SI asta ii face , dpdv energetic, extrem de vitali. Daca s-ar indoi o clipa de dreptatea lor, de justetea scopurilor lor, de felul lor de-a fi sau de-a vedea lumea, beneficiile ar inceta. Spre deosebire de ei ceilalti oameni uita sa fie la fel de centrati, de motivati in scopurile lor. Ceilalti negociaza si se intreaba daca e bine sau nu sa faca un anumit lucru. Pragmaticii se intreaba daca e profitabil sau nu sa faca un lucru.
Bumerangul incepe sa loveasca cand te indoiesti, cand eziti sau cand pur si simplu iti consumi creditul, cand incalci atat de multe reguli cosmice incat reculul insumat depaseste campul energetic de protectie personala.
Ma alatur tuturor si te felicit din toata inima pentru exceptionalul material pe care il pui la dispozitia noastra. Te apreciez si te iubesc foarte tare.
EXCEPTIONAL!!! Felicitari Camelia.
Nu mai e nici o intamplare/coincidenta faptul ca atunci cand ai nevoie de niste raspunsuri ele apar de unde nu te astepti. Le gasesti cand esti pregatit. Nu spun ca eu am gasit toate raspunsurile la intrebarile pe care mi le pun, nu, nici pe departe, mai am inca mult de lucrat la “lectiile” pe care mi le da viata in fiecare zi si imi e inca greu sa pricep “ce a vrut sa spuna autorul”, dar cu fiecare zi sunt tot mai constienta de faptul ca ce oferi… acelasi lucru primesti.
Pace, Lumina si Iubire
Citesc de fiecare dată cu mare interes articolele dumneavoastră, vă admir şi vă doresc multă sănătate!!
Acest articol ar trebui sa-l vada toata lumea.Karma intradevar nu este o pedeapsa este consecinta gandurilor si a comportamentului nostru.Insa exista o karma cu care ne nastem.Ea vine de la celelalte generatii si de la vietile anterioare.Aceasta karma poate fi arsa atunci cand suferim din cauza ei.Yoga(adevarata yoga)ne invata cum sa o ardem prin credinta in Dumnezeu.Este un ritual destul de complex prin care realizam cat de credinciosi suntem.Tin sa remarc faptul ca nu sunt yoghina.Intr-un moment de cumpana in care am vazut moartea cu adevarat, am inceput acest ritual si mi-am revenit complet.De atunci sunt constienta de credinta mea in Dumnezeu,tin sub control subconstientul si daruiesc multa,multa iubire.Cu respect si va admir foarte mult Dna Patrascanu pentru constiinciozitatea si flexibilitateade care dati dovada.
Vreau sa aflu si eu mai multe despre reusita ta si despre metodele folosite .Ma aflu si eu la o cumpana si nu stiu pe ce drum sa cotesc .adresa mea de mess este…..
adresa mea de mess este…..
Vrei sa iti apara adresa de mess? Sau era o invitatie adresata mie? Sa-mi spui daca vrei publicarea id-ului tau de mess la mesajul trimis..
Da Camelia, vreau sa fie publicata adresa mea de mess.
Multumesc.
ok, bran_coco@yahoo.com , s-a facut!
camelia iti multumim pentru tema articolului .este foarte interesanta si m-am lamurit de ce mi se intampla ca azi sa fiu agitata la servici ,sa-mi manifest nemultumirea si a doua zi lucrurile s-au precipitat .am creeat karma .din abordarea asta , cuvantul karma are o semnificatie foarte interesanta.multumim si ne rugam pentru sanatatea ta. geanina din targoviste
Buna Camelia,
Multumesc pt ca ai scris articolul mai repede decat ma asteptam. Este ceea ce speram sa citesc si chiar mai mult. Inca o data multumesc!
Cu respect,
In sfirsit cineva care a inteles perfect legea karmei si care, mai mult decit atit (si mai mult chiar decit toti cei pe care i-am citit pina acum), este capabila sa si explice cu claritate si detalii pertinente aceste lucruri. Felicitari! Remarcabil!
Doaman Camelia Patrascanu, ce putem face atunci cand suntem acuzati ca am spus ceva ce nu am spus.
Persoana care spune ca noi am spus altceva decat noi am spus, incearca (constient sau inconstient) sa ne denigreze sperand sa ne elimine astfel din joc.
Persoana care s-a simtit lezata de cuvintele pe care eu nu le-am pronuntat dar care mi-au fost puse in gura, mi-a reprosat aceste cuvinte.
Eu am reactionat spunand cum au stat lucrurile in realitate. Ulterior i-am trimis un mail (eram foarte suparata deoarece a putut sa creada cele auzite) in care nu am acuzat pe nimeni si m-am axat doar pe acele lucruri ce fac ca relatia noastra profesionala sa nu mearga.
In urma acestei situatii create am hotarat sa renunt la aceasta relatie profesionala bolnavicioasa. Ma simt eliberata de cand am hotarat sa renunt la aceasta relatie bolnavicioasa. Este groaznic sa fi sincer, corect, bun, si sa fi privit mereu cu suspiciune, sa nu ai niciodata dreptate pentru ca nu ai voie sa ai dreptate, sa nu iti fie apreciata o idee deoarece o persoana nu suporta sa accepte ca nu se poate pricepe la orice, sa suporti represalii pentru ca ai avut dreptate si in felul acesta ai jignit orgoliul cuiva cu pregatire superioara tie, sa fi tratat mereu ca un negru pe plantatie, etc.
Cum as putea integra karma in situatia creata?
O sa ma mai intalnesc cu o situati asemanatorare in care sa fiu suspectata ca as avea motive ascunse) si chiar acuzata de faptul ca as fi mintit?
Va multumesc. O zi buna. Iara.
Draga Iara,
Esta adevarat ca astepti un raspuns de la d-na Camelia, dar faptul ca eu am trecut deja (cel putin partial) printr-o experienta similara, imi permit(nu neaparat, sa-ti dau un sfat)sa-ti spun cateva din concluziile mele:
1. am o problema in privinta firii mele f. critice si in plus nu suport sa fiu acuzata de ceea ce nu am facut sau nu am spus;
2. poti continua relatia respectiva (daca aduce ceva bun, ceva constructiv) si asta se poate prin a te detasa de ea, lucru care se poate face in 2 moduri:
A. CONSTIENT – schimband modul tau de perceptie si implicit de reactie la critica si acuzatii nedrepte. Maestrul meu de qigong, Lin Kay Ting, ne spune ca poti face acest lucru prin simplul fapt ca te gandesti ca cel care este criticat sau acuzat sau barfit, nu esti TU, pur si simplu nu este vorba de TINE.
B. INCONSTIENT – suporti cu stoicism toate “mizeriile” pina cand dai intr-o depresie la care sistemul tau de aparare reactioneaza printre altele si prin instalarea unei apatii, care in anumite limite(nepatologice) duce la detasarea de problema care a generat depresia.
DAR si intr-un caz si in celalalt trebuie sa-ti insusesti lectia de viata, sa intelegi, sa constientizezi, ce anume din tine trebuie schimbat si sa schimbi; daca nu vrei sa se repete aceste suferinte.
Nu sunt psiholog, nici vreun maestru sau intelept; sunt doar un om obisnuit care incearca de vreo 15 ani sa-si treaca mai mult sau mai putin constient, “testele” de viata; sper ca ceva din tot ce ti-am spus sa te ajute macar un pic. Succes! Dana H.
Felicitari ! Si eu cred la fel si incerc sa-mi modelez viata pe aceleasi principii. Las rautatile sa treaca pe linga mine, detasandu-ma de ele ,privesc oamenii in ochi, le zambesc cu tot sufletul si respect opiniile fiecaruia(pro sau contra)comunicandu-le imediat si direct celor in cauza. Am invatat sa nu imi mai fie frica de oameni indiferent pe ce pozitie sociala s-ar afla.(zeci de ani am stat cu caciula in mana si m-am supus unei proaste educatii ! )Cu bine !
Si pe mine viata m-a transformat, am ajuns sa cred ca e mai bine sa fii”nebuna” decat “proasta”, adica sa spui lucrurilor pe nume si sa actionezi, nu sa rabzi. Si desi ii apreciez extrem de tare pe oamenii duri, directi – pentru ca sunt rarissimi – am pierdut foarte mult din cauza felului meu direct de a spune lucrurilor pe nume, acest lucru fiind catalogat drept “agresivitate”. Doamne fereste!
As vrea insa sa te intrebi, atunci cand ti se aduce o critica, daca e indreptatita. Poate acela care ti-o aduce priveste lucrurile dintr-un unghi din care asa se vede. Incearca sa nu rupi din contextul general doar o parte, sa intelegi intregul. Daca vei deveni mai toleranta, acest lucru va fi un castig pentru tine, pentru echilibrul tau. Fii puternica si nu te mai supara, spune: “lasa-i sa vorbeasca!”, atunci cand sunt simple rautati si pune-ti intrebari atunci cand sunt indrptatite. Asa eram si eu, acum imi place sa spun ca mi s-au mai tocit coltii. Conteaza foarte mult sa simti, sa constientizezi cat de bine e sa fii impacata cu tine insati. Echilibru! Te pup!
Scutul karmic
“Relatiile karmice nu indica obligatia sau pedeapsa de a suporta o anumita persoana ci insemnatatea unei lectii. Neintelegerea lectiei impune repetarea testului.”
Chiar ieri discutam cu cineva despre acest aspect al karmei. Relatiile, karmice sau nu, sint de privit cu obiectivitate si cu ingaduinta de sine.
Eu merit si de aici sa porneasca totul.
Exact cum spuneai tu, Camelia, nu avem obligatia suportarii relatiei.
In terapie, am intalnit persoane ce se complaceau intr-o relatie toxica sub scutul karmic.
Pentru mine, karma e un prieten bun, un profesor si un partener de viata.
Multumesc pentru articol. Confirmari, confirmari.
Dana, am trecut blogul tau la siteuri de vizitat. Succes in continuare!
Multumesc, Camelia!Ma simt onorata. Karma!
Interesant
acum am gasit un nume , pentru lucrurile pe care eu le-am facut de-a lungul vietii mele.Mereu am privit lumea prin “eu pot daca vreau ,cu conditia sa schimb ceea ce trebuie schimbat ……………si a fost bine :schimbari au aparut incepand cu gandurile mele si terminand cu modul de “acceptare” a faptelor celor din jurul meu .Am invatat si am acceptat ca nu eram raspunzatoare de faptele celor din jur ,dar eram raspunzatoare de reactia mea la ele ,cum tot asa am invatat ca faptele mele pot provoca o reactie “dureroasa”daca le las ,atat mie cat si celor din jur…….Totul este posibil daca vrei cu adevarat,puterea gandului este fascinanta,de aceea trebuie sa avem mare grija cu el,GANDUL…..
Camelia ,TE ADMIR pentru usurinta manuirii vorbelor ,……………cu drag Liliana
Multumim Camelia, e clar cum sta treaba cu karma negativa.
Stiu insa ca exista si karma pozitiva, si legea atractiei, astfel ca tine de mine sa declansez cauze care vor produce efecte pozitive.
Pentru mine cerul e senin intotdeauna chiar si cand sunt nori, soarele straluceste spre bucuria mea chiar si cand o face pentru scurt timp, pasarile canta pentru mine desi poate ma aflu acolo intamplator, traficul e fluent pe banda mea desi e mare aglomeratie pe sosea, gasesc rapid un loc de parcare in oras si peste toate acestea, oamenii din viata mea sunt minunati.
este super ce ati scris eu trec de aproape doi ani prin chestiile astea si e foarte greu.daca am reusi sa vorbim poate as intelege.e o senzatie de multe ori nasoala simti ca te conduce altcineva sufleteste ai impresia ca inebunesti.am foarte multe de povestit dar altii vor crede ca sunt nebuna care nu stiu.poate este altceva dar stiu si de la cine provine si mai multe.daca vreti vb.va pup
superb!Felicitari pentru exprimare si pt modul usor, accesibil tuturor.
asteptam acest articol de vreo 8 luni. A venit!Multumesc
Salutari de la Iasi, Mihaela
am scris mai multe randuri dar mi s-au sters la un moment dat