Ce ai de facut cand visul grandios nu se implineste?
Am scris un articol pe tema implinirii viselor, anul trecut: „Cum sa ne cream realitatea pe care o dorim” – extrem de citit la vremea postarii lui, articol pe care il puteti gasi si acum. Relatarile si intrebarile voastre referitoare la imposibilitatea implinirii unui vis sau la dureroasa lui destramare ma determina sa revin asupra subiectului, cu completari si intr-o abordare diferita.
Visezi la o poveste de dragoste ca in filme, visezi la o cariera de exceptie, visezi la o casa sau la o masina anume? Sau visezi la o sanatate perfecta in conditiile in care o boala considerata incurabila te macina?
Toate visele pot fi implinite, conform traditiilor spirituale, deoarece viata/realitatea, asa cum o traiesc oamenii obisnuiti (neiluminati), nu este altceva decat un vis. Iesirea din vis, trezirea, este punctul de iluminare.
Filmul „The Secret” pe care toata lumea l-a vazut si care a generat un entuziasm debordant (daca faceti parte din putinii care l-au ratat, il gasiti pe internet – iar cartea o gasiti in librarii) are ca laitmotiv posibilitatea implinirii oricarui vis, chiar si al celui mai indraznet.
Dupa ce efervescenta data de vizionarea filmului s-a mai domolit, a urmat o serie de plangeri din partea unor fosti entuziasti (in general persoane care s-au limitat la vizionarea acestui film) cum ca, desi tehnica descrisa in film fusese aplicata intocmai, visele nu li se implinesc, le vad naruite pur si simplu.
Dar provocarea de a face fata dezamagirii, esecului sau parasirii este extrem de actuala pentru multi dintre noi, chiar daca am asimilat esenta filmului. Sunt aici de facut completari, filmul nu a surprins toate aspectele importante – aici am cazut de acord cu multe persoane initiate in aceste chestiuni spirituale.
Sa trec la obiect: cand un vis se spulbera doua aspecte sunt relevate:
a) fie visul nu a fost aliniat cu fiinta noastra interioara si atunci nu putea avea viata lunga ori nu se putea materializa avand in vedere nivelul de evolutie al persoanei in cauza.
b) fie nu am facut tot ce a fost necesar pentru a ajuta visul sa se materializeze.
Uneori distinctia este destul de dificil de facut pentru ca prin natura lor visele pot parea nematerializabile. Ce ne impinge sa ne faurim vise nealiniate, straine de noi este greu de explicat (alinierea visului va fi explicata mai jos). O clienta imi marturisea ca visul ei dintotdeauna a fost acela de a avea o familie unita: Ea + El + Copilul. Numai ca viata a largit visul ei si a adus si alta femeie si alt copil din trecutul barbatului in ceea ce ea s-a invatat sa numeasca „Cercul de familie”.
Uneori visele sunt pur si simplu nealiniate (in raport cu slabele resurse interioare de care dispunem pentru a le implini). Alteori visele sunt prea mici si zgarcite fata de ce si-a propus sufletul nostru (inainte de a ne naste) sa iubeasca si sa vindece.
Dar indiferent daca visul a fost indreptatit sau nealiniat, cand el se spulbera suferim o trauma. Intregul Univers se prabuseste si inima ne sta in loc. Suntem ca niste copii abandonati de soarta, de noroc, de iubire, de sansa, Universul se inchide, viata dispare, ne trezim suspendati undeva, fara repere (acesta este si un foarte valoros punct de viraj al constiintei si de a ne descoperi SINELE, spiritul …dar asta este alta poveste).
Iata ce avem de inteles:
1. Omul este cel care faureste vise, de aceea omul are mereu putere asupra viselor sale. Niciodata nu trebuie sa fie invers.
Cand naruirea unui vis provoaca dezamagire sau furie inseamna ca visul a capatat putere asupra omului, dominandu-l, facandu-l sa-si cedeze viata si sa o confunde cu visul sau. Atasamentul omului de un vis a devenit mai puternic decat puterea omului de a visa toate visele posibile. Viata nu slujeste doar la faurirea viselor ci la multe alte lucruri, si acest aspect nu trebuie uitat cand un vis se spulbera.
2. Cand un vis se naruie desi s-a facut totul ca el sa se implineasca inseamna ca n-a fost visul potrivit pentru destinul celui care l-a visat. De multe ori, ambitia (ori frica sau furia ori rusinea) ne propune imagini si situatii pe care le imbratisam si ni le asumam ca fiind visele noastre. Uitand ca ele au fost de fapt propuneri/decizii ale personalitatii si mintii noastre si nu expresii ale spiritului nostru.
3. A face totul inseamna sa aliniezi visul tau fiintei tale – sa atingi toate nivele din finta ta si sa le aliniezi visului tau (asta te ajuta si sa verifici daca un vis poate fi aliniat sau iese din „rand”). Sa il faci sa rezoneze cu fiecare fibra a carnii tale si cu fiecare vibratie a fiintei tale (cu personlitatea ta care se vede nevoita sa se ridice la inaltimea viziunii despre viata, sa se alinieze cu mintea, sufletul si spiritul tau). Vei vedea ca nu este mereu posibil iar asta este un semn cu privire la visul potrivit sau la momentul potrivit pentru a visa acel lucru.
4. Cand visul tau include si alte persoane lucrurile se complica pentru ca intervii in visul altora despre ei insisi si despre relatia lor cu tine. De aceea, cand visezi ceva legat de o alta persoana trebuie sa te asiguri ca lasi totala libertatea acelei persoane de a se simti in visul tau cum vrea ea, apoi ca respecti visul ei despre propria ei viata. Poti invita pe cineva sa faca parte din visul tau, dar nu o poti obliga. Daca esti prea mult timp trist ca visul ei este diferit de al tau inseamna ca in sufletul tau ai fortat lucrurile si ca nu ai fost echidistant fata de acceptare sau respingere. De fapt, nu i-ai lasat toata libertatea si te-ai atasat intr-un mod care controla relatia, nelasand-o sa „respire”. Uneori visul tau ia prizonere persoanele la care visezi, mai ales daca ele au o slaba forta de a-si fauri propriul vis – situatie de neinvidiat care te face responsabil de viata altora si perturbator al destinului lor (consecintele iti vor afecta calitatea vietii de aceea e bine sa sesizezi cand un vis devine abuziv, o obsesie, o patima).
5. Ai dreptul sa traiesti o viata ce rezulta din materializarea viselor tale. Dar ai si PUTEREA sa traiesti o viata care inceteaza sa fie un vis si devine o fiintare in REALITATE.
In legatura cu arta de a visa si de a crea matricea unor realitati viitoare se ridica adesea o intrebare: cum stii ca visezi visul potrivit? Ca ceea ce aspiri, ca posibilitate pe care vrei sa o materializezi este cea rezonanta cu destinul si menirea ta.
Unele vise par atat de absurde incat pot fi catalogate ca imposibile. Si totusi ele ajung sa fie materializate. Altele par posibile, dar mor inainte de orice incercare serioasa de a le da forma. Altele sunt pur si simplu himere, morgane ce imbata mintile si distrug sufletele.
Care este visul corect pentru destinul fiecarui om? Cum trebuie sa visezi? Si cum sa-ti schimbi viitorul invatand cum sa visezi?
Iata cateva repere dupa care puteti identifica daca ceea ce va doriti si aspirati/visati se inscrie pe linia vietii voastre sau este o bucla in drumul destinului ce vi l-ati ales.
1. Orice vis poate fi visat – si asta ne ajuta sa intelegem odata pentru totdeauna ca totul este permis mintii si inimii umane. Dar nu tot ceea ce imaginam este VISUL. Adica, nu tot ceea ce cream cu mintea este imaginea unui viitor posibil. Multe din creatiile mintii sunt plasmuiri mental-emotionale si nu pot constitui matricea unei viitoare realitati create. Multe imagini sunt obsesii, fantasme hipnotice ce ne fura viata.
2. Plasmuirile sunt productii sterile ale mintii si emotionalului. Ca atunci cand iti imaginezi discutia pe care o vei avea si produci in minte mii de variante ale rostirii adevarului. Si de fiecare data, cand te afli la fata locului, esti muuuult mai neinspirat decat in dialogul tau interior. Discutia din mintea ta a fost doar o plasmuire ce n-a avut arhitectura corecta pentru a deveni scheletul realitatii. Plasmuirile consuma energie mentala si sufleteasca pentru ca te tin prizonier intr-un spatiu fals, al tanjirilor si sperantelor fara suport. De multe ori, dupa astfel de vagabondari in idei si imagini iesi vlaguit si apatic, dezinteresat de realitatea concreta. Te imping departe de rezultatul dorit.
3. Proiectia – visarea – viziunea – vizualizarea este insa altceva. Este imaginea care sta la baza viitoarei realitati. Si poate crea realitate.Nu are nimic contrafacut, nu este o dorinta proiectata inainte cu tanjire, cu dor si cu sentimentul ca ceva ce lipseste urmeaza a fi implinit. Nu. Proiectia este o prelungire a unui prezent plin de forta si vitalitate (chiar daca prezentul pare sarac in oferte, el este trait ca atare si inteles ca punct de pornire spre orice alta realitate). O persoana care se proiecteaza pe sine inainte, nu se teme de prezent si considera ca are acum in prezent, tot ce-i trebuie pentru a ajunge in punctul tintit. De aceea proiectia/viziunea nu este doar speranta obtinerii unui lucru dorit. Este participarea plina de forta la crearea acelui lucru din viitor. Proiectia/viziunea nu este as vrea ori daca s-ar putea. Este asta vreau, asta simt, asta sunt, este stiu si simt ca asa este deja.
4. Cand ne dorim ceva, vom putea verifica daca plasmuim sau daca cream observand cat de vlaguiti suntem dupa ce ne-am imaginat pe noi insine in varianta noastra din viitor. Dupa cat de mult aplicam in prezent masurile care ne vor duce in viitorul visat. Dupa cat de impacati si fericiti suntem (nu narcotizati de imagini) cu noua noastra posibilitate. Dupa cat de firesc ni se pare sa ni se realizeze visul. Dupa cat de prezent este sentimentul de liniste ca facem ceea ce trebuie pentru noi.
5. Viziunea, Visul Viu sau proiectarea dau un sentiment puternic de prezenta materiala a ipostazei pe care vrem s-o atingem. Si asta se simte ca stare de siguranta in inima, ca sentiment de bine si de implinire chiar daca ceea ce ne dorim inca nu s-a creat. Aceasta liniste (chiar pe fondul unor actiuni energice si amestecate care insotesc marile proiecte) este semnul ca lucrurile se aseaza, ca viitorul si-a gasit deja formula energetica ce ii va permite materializarea. Aceasta conectare a matricei viitorului la prezentul nostru ne da acest presentiment al implinirii. Plasmuirea nu ne va aduce niciodata aceasta siguranta ci doar tanjire goala.
Daca, de exemplu, vreau sa locuiesc separat de parinti si gandesc aceasta posibilitate consumand energia inchipuind-ma cum ma despart de cei care ma incomodeaza acum, nu voi face decat sa apuc pe drumul plasmuirilor. Creand imagini sterile ale unor scene ce nu contribuie la crearea matricei viitorului. Insa daca ma imaginez bucurandu-ma de siguranta si independenta mea locativa, impacat si puternic, deplin armonizat cu noua conditie, daca simt deja starea de bine, atunci am creat matricea realitatii viitoare.
6. O plasmuire cere mereu energie si ne va fura mereu atentia. O viziune proiectiva e vie si de aceea nu vom simti nevoia sa o intretinem revenind obsesiv asupra ei. Stim ca este acolo si asta ne da garantia ca viitorul a pornit deja spre noi. Mai mult, comportamentele, gandurile, atitudinile, corpul, mintea si sufletul se aliniaza ei, toate aceste straturi ale fiintei noastre modelandu-se pentru a putea face posibil viitorul. De aceea o viziune indrazneata si grandioasa intotdeauna ne va provoca sa ne transformam, sa ne alchimizam, ne va ajuta sa evoluam.
7. O proiectie – Visul Viu – poate fi uneori incurcata de sentimentele noastre paralele de neincredere, de teama sau de comoditatea de a face ceea viziunea cere pentru a fi implinita. Inertia si vechile atitudini neabandonate ne pot frana viitorul. De asemenea, vechile convingeri, potrivite cu viata noastra de pana acum dar nu si cu noua posibilitate proiectata pentru noi, pot si ele sa ne obstructioneze, sa sadeasca in noi neincrederea, teama, lenea. Cand o viziune este in acord cu fiinta noastra (si nu este doar o creatie a mintii) se instaleaza o coerenta, o rezonanta intre fiinta noastra si viitorul posibil. Aceasta noua vibratie, acest puls subtil, ordoneaza materia ce va constitui cadrul fizic al viitorului .
Cel mai important aspect practic este sa patrundem in ceea ce initiatii numesc „Spatiul Fara Ganduri” – spatiul mental in care nu exista constiinta esecurilor anterioare si a limitarilor, aici programele subconstiente care ne guverneaza mentalul nu pot actiona – aici energia capatata de viziunea noastra este uriasa! In acest spatiu mintea noastra este libera de motive deci pericolul sa facem alegeri gresite este exclus – aici ne ghideaza un soi de intuitie care nu are nici o justificare sau logica: doar aici imi pot spune „vreau sa implinesc acest deziderat” fara sa am raspuns la intrebarea „de ce?”. Un vis aliniat nu raspunde la intrebarea „de ce?”. Poate parea complicat la prima vedere, pentru o parte din voi, de aceea am decis impreuna cu Ovidiu, sotul meu, sa initiem – urmeaza sa ne hotaram asupra datei – un curs care sa contina si practica pentru acest subiect atat de important (asa cum unii dintre voi deja stiu, Ovidiu, este Maestru Reiki, cu un numar de 22 de maestri initiati si sute de alti elevi absolventi ai gradelor Reiki predate).
Concluzie
Plasmuirea este hipnotica, te face sa revii mereu si mereu la aceeasi scena, la acelasi dialog, sa vizualizezi aceeasi situatie. Ca intr-un cerc ce te tine prizonier. Ca intr-o roata karmica ce nu poti s-o rupi, s-o mantui. Cand o dorinta ne atrage hipnotic atentia si mereu revenim la aceeasi imagine inseamna ca am creat o plasmuire. Plasmuirea ne ocupa mintea, ne obsedeaza, si prin asta ne secatuieste de vitalitate.
Viziunea se intretine singura pentru ca ea este conectata la seva vietii, aceeasi seva ce ne alimenteaza si pe noi. Am putea crede ca noi ne alimentam visele si viitorul. Dar de fapt nu este asa. Viitorul inscris in menirea noastra este alimentatat de la o sursa mai mare, aceeasi care ne-a creat si ne-a inspirat alegerea menirii. Astfel, desi suntem tentati sa credem ca noi ne faurim visele si viziunile, ele sunt divin inspirate. De aceea ele se intretin fara ajutorul nostru. Mai mult, ele ne trag in sus, ne motiveaza sa ne descoperim, sa evoluam. Viziunea se lasa inspirata divin, iar acolo unde nu stim amanunte sau nu avem elemente Universul completeaza in marea lui intelepciune, ne ofera instrumente, posibilitati, legaturi nebanuite si imposibil de mentalizat pentru ca intrec orice putere de gandire.
Mintea noastra ne foloseste abia dupa conturarea viziunii inspirate, acolo unde materializarea cere instrumente concrete, de logica si de cunoastere fizica. De aceea viziunea unui alt viitor nu isi poate avea salasul in mintea harazita materializarii viziunii si nu crearii ei. Viitorul isi are radacina in spirit, pentru ca el este alimentat de forta VIETII.
de Camelia Patrascanuwww.horoscoptv.ro
deci,din cate am inteles, daca ma gandesc ne incetat la varianta fericita pentru mine de acel “vis” si sunt si fericita in acest timp si mai si simt ca deja sa implinit,atunci se implineste…?
Doamna Camelia Patrascanu ne este dor de sfaturile dumneavoastra.
Iara.
Camelia, te rog sa nu uiti sa anunti venirea ta( a voastra)la Timisoara si toate coordonatele necesare. Sau, invers: cum sa fac sa aflu din timp zilele cind veti fi la TM? cu drag.
Ce stiu astrele despre ce este mai bine pentru mine ! De ce sa renunt la visul meu, la menirea mea!. Pentru ca nu am bani, pentru ca visul meu este mult prea scump pentru bugetul meu modest, pentru ca nu am sustinere, pentru ca planetele nu s-au aliniat.
De ce sa renunt la visul meu! De ce sa fiu realista!
Copiii reusesc sa isi indeplineasca visele deoarece ei nu sunt realisti. Ei vad doar unde vor sa ajunga si nu iau in calcul obstacolele vizibile si invizibile.
Nu vreu sa renunt, nu pentru ca m-as ambitiona prosteste ci pentru ca nimeni si nimic nu mi-a adus argumente ca nu as fi potrivita pentru acest domeniu. Toata lumea mi-a zis – Nu ai bani, Nu ai bani, Nu ai bani -renunta.
O zi buna.Cata.
Buna Camelia,
Poate esti in vacanta….te rog nu uita sa mai ne scrii.
O zi buna
Cum poti sa nu lasi visul sa te acapareze, sa te domine?
Astept sa aflu daca visul meu o sa devina sau nu realitate. Problema este ca simt ca el nu o sa devina realitate chiar daca in adancul sufletului meu mi-as dori (in ciuda temerilor mele ca nu as putea duce visul pana la capat), si imi este teama sa nu am ulterior o cadere. Am incercat un an sa fac ca visul meu sa se indeplineasca si acum un raspuns imi poate schimba viata in bine, o poate lasa la fel sau poate adanci golul din sufletul meu.
O zi buna. Andra.
Draga Camelia, te rog nu uita de noi…
Andreea M.
Draga Camelia,
Nu ti-am mai scris demult, dar asta nu inseamna ca nu am vizitat site-ul tau mereu. Spune-mi, te rog, ce inseamna SINASTRIE?
Iti multumesc din suflet, o zi buna
Andreea M.
Draga Andreea, De multe ori, neintelegand un termen[ un cuvant] am cautat si am descoperit ca exista “ASTRO DEX” [pe net]. Iata, aici am aflat ca “SINASTRIE” inseamna ASTROLOGIE RELATIONALA. Cu drag Rodica.
va ,rugam afisati horoscop zilnic.si saptamanal saptamana asta a lipsit de pe sait.
Un film bun…despre schimbare…si despre faptul ca nu “atragem” ce ne dorim, ci atragem CEEA CE SUNTEM.
http://casatreziriifilme.blogspot.com/2010/06/schimbarea-shift_23.html
In acelasi topic doresc sa adaug ca Isus,ca si toti profetii si cei care prevad viitorul prin diferite mijloace,..fac acelasi lucru de presimtire.Cand vad cata dreptate au astrologii(cand sunt bine interpretati),nu pot decat sa accept ca prin dorintele noastre suntem toti niste profeti de diferite niveluri,presimtim si prevedem ce o sa se intample,poate nu o sa se intample mereu exact asa cum ne-am imaginat,dar ce sentiment/traire provoaca dorinta,ACEASTA traire va deveni realitate.Unii traiesc exact asa cum si-au dorit/presimtit,si multi dintre acestia sunt prezicatori,cititori in carti,etc,prin exactitatea si claritatea lor de a prevedea.Noi toti prevedem deasemenea,dar mai codificat,simbolistic,nu atat de exact ca si altii.Unii stiu si pot interpreta in anumita masura,altii habar nu au ce traiesc(pt k nu au aflat sau nu au fost impinsi de viata sa inteleaga)
Poate ca are dreptate cine spune ca singura noastra libertate este libertatea de a ne trai destinul(dictat de catre planetele care ne influenteaza)
Ultima frază e foarte adevărată…aşa e suntem liberi să ne trăim destinul influenţat de stele!
Am ajuns sa cred ca de fapt visele,proiectarile,dorintele,sunt toate prevestiri,presimtiri ale viitorului,sau altfel spus,O presimtire a proiectiei planetelor care ne vizeaza direct.Sunt oameni care simt ceva cu mult timp inainte sa se intample(apoi uita ca si-au dorit sau ca s-au gandit la acel ceva,si cand se intampla consideram ceva normal fara sa facem legatura cu presimtirile noastre)Cele care nu se realizeasa,doar credem noi asa)absolut totul se realizeaza,dar intr-un fel atat de neasteptat si poate chiar foarte diferit de vis(dar cu accelasi rezultat)incat nu ne dam seama de realizarile lor…un exemplu ar fi cineva care isi doreste sa aibe omasina cool ca sa se simta admirat sau invidiat(depinde de ce a invatat ca e cool)…dar poate ca admiratia sau provocarea invidiei si-o dobandesc prin alte mijloace,de exemplu poate va fi invidiat ca are o iubita atat de frumoasa si admirata.Sentimentul pe care si l-a dorit,l-a dobandit,dar nu cu ajutorul masinii beton.
Un alt exemplu de cum se poate traduce un vis in realizarea lui….
Acum mai multi ani am fost atat de dezamagita de viata si nu vedeam scapare din starea mea,incat m-am gandit ca nu m-as supara sa ma retrag undeva,sa fiu singura,ca intr-o manastire,chiar si intr-o inchisoare pt o perioada in care sa-mi pot pune gandurile in ordine,ceea ce nu puteam in viata pe care o aveam(stiu cum pare asta cu inchisoarea,dar vreau sa fiu total sincera pt a fi bine inteleasa).
Nu am fost la manastire,nici la inchisoare…dar am avut un job care m-a izolat de lume atat de mult incat m-am simtit ca la inchisoare,privata pana si de libertatea de a decide ce doresc sa mananc.
Timpul a stors din mine un fel diferit de a intelege viata si oamenii in general.Deci dorinta mea(sau presimtirea) de a fi izolata a devenit realitate.
Totul se schimbă şi in bine daca vrei ….visează la BINE şi v-a veni!
Va multumesc la toti pt coordonate!
Ce poti face cand un vis pe care il credeai bun se implineste dar cu toate acestea simti ca te rupi in 2 din cauza asta? Eu m-am rugat pt un lucru si totusi asta nu mi-a adus multumirea si implinirea in situatia in care sunt acum..chiar simt ca “Intregul Univers se prabuseste si inima imi sta in loc” si nu pot sa dau “undo”…asta e problema cu viata reala, nu poti sa dai “copy-paste” din viata altora sau din filme si povesti si nici nu poti sa dai “undo”..
Daca visul meu s-a implinit, inseamna ca a fost aliniat cu mine? inseamna ca trebuie sa mai treaca un pic de timp sa vad efectele pozitive? POate asa trebuie sa se intample ca sa apreciezi un lucru minunat din viata ta…sa vezi cum poate fi si rau.. binele nu exista singur si nu-l poti aprecia decat comparandu-l cu ceva rau… Asa e si in cazul meu?
Poate nu pun intrebarile care trebuie, dar am nevoie de raspunsuri…
Multumesc
Universul ţi-a îndeplinit visul ….dar ţi-a arătat că poate nu îţi trebuia !Ai să vezi că totul revine la normal ,viaţa are rosturile ei….Gândeşte pozitiv ! SUCCES!!!
Buna Camelia ,
oare cum se explica si ce se poate face atunci cand nu iti gasesti visul . Am senzatia ca nu mai pot sa am niciun vis . Am muncit foarte mult pentru un vis pe care il credeam al meu , il credeam perfect pana cand s-a stins si a iesit din viata mea cu tot ce inseamna regrete , resentimente si nostalgie. Acum caut un alt vis , care sa fie cu adevarat al meu si ma simt golita de dorinte de implinire , de vise concrete . Parca as trai in viata altcuiva. Parca tot astept sa se intample ceva care sa imi aduca ” visul ” , oricare ar fi el , legat de profesie si cariera , in viata , in dorinte si aspiratii. Deci , intrebarea e cum sa aduci visul in calea ta si cum sa stii ca acela e visul tau ?
Camelia, draga mea. Te intreb daca ai idee cum se poate lua legatura cu Ovidiu-Dragos Argesanu. Te intreb pe tine pentru ca, banuiesc eu, fiind mai aproape de anumiti oameni, ai putea avea o astfel de informatie. multumesc si iti trimit multe ginduri bune.
O simpla cautare pe net si afli.
Adresa cabinet dl. Dragos Ovidiu Argesanu;
Bucuresti, str. Mircea Voda nr. 44, bl.M17, sc.1 et.2,
tel. 0721 908 140. Nu este necesara progamarea.
Este necesar sa va asigurati ca dl.Argesanu este in Bucuresti.
Da cautare pe net si o sa gasesti. O zi buna.
Doamna Camelia Patrascanu, de cativa ani imi doresc sa imi schimb locul de munca si sa fac ceea ce imi place. De fiecare data cand am spus familiei despre intentiile mele, ei m-au descurajat. Motivele mentionate de familie fiind: nu ai nici un ban stans, nu ai pe cineva care sa te sustina daca lucrurile merg rau, depind si alte persoane de venitul tau, eu nu am cum sa te sustin. Acum motivul lor ar fi – este criza, este sinucidere curata sa iti lasi jobul alergand dupa cai verzi pe pereti (visul meu), sa iti faci bagajul ca eu nu am de gand sa te tin pe spinarea mea daca lucrurile o sa mearga rau, tu nu te descurci cu banii pe care ii castigi acum cum o sa te descurci cu un salariu mai mic, etc.
Este oare familia mea mult mai inteleapta decat mine, sau motivele lor au legatura cu temerile lor cum ca as deveni o povara financiara pentru ei si cu lipsa de incredere in fortele proprii ale mele?
Am terminat o facultate, lucrez in domeniul pe care l-am terminat, si totusi mama ma intreaba : Tu ce atuuri ai ca sa pleci in alta parte? Intrebarea este cu raspuns dat tot de mama -NU AI NICI UN ATU, FI MULTUMITA CA ASTIA TE TIN, NU AI PUTEA REUSI IN ALTA PARTE, ZI MERSI CA ASTIA STIU CA AI O MAMA BOLNAVA SI LE ESTE MILA DE TINE.
Simt ca este momentul sa imi implinesc visul, insa familia vine si accentueaza temerile mele si imi repeta mereu ca as face cea mai mare greseala din viata mea, ca o sa imi para rau ca nu am ascultat si ca o sa fie prea tarziu.
Problema este ca eu sunt peste- si am mai multe inclinatii, ct si dorinta de a le valorifica pe rand. De aici ideea mamei ca as fi inconstanta. Am facut muzica (usoara 6-7 ani, clasica 4-5 ani), geografie, publictate, iar acum vreau medicina.
Sa imi urmez visul?
Ce ar trebui sa urmaresc (in ceea ce il priveste pe angajator) atunci cand vreau sa imi schimb jobul?
Este sinucidere curata sa iti schimbi locul de munca pe timp de criza?
De ce ar trebui sa astept sa treaca criza ca sa pot fi mai aproape de visul meu?
Va multumesc. O zi buna. Andra.
Draga,
Imi permit un sfat:sa faci ceea ce simti tu,decizia iti apartine! Cum frumos spune doamna Camelia: “Este participarea plina de forta la crearea acelui lucru din viitor. Proiectia/viziunea nu este as vrea ori daca s-ar putea. Este asta vreau, asta simt, asta sunt, este stiu si simt ca asa este deja.”
Doamne ajuta!
Buna Andra,
visul tau este si visul meu. Imi doresc acelasi lucru ca si tine,sa-mi schimb locul de munca, simt ca asta trebuie sa fac, dar lumea din jurul meu, familia mea ma descurajeaza… nu am partea materiala cu ce sa incep o afacere, dar am dorinta nespusa si foarte multe idei.. as munci foarte mult ca sa reusesc, dar nu am un suport moral si sprijin…
Ce sa fac?
Merci!
Stiu ca subiectul se refera la oameni, insa si animalele au vise grandioase, si deaceea ma gandeam ca impreuna putem sa le ajutam sa isi implineasca visele.
Acum 4 saptamani cineva a abandonat in statia de autobuz trei pui de pisica (doi masculi si o pisicuta). Acum au 6 saptamani, mananca singuri, isi fac nevoia la tavita si fiecare are nevoie de o familie responsabila care sa se ocupe de ei. Sunt cuminti,sociabili,jucausi,nu sunt pretentiosi la mancare,si au foarte multa afectiune de oferit. Inca nu au fost vaccinati deoarece nu au varsta corespunzatoare, dar li s-a facut prima deparazitare interna.
Daca doriti o pisicuta sau un motanel puteti sa imi scrieti pe catalinaa102002@yahoo.com.
O zi buna. Catalina.
Citind ce ati scris aici am gasit raspunsul la intrebari ce ma framantau…care e diferenta intre visele ce se implinesc si cele ce nu se implinesc. Am stiut mereu ca nu e suficient sa iti imaginezi si sa vizualizezi un moment pentru ca el sa se implineasca, de fapt stand sa ma gandesc nimic din ceea ce mintea mea a plasmuit nu a fost in acord cu realitatea ci o simpla joaca de imaginatie si creativate, insa ceea ce sufletul si fiinta mea nu au reusit sa redea decat in imagini mult prea marunte, pe care insa doar sufletul a reusit sa le cuprinda si in nici un caz imaginatia si mintea, acelea au fost visele pe care mi le-am dorit tacit, visele ce au devenit realitate. Cred ca, corect spus este ca visele realizabile sunt cele pe care le simti inlauntrul tau, nu cele pe care le vizualizezi pentru a le vizualiza. Exact cum ati spus dumneavoasta…visele nu raspund la intrebarea de ce, pur si simplu exista…in vise nu exista intrebarea de ce, pur si simplu exista.
Mult mai usor pentru mine sa fac acum diferenta intre ceea ce trebuie sa fie si ceea ce vreau sa fie, dar stiu de fapt ca nu ma va multumi interior si nu ma va face sa cresc. Mult mai usor in cuvintele altuia decat daca as fi incercat eu.
Va multumesc mult pentru acest articol, foarte frumos scris.
Buna seara doamna Camelia Patrascanu. Am o rugaminte la dumneavoastra, daca se poate sa imi raspundeti. Ma numesc Ancuta si am o relatie de 7 luni cu un baiat pe nume Mihai. Eu sunt in zodia fecioara (15.09.1986) iar el zodia gemeni (13.06.1985). Vreau sa stiu daca o sa mearga aceasta relatie, daca o sa fie o posibila casatorie.
Multumesc anticipat!!!
Doamna Camelia Patrascanu, vroiam sa va intreb : Cum iti poti da seama daca este vorba doar de amabilitate sau este vorba de ceva mai mult (amabilitatea fiind generata de atractite?
Lucrez cu un coleg care ar putea sa imi fie tata. Ratiunea ma face sa vad ca ar putea sa imi fie tata, chiar mai mult, insa ceva ma face sa ma simt atrasa de aceasta persoana.
Cand incepi o relatie trebuie sa te lasi condus de atractia inexplicabila sau de ratiune? Ce te faci cand dispare atractia inexplicabila?
O zi buna. Patricia.
IUBIREA DE SINE,STIMA,toate-mi sunt straine,uneori nu pot atinge nici cel putin un echilibru,de a fi in armonie cu mine insami,degeaba am fost un elev stralucit la scoala, in viata am ramas corijenta la toate materiile,cum sa-mi educ inima ,sa-si atenueze suferintele,ratiunea mea,a ramas fara traiectorie,prizoniera,blocata in neimpliniri si neputinte,nu reusesc sa-mi ofer,nici cel putin”un spatiu fara ganduri”mii de ganduri,nu am reusit sa mi-le implinesc ,uneori doar pe jumatate,greu de suportat pentru o fecioara.
Buna ziua,doamna Patrascanu!
Faceti o treaba minunata cu aceste analize si ma intreb uneori cum este posibil sa aveti atata energie, atata simtire lucida pentru atat de multi oameni care va adreseaza fel de fel de intrebari sau pur si simplu va scriu cateva vorbe!!!!
Cred ca foarte multa lume se repede la site-ul dvs. in momente de nebuloasa emotionala sau rationala! (… si eu fac asta !!!!:) Multumesc frumos!
V-am scris in legatura cu “Spatiul fara ganduri”!
A fost socanta pentru mine aceasta denumire! Este superba si probabil ca e unul dintre secretele fericirii si implinirii pe Pamant!
Fara consteientizarea esecurilor trecute, fara fierbinteala halucinanta a succeselor, fara patima urii, fara posesivitate,fara tortura dorintelor noastre…., de fapt, fara toate greutatile pamantului. Cat de simplu si cat de senzational!!!!
Cred ca asa sunt copiii, care, pina la o varsta, nu cunosc resentimentele, dorinta devoratoare de a poseda ceva, neplacerea neimplinirii dorintelor personale, diferentele dintre asteptari si realitate … au doar dorinte simple si nobile, pe care le vizualizeaza cu toata fiinta lor si asteapta sa se intample. Si li se intampla tocmai pentru ca fiind prea mici nu au cum sa actioneze personal intro directie dictata de ratiune, si raman in templul visului lor, construind din asteptare si dorinta clar exprimata si vizualizata … viitoarea realitate.
Asa este?
As vrea sa stiu mai multe despre “Spatiul fara ganduri” si cum sa-l pot pastra cu mine chiar si atunci cand imi lipsesc banii necesari, cand ma urmaresc firma de leasing sau banca unde am un credit restant, cand copilul imi spune ca-si doreste ceva iar eu trebuie sa inventez o scuza prin care sa explic ca nu se poate, cand as vrea sa muncesc si nu am ce, cand oamenii considera ca disponibilitatea si amabilitatea mea este ceva care li se cuvine si ca trebuie sa aiba cat mai mult profit din asta, cand locul “barbatului meu” este vacant, pentru ca nu mai vreau sa fiu pe post de Ipod pentru nimeni, cand imi plange inima dupa o poveste frumoasa de dragoste care sa ma inalte si sa ma fac sa stralucesc, dar …. la o anumita varsta, (nu neaparat foarte inaintata dpv biologic) oamenii sunt la casa lor ipoctrita (nu generalizez!!!), pe care si-o pazesc si strajnicie desi nu-i mai fascineaza consoarta dar nu au nevoie de scandaluri in neam, asa ca masculinitatea lor se manifesta in doua feluri: casnico-ipocrit (dar cu intretinerea platita la timp) si amorezo-clandestin, cu frica-n san sa nu se afle, ca se face de ras in cartier!!! E oribil sa traiesti cu sentimentul ca ceea ce simte inima ta atat de frumos risca sa fie scuipat de juma’ de bloc din cartierul X, pentru ca s-a descoperit adulterul domnului XY de la etajul 9! Si pot sa continui mult si despre o multime de subiecte!!!!
Va multumesc pentru rabdare si va rog, spuneti-mi mai multe (atata cat este posibil!) despre “Spatiul fara ganduri”!
Va multumesc mult!
Daca nu ati vazut, va recomand filmul “What the bleep do we know”. Aici exista o explicate stiintifica pentru ceea ce dvs. numiti “spatiul fara ganduri”. In acest nou teritoriu o puteti lua de la capat, puteti construi o alta perspectiva asupra lumii. Este locul virgin lipsit de conditionarea impusa de toti factorii care au actionat asupra noastra; pana in momentul in care descoperim ca exista multiple posibilitati de-a percepe lumea si de-a ne raporta la ea.
Am vazut filmul, este deosebit de instructiv si actual.
Documentarul What the bleep do we know (Ce naiba stim?) poate fi vazut aici
http://video.google.com/videoplay?docid=3705263598215344340#
Iar continuarea, documetarul Down the rabbit hole (Coborand in gaura iepurelui) poate fi vazut aici
http://video.google.com/videoplay?docid=6842118934071010546#
Un alt documentar absolut miscator si educativ este Apa – aici
http://video.google.com/videoplay?docid=-2933349021550318008#
Dar si Iluzie si realitate
http://video.google.com/videoplay?docid=-2933349021550318008#docid=2140872457059323817
Precum si A 11-a ora
http://video.google.com/videoplay?docid=-2933349021550318008#docid=5684889615378087510
Dar si Earthlings (Pământeni)
http://video.google.com/videoplay?docid=-4867469000009495453#
si altele, pe care le gasiti pe google documentary
Multumesc ! Ma intereseaza foarte mult!
Visele sunt doar pentru cei care si le permit. Iar daca nu iti permiti te asezi la coada. Si astepti, astepti si vezi cum de unde aveai 100 in fata ta cel de la numarul 200 se numara printre primele persoane. De ce? Pentru ca pana si pe Dumnezeu trebuie sa sti sa il minti frumos, pentru ca altfel nu o sa te ajute, ca doar nu iti este dator cu nimic. Trebuie sa te rogi, sa mergi la biserica, ca doar trebuie sa fi convingator. Nu conteaza ce simti tu, nu conteaza ca sufletul tau se zbate pe uscat, Dumnezeu stie mai bine si pana nu faci ca el o sa te tarasti prin mocirla.
Macar daca nu vrea sa ma ajute sa imi implinesc visul, macar sa ma ajute sa fiu si eu ca ceilalti oameni (indiferenta, nepasatoare la suferinta altora, sa nu mai vreau sa ajut pe nimeni, scopul meu in viata sa fie sa ma marit si sa fac copii).
Vreau sa fiu un om normal, sa nu imi mai doresc sa imi dedic timpul si energia salvarii omenirii.
Oana.
Omenirea incepe cu tine.
Salveaza-te! Stii cum? Vrei? Ti-ar placea?
Ar fi interesant sa scrieti un articol care sa se intituleze: Ce ai de facut cand visul grandios se implineste?
Asta este cazul meu. Am muncit foarte mult ca sa ajung in prezent, am crezut, am sperat, am muncit. Rezultatul: am realizat ca nu era visul meu si mai degraba visul parintilor mei. Cand eram copil il vedeam pe tatal meu, o persoana capabila care de multe ori nu era tratat asa cum ar fi meritat deoarece nu avea studii superioare. Un om minunat la nivelul caruia nu o sa ajung vreodata indiferent cate diplome as avea. Astfel inca de mica mi-a fost insuflata ideea ca trebuie sa fac o facultate ca asta o sa imi aduca respectul si un trai decent. Cand am crescut asta am si facut. Insa acum realizez ca asta nu era visul meu ceea ce face ca eu sa fiu captiva in viata pe are mi-as fi dorit ca tatal meu sa o aiba (culmea este ca eu lucrez in prezent la acelas loc de munca unde a lucrat tatal meu, si am ca si colegi aceeasi oameni care sepurtau urat cu tatal meu pentru ca vai domne nu avea studii superioare).
Vreau sa imi traiesc propriul meu destin, sa imi implinesc propriile mele vise.
Nu stiu sa ma salvez (sa imi indeplinesc visul), nu stiu cum, mi-as dori.
Cred ca pentru a reusi sa fac ceea ce imi place ar trebui sa scap de niste idei impamantanite in ani de zile, cum ca meseria pe care vreau sa o practic este pentru oameni cu bani, ca nu pot face facultatea respectiva decat daca am bani si sustinere, ca numai cu pile reusesti in domeniul asta, ca patronii te exploateaza, ca pentru a capata experienta trebuie sa lucrezi pe gratis ei nefiind dispusi sa te plateasca chiar daca tu muncesti, si multe alte lucruri.
Unele sunt dobandite din experienta proprie, altele mostenite de la parinti.
O zi buna. Oana.
Constientizare de “ultima ora”
Legea atractie sau “The Secret” nu e un lucru nou…din 2006
.
Vi se par cunoscute urmatoarele?
1. “Toate cate cereti, sa credeti ca le aveti deja, si le veti primi”
2. “Celui care are i se da si mai mult, iar celui care n-are i se ia si ceea ce are”
Cum am inteles eu legea atractiei?
Sentimentul este cel genereaza atractia.
Mai multe ganduri formeaza o Emotie. Mai multe Emotii formeaza un Sentiment
Sentimentul genereaza atractia.
Explicatie stiintifica
Sa zicem ca gandurile se formeaza in neuroni. Prin neuroni trece curent electric.Pe unde trece curentul electric se genereaza camp magnetic cu o anumita amplitudine si frecventa. Si aici se aplica legea rezonantei, doua sau mai multe evenimente/situatii/ganduri de aceeasi frecventa se vor atrage, se vor unii, pentru a reveni din nou in “intreg” de unde au fost create/generate.
Si inca ceva legat de cunoastere si inteligenta
Stiti ca e o vorba de genul:
“Omul rau este si prost”
Omul functioneaza cu 2 emotii fundamentale: iubirea si frica (ca la calculator cu 1 si 0).Toate celelalte emotii sunt combinatii ale acestora.
Inteligenta, cunoasterea sunt date, sau pot fi cuantificate prin numarul de legaturi/conexiuni pe care le facem intre cunostintele pe care le avem…si am putea spune ca intelegenta este “codata” in spiralele ADN-ului, care ADN poate fi modificat, pentru ca el raspunde la emotii si sentimente (vedeti documentarul lui Bruce Lipton despre minte si materie, http://fymaaa.blogspot.com/2008/12/noua-biologie-unde-mintea-i-materia-se.html).
Frica este o emotie cu frecventa joasa si lungime de unda mare.
Iubirea este o emotie cu frecventa inalta si lungime de unda mica.
Frica “codeaza” spiralele ADN in putine locuri, deci => putine conexiuni=>puntina cunosatere.
Iubirea “codeaza” spiralele ADN in mai multe locuri, deci => multe conexiuni=>mai multa cunoastere, un mai mare acces la informatie.
In concluzie, daca suntem “rai”, si traim mai mereu in gama emotiilor de joasa frecventa(frica, ura, invidie, mandrie, trufie – care sunt tot niste “frici”, dar f.bine ascunse), nu vom avea acces la cunoastere. Neavand acces la cunoastere ne transformam usor, usor in robotei, marionete. Si vedeti unde a dus “Necunoasterea/Ignoranta” astazi in tara si in lume.
Si inca ceva…in democratie se zice…ca poporul conduce (cei multi). Pai daca poporul este “adormit”…oare e intamplator ce se intampla astazi…si fac apel pe aceasta cale ca fiecare sa inceapa sa studieze cate ceva: astrologie, numerologie,matematica, geometrie si alte stiinte de genu…si sa nu mai astepte sa lea dea cineva ceva.
Si poate chiar si intelectualii (dar aia adevarati…care chiar stiu…si nu doar se cred ca fiind) sa inceapa sa “impartaseasca” din cunostintele lor, din prea plinul lor, celor multi…pentru ca IGNORANTA SI PROSTIA se platesc…,dar partea rea este ca platim toti… Hai sa lasam ura, mandria,invidia,lacomia, conflictele de o parte, si sa incepem sa facem ceva impreuna.
Sa ne ridicam de la ” a avea” la ” a fi”.
Spor la treaba si multumesc pentru atentie!
Superb,!!!DE LUAT AMINTE SI DE APLICAT DE URGENTA.
Sursa: http://unanimitas.blogspot.com/2010/06/in-ziua-in-care-m-am-iubit-cu-adevarat.html
“În ziua în care m-am iubit cu adevărat” – poem scris de Charlie Chaplin ”
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit. Și atunci, am putut să mă liniștesc. Astăzi, știu că aceasta se numește … Stimă de sine.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniștea și suferința mea emoțională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele. Astăzi, știu că aceasta se numește … Autenticitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viață diferită și am început să înțeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală. Astăzi, știu că aceasta se numeste … Maturitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greșeală să forțez o situație sau o persoană, cu singurul scop de a obține ceea ce doresc, știind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiți și că nu este momentul … Astăzi, știu că aceasta se numește … Respect.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situații, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, rațiunea mea numea asta egoism. Astăzi, știu că aceasta se numește … Amor propriu.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber și am renunțat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place și în ritmul meu. Astăzi, știu că aceasta se numește … Simplitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înșelat.
Astăzi, am descoperit … Modestia.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viață. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile. Și aceasta se numeste … Plenitudine.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că rațiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios. şi toate acestea înseamnă … Să ştii să trăiești cu adevărat.”
` Nu trebuie sa ne temem de confruntari…
O sa vorbesc in numele meu desi cred ca o covarsitoare majoritate a omenirii ar vrea sa atinga ce scrie maestrul Charlot. Cu toate ca imi doresc, am cautat, am intrebat, am lucrat, pot spune ca m-am straduit niste ani, habar n-am cum ating “iubirea de sine”. Pentru ca toata lumea vorbeste despre ce bine e sa ajungi acolo dar nimeni nu stie cum. Practic, citind, vizionand(pentru amatori, filme deosebite sunt si “What the bleep do we know” si “Down the rabbit hole”), participand la seminarii sau facad terapie, eu n-am reusit decat sa atenuez intensitatea fricii ce ia forma tuturor acelor sentimente dureroase, asa cum bine ziceti intr-un alt comentariu. M-am gandit ca-s io mai nepriceputa dar ma uit in jur si tare-s multi cei care sufera. Deci, e o cale valabila pentru toti sau fiecare trebuie sa si-o gaseasca singur?