Ce ai de facut cand visul grandios nu se implineste?
Am scris un articol pe tema implinirii viselor, anul trecut: „Cum sa ne cream realitatea pe care o dorim” – extrem de citit la vremea postarii lui, articol pe care il puteti gasi si acum. Relatarile si intrebarile voastre referitoare la imposibilitatea implinirii unui vis sau la dureroasa lui destramare ma determina sa revin asupra subiectului, cu completari si intr-o abordare diferita.
Visezi la o poveste de dragoste ca in filme, visezi la o cariera de exceptie, visezi la o casa sau la o masina anume? Sau visezi la o sanatate perfecta in conditiile in care o boala considerata incurabila te macina?
Toate visele pot fi implinite, conform traditiilor spirituale, deoarece viata/realitatea, asa cum o traiesc oamenii obisnuiti (neiluminati), nu este altceva decat un vis. Iesirea din vis, trezirea, este punctul de iluminare.
Filmul „The Secret” pe care toata lumea l-a vazut si care a generat un entuziasm debordant (daca faceti parte din putinii care l-au ratat, il gasiti pe internet – iar cartea o gasiti in librarii) are ca laitmotiv posibilitatea implinirii oricarui vis, chiar si al celui mai indraznet.
Dupa ce efervescenta data de vizionarea filmului s-a mai domolit, a urmat o serie de plangeri din partea unor fosti entuziasti (in general persoane care s-au limitat la vizionarea acestui film) cum ca, desi tehnica descrisa in film fusese aplicata intocmai, visele nu li se implinesc, le vad naruite pur si simplu.
Dar provocarea de a face fata dezamagirii, esecului sau parasirii este extrem de actuala pentru multi dintre noi, chiar daca am asimilat esenta filmului. Sunt aici de facut completari, filmul nu a surprins toate aspectele importante – aici am cazut de acord cu multe persoane initiate in aceste chestiuni spirituale.
Sa trec la obiect: cand un vis se spulbera doua aspecte sunt relevate:
a) fie visul nu a fost aliniat cu fiinta noastra interioara si atunci nu putea avea viata lunga ori nu se putea materializa avand in vedere nivelul de evolutie al persoanei in cauza.
b) fie nu am facut tot ce a fost necesar pentru a ajuta visul sa se materializeze.
Uneori distinctia este destul de dificil de facut pentru ca prin natura lor visele pot parea nematerializabile. Ce ne impinge sa ne faurim vise nealiniate, straine de noi este greu de explicat (alinierea visului va fi explicata mai jos). O clienta imi marturisea ca visul ei dintotdeauna a fost acela de a avea o familie unita: Ea + El + Copilul. Numai ca viata a largit visul ei si a adus si alta femeie si alt copil din trecutul barbatului in ceea ce ea s-a invatat sa numeasca „Cercul de familie”.
Uneori visele sunt pur si simplu nealiniate (in raport cu slabele resurse interioare de care dispunem pentru a le implini). Alteori visele sunt prea mici si zgarcite fata de ce si-a propus sufletul nostru (inainte de a ne naste) sa iubeasca si sa vindece.
Dar indiferent daca visul a fost indreptatit sau nealiniat, cand el se spulbera suferim o trauma. Intregul Univers se prabuseste si inima ne sta in loc. Suntem ca niste copii abandonati de soarta, de noroc, de iubire, de sansa, Universul se inchide, viata dispare, ne trezim suspendati undeva, fara repere (acesta este si un foarte valoros punct de viraj al constiintei si de a ne descoperi SINELE, spiritul …dar asta este alta poveste).
Iata ce avem de inteles:
1. Omul este cel care faureste vise, de aceea omul are mereu putere asupra viselor sale. Niciodata nu trebuie sa fie invers.
Cand naruirea unui vis provoaca dezamagire sau furie inseamna ca visul a capatat putere asupra omului, dominandu-l, facandu-l sa-si cedeze viata si sa o confunde cu visul sau. Atasamentul omului de un vis a devenit mai puternic decat puterea omului de a visa toate visele posibile. Viata nu slujeste doar la faurirea viselor ci la multe alte lucruri, si acest aspect nu trebuie uitat cand un vis se spulbera.
2. Cand un vis se naruie desi s-a facut totul ca el sa se implineasca inseamna ca n-a fost visul potrivit pentru destinul celui care l-a visat. De multe ori, ambitia (ori frica sau furia ori rusinea) ne propune imagini si situatii pe care le imbratisam si ni le asumam ca fiind visele noastre. Uitand ca ele au fost de fapt propuneri/decizii ale personalitatii si mintii noastre si nu expresii ale spiritului nostru.
3. A face totul inseamna sa aliniezi visul tau fiintei tale – sa atingi toate nivele din finta ta si sa le aliniezi visului tau (asta te ajuta si sa verifici daca un vis poate fi aliniat sau iese din „rand”). Sa il faci sa rezoneze cu fiecare fibra a carnii tale si cu fiecare vibratie a fiintei tale (cu personlitatea ta care se vede nevoita sa se ridice la inaltimea viziunii despre viata, sa se alinieze cu mintea, sufletul si spiritul tau). Vei vedea ca nu este mereu posibil iar asta este un semn cu privire la visul potrivit sau la momentul potrivit pentru a visa acel lucru.
4. Cand visul tau include si alte persoane lucrurile se complica pentru ca intervii in visul altora despre ei insisi si despre relatia lor cu tine. De aceea, cand visezi ceva legat de o alta persoana trebuie sa te asiguri ca lasi totala libertatea acelei persoane de a se simti in visul tau cum vrea ea, apoi ca respecti visul ei despre propria ei viata. Poti invita pe cineva sa faca parte din visul tau, dar nu o poti obliga. Daca esti prea mult timp trist ca visul ei este diferit de al tau inseamna ca in sufletul tau ai fortat lucrurile si ca nu ai fost echidistant fata de acceptare sau respingere. De fapt, nu i-ai lasat toata libertatea si te-ai atasat intr-un mod care controla relatia, nelasand-o sa „respire”. Uneori visul tau ia prizonere persoanele la care visezi, mai ales daca ele au o slaba forta de a-si fauri propriul vis – situatie de neinvidiat care te face responsabil de viata altora si perturbator al destinului lor (consecintele iti vor afecta calitatea vietii de aceea e bine sa sesizezi cand un vis devine abuziv, o obsesie, o patima).
5. Ai dreptul sa traiesti o viata ce rezulta din materializarea viselor tale. Dar ai si PUTEREA sa traiesti o viata care inceteaza sa fie un vis si devine o fiintare in REALITATE.
In legatura cu arta de a visa si de a crea matricea unor realitati viitoare se ridica adesea o intrebare: cum stii ca visezi visul potrivit? Ca ceea ce aspiri, ca posibilitate pe care vrei sa o materializezi este cea rezonanta cu destinul si menirea ta.
Unele vise par atat de absurde incat pot fi catalogate ca imposibile. Si totusi ele ajung sa fie materializate. Altele par posibile, dar mor inainte de orice incercare serioasa de a le da forma. Altele sunt pur si simplu himere, morgane ce imbata mintile si distrug sufletele.
Care este visul corect pentru destinul fiecarui om? Cum trebuie sa visezi? Si cum sa-ti schimbi viitorul invatand cum sa visezi?
Iata cateva repere dupa care puteti identifica daca ceea ce va doriti si aspirati/visati se inscrie pe linia vietii voastre sau este o bucla in drumul destinului ce vi l-ati ales.
1. Orice vis poate fi visat – si asta ne ajuta sa intelegem odata pentru totdeauna ca totul este permis mintii si inimii umane. Dar nu tot ceea ce imaginam este VISUL. Adica, nu tot ceea ce cream cu mintea este imaginea unui viitor posibil. Multe din creatiile mintii sunt plasmuiri mental-emotionale si nu pot constitui matricea unei viitoare realitati create. Multe imagini sunt obsesii, fantasme hipnotice ce ne fura viata.
2. Plasmuirile sunt productii sterile ale mintii si emotionalului. Ca atunci cand iti imaginezi discutia pe care o vei avea si produci in minte mii de variante ale rostirii adevarului. Si de fiecare data, cand te afli la fata locului, esti muuuult mai neinspirat decat in dialogul tau interior. Discutia din mintea ta a fost doar o plasmuire ce n-a avut arhitectura corecta pentru a deveni scheletul realitatii. Plasmuirile consuma energie mentala si sufleteasca pentru ca te tin prizonier intr-un spatiu fals, al tanjirilor si sperantelor fara suport. De multe ori, dupa astfel de vagabondari in idei si imagini iesi vlaguit si apatic, dezinteresat de realitatea concreta. Te imping departe de rezultatul dorit.
3. Proiectia – visarea – viziunea – vizualizarea este insa altceva. Este imaginea care sta la baza viitoarei realitati. Si poate crea realitate.Nu are nimic contrafacut, nu este o dorinta proiectata inainte cu tanjire, cu dor si cu sentimentul ca ceva ce lipseste urmeaza a fi implinit. Nu. Proiectia este o prelungire a unui prezent plin de forta si vitalitate (chiar daca prezentul pare sarac in oferte, el este trait ca atare si inteles ca punct de pornire spre orice alta realitate). O persoana care se proiecteaza pe sine inainte, nu se teme de prezent si considera ca are acum in prezent, tot ce-i trebuie pentru a ajunge in punctul tintit. De aceea proiectia/viziunea nu este doar speranta obtinerii unui lucru dorit. Este participarea plina de forta la crearea acelui lucru din viitor. Proiectia/viziunea nu este as vrea ori daca s-ar putea. Este asta vreau, asta simt, asta sunt, este stiu si simt ca asa este deja.
4. Cand ne dorim ceva, vom putea verifica daca plasmuim sau daca cream observand cat de vlaguiti suntem dupa ce ne-am imaginat pe noi insine in varianta noastra din viitor. Dupa cat de mult aplicam in prezent masurile care ne vor duce in viitorul visat. Dupa cat de impacati si fericiti suntem (nu narcotizati de imagini) cu noua noastra posibilitate. Dupa cat de firesc ni se pare sa ni se realizeze visul. Dupa cat de prezent este sentimentul de liniste ca facem ceea ce trebuie pentru noi.
5. Viziunea, Visul Viu sau proiectarea dau un sentiment puternic de prezenta materiala a ipostazei pe care vrem s-o atingem. Si asta se simte ca stare de siguranta in inima, ca sentiment de bine si de implinire chiar daca ceea ce ne dorim inca nu s-a creat. Aceasta liniste (chiar pe fondul unor actiuni energice si amestecate care insotesc marile proiecte) este semnul ca lucrurile se aseaza, ca viitorul si-a gasit deja formula energetica ce ii va permite materializarea. Aceasta conectare a matricei viitorului la prezentul nostru ne da acest presentiment al implinirii. Plasmuirea nu ne va aduce niciodata aceasta siguranta ci doar tanjire goala.
Daca, de exemplu, vreau sa locuiesc separat de parinti si gandesc aceasta posibilitate consumand energia inchipuind-ma cum ma despart de cei care ma incomodeaza acum, nu voi face decat sa apuc pe drumul plasmuirilor. Creand imagini sterile ale unor scene ce nu contribuie la crearea matricei viitorului. Insa daca ma imaginez bucurandu-ma de siguranta si independenta mea locativa, impacat si puternic, deplin armonizat cu noua conditie, daca simt deja starea de bine, atunci am creat matricea realitatii viitoare.
6. O plasmuire cere mereu energie si ne va fura mereu atentia. O viziune proiectiva e vie si de aceea nu vom simti nevoia sa o intretinem revenind obsesiv asupra ei. Stim ca este acolo si asta ne da garantia ca viitorul a pornit deja spre noi. Mai mult, comportamentele, gandurile, atitudinile, corpul, mintea si sufletul se aliniaza ei, toate aceste straturi ale fiintei noastre modelandu-se pentru a putea face posibil viitorul. De aceea o viziune indrazneata si grandioasa intotdeauna ne va provoca sa ne transformam, sa ne alchimizam, ne va ajuta sa evoluam.
7. O proiectie – Visul Viu – poate fi uneori incurcata de sentimentele noastre paralele de neincredere, de teama sau de comoditatea de a face ceea viziunea cere pentru a fi implinita. Inertia si vechile atitudini neabandonate ne pot frana viitorul. De asemenea, vechile convingeri, potrivite cu viata noastra de pana acum dar nu si cu noua posibilitate proiectata pentru noi, pot si ele sa ne obstructioneze, sa sadeasca in noi neincrederea, teama, lenea. Cand o viziune este in acord cu fiinta noastra (si nu este doar o creatie a mintii) se instaleaza o coerenta, o rezonanta intre fiinta noastra si viitorul posibil. Aceasta noua vibratie, acest puls subtil, ordoneaza materia ce va constitui cadrul fizic al viitorului .
Cel mai important aspect practic este sa patrundem in ceea ce initiatii numesc „Spatiul Fara Ganduri” – spatiul mental in care nu exista constiinta esecurilor anterioare si a limitarilor, aici programele subconstiente care ne guverneaza mentalul nu pot actiona – aici energia capatata de viziunea noastra este uriasa! In acest spatiu mintea noastra este libera de motive deci pericolul sa facem alegeri gresite este exclus – aici ne ghideaza un soi de intuitie care nu are nici o justificare sau logica: doar aici imi pot spune „vreau sa implinesc acest deziderat” fara sa am raspuns la intrebarea „de ce?”. Un vis aliniat nu raspunde la intrebarea „de ce?”. Poate parea complicat la prima vedere, pentru o parte din voi, de aceea am decis impreuna cu Ovidiu, sotul meu, sa initiem – urmeaza sa ne hotaram asupra datei – un curs care sa contina si practica pentru acest subiect atat de important (asa cum unii dintre voi deja stiu, Ovidiu, este Maestru Reiki, cu un numar de 22 de maestri initiati si sute de alti elevi absolventi ai gradelor Reiki predate).
Concluzie
Plasmuirea este hipnotica, te face sa revii mereu si mereu la aceeasi scena, la acelasi dialog, sa vizualizezi aceeasi situatie. Ca intr-un cerc ce te tine prizonier. Ca intr-o roata karmica ce nu poti s-o rupi, s-o mantui. Cand o dorinta ne atrage hipnotic atentia si mereu revenim la aceeasi imagine inseamna ca am creat o plasmuire. Plasmuirea ne ocupa mintea, ne obsedeaza, si prin asta ne secatuieste de vitalitate.
Viziunea se intretine singura pentru ca ea este conectata la seva vietii, aceeasi seva ce ne alimenteaza si pe noi. Am putea crede ca noi ne alimentam visele si viitorul. Dar de fapt nu este asa. Viitorul inscris in menirea noastra este alimentatat de la o sursa mai mare, aceeasi care ne-a creat si ne-a inspirat alegerea menirii. Astfel, desi suntem tentati sa credem ca noi ne faurim visele si viziunile, ele sunt divin inspirate. De aceea ele se intretin fara ajutorul nostru. Mai mult, ele ne trag in sus, ne motiveaza sa ne descoperim, sa evoluam. Viziunea se lasa inspirata divin, iar acolo unde nu stim amanunte sau nu avem elemente Universul completeaza in marea lui intelepciune, ne ofera instrumente, posibilitati, legaturi nebanuite si imposibil de mentalizat pentru ca intrec orice putere de gandire.
Mintea noastra ne foloseste abia dupa conturarea viziunii inspirate, acolo unde materializarea cere instrumente concrete, de logica si de cunoastere fizica. De aceea viziunea unui alt viitor nu isi poate avea salasul in mintea harazita materializarii viziunii si nu crearii ei. Viitorul isi are radacina in spirit, pentru ca el este alimentat de forta VIETII.
de Camelia Patrascanuwww.horoscoptv.ro
…Cateva filme documentare inrudite cu tema pentru cei interesati:
Lo sfidante : http://fymaaa.blogspot.com/2010/01/sfidatorul-31012010.html
Profetia de Celestine: http://www.aum.ro/video/filme/profetia-de-la-celestine.html
ANTHONY DE MELLO
Cum sa ne trezim, cum sa ne rugam si cum sa fim reali :
http://fymaaa.blogspot.com/2010/05/anthony-de-mello-un-mistic-controversat.html
ECKHART TOLLE – Dependenta de Suferinta
http://fymaaa.blogspot.com/2010_06_01_archive.html
Sunt filme care ofera cateva raspunsuri si aduc vindecare..si liniste interioara…atat de necesara pentru vremurile de azi.
Multumesc mult!
Buna seara,
Recunosc ca pana deunazi am trait la intamplare, fara visuri grandioase. Ba mint, am cochetat cu ideea de “jumatate”, fara a-mi defini notiunea. Si am primit o relatie “normala”, in acceptiunea mea. Iar acum nemultumirea ma sufoca, nu ma lasa sa ma bucur de frumusetea normalitatii.
Dar nu de asta scriu aici ci pt. ca am nevoie de un sfat avizat, evident gratis, altfel m-as fi programat pt. o consultatie.
Sunt blocata intr-un fel de inertie cam de un an, de cand am ajuns pe lista restructuratilor unei oarecare firme. Pe de o parte mi-au facut un mare bine, pe de alta, ma simt pierduta si nu stiu cum sa ma adun si incotro s-o apuc. Faptul ca nu-mi gasesc o slujba care sa ma reprezinte ma nelinisteste din ce in ce mai tare si-mi submineaza si farama de incredere ramasa. In plus, faptul ca ajung in locuri nepotrivite, in care ma simt ingrozitor si din care vreau sa evadez, este ciclic, mi se intampla la cativa ani, asta fiind a treia oara. Deci nu-i de mirare ca m-au rejectat.
Citeam articolul despre descoperirea maestrului si ma gandeam ca poate asta ar trebui sa fie visul grandios al fiecaruia. In felul asta as fi stiut la timp care este visul corect, potrivit mie, si n-as fi ajuns sa transform nevoia in vis. Dar, asa cum am citit in acelasi articol al dvs., poate e prea tarziu pt. mine, poate ca am cazut prea mult si nu mai am energie sa ma ridic. Asa simt tot mai des in ultima vreme; nu-mi place, dar recunosc ca a te da batut este atat de tentant. Cam atat despre situatia mea.
Cu toata admiratia,
Felix
….recunosc ca a te da batut este atat de tentant
E si asta o voluptate!
…poate ca am cazut prea mult si nu mai am energie sa ma ridic
Ma tem ca nu nivelul subsolului face dificila ridicarea ci absenta unui motiv sau a unei inspiratii care sa ne trezeasca dorinta de a ne ridica.
Poate ca motivul tau e linistea si impacarea.
Chiar daca te lasi sa aluneci si alegi sa nu mai misti un deget pentru tine tot nu obtii linistea. Imobilitatea, indiferenta, distantarea nu sunt totuna cu impacarea si linistea.
Va multumesc pentru sugestie!
Am incercat sa ating starea de gratie despre care cred ca vorbiti cand faceti referire la impacare, liniste, am cautat-o ani in sir folosind metode diverse fara mare succes. Si chiar am investit in ea, zic eu mult desi se pare ca insuficient pt. mine; numai ca in continuare imi scapa printre degete. Cand zic ca sunt aproape, ceva se intampla si ma trimite inapoi – ca racul un pas inainte, cinci inapoi(nu sunt rac, sunt scorpion). Sunt in continuare coplesita de frica si urmarita de trecut, de nemultumirea ca sunt asa si nu altfel.
Ma intreb care este diferenta intre cei care stiu si cei care nu stiu sa-si faca o viata frumoasa sau mai bine zis viata care sa-i multumeasca. Cum unii stiu mereu sa faca “alegerea corecta” de timpuriu, stiu ce vor, actioneaza in sensul asta, sunt determinati, iar altii bajbaie toata viata? Si vorbesc despre cei care-si doresc sa evolueze in a viata lor, vor o transformare a fiintei lor, nu la cei carora nici macar nu le trece prin cap.
Daca se presupune ca biologic suntem egal inzestrati si toti putem, ce face diferenta? Educatia si mediul le excludem pentru ca, sa zicem, am actionat si am corectat devierile date de acestea. Ce face diferenta intre cei care par a se fi nascut stiind ce au de facut, cei care n-au stiut dar au reusit sa afle si cei care se straduiesc dar tot nu reusesc? Eu asta vreau sa gasesc: ce-mi lipseste de nu reusesc sa devin acel om intreg. Eu asta cred ca se intampla atunci cand atingi acea stare mult ravnita, iti implinesti fiinta, devii puternic in asa fel incat nimic nu te mai poate tulbura. Esti atat de sigur de ce esti ca nimic nu te mai poate atinge. Esti un om liber de etichete, prejudecati ca nimic nu te poate influenta, manipula. Esti tu insuti si ii lasi si pe ceilalti sa fie cum vor ei sa fie. Dar ramai in acelasi timp sensibil, uman si frumos. Unii se nasc asa, altii devin iar altora nu le iese.
Dvs. faceti parte din categoria celor care par a fi atins starea de gartie.
Cum v-a reusit?
citez:”astfel, desi suntem tentati sa credem ca noi ne faurim visele si viziunile , ele sunt divin inspirate”. Are aceasta legatura cu intuitia sau , cum sa-i spun, primul instinct, primul gand care intr-o anumita situatie cruciala iti vine si-ti dicteaza un comportament sau atitudine aparent ilogica si pe care, dupa ce o analizezi cu mintea, o intorci…o gandesti, o ” umanizezi”, nu-ti asculti primul gand…ajungi sa faci exact acele greseli, sa traiesti exact acele dureri pe care instinctul te-a avertizat?E posibil asa ceva? oare e vorba de acea viziune divin inspirata?Suntem avertizati in fata oricarui viitor pericol/suferinta prin acest instinctUnele vise nu se realizeaza daca la temelia lor, cand am demarat pe calea acestui vis a existat primul gand : NU.Degeaba am investit apoi tot, in final am ajuns exact la acea intuitie .Atata energie risipita….fiecare idee pe care am “aruncat-o” in rafale in acel moment crucial,si care imi veneau ….nu stiu de unde, dar cu atata convingere…toate in final s-au adeverit, litera cu litera.De fiecare data cand am cautat un raspuns, un sprijin intr-o problema ce ma macina, am facut efortul sa-mi aduc aminte primul gand, ce am simtit atunci,dar sa fie PRIMUL, cel nealterat de gandire si logica( a se intelege problema intoarsa pe toate partile). Si pana acum s-a adeverit.Evident ca nu propovaduiesc “haosul” si mai cred ca aceste inspiratii vin doar in momentele de cumpana din viata, cand te afli la o raspantie.Ce parere ai despre acest “prim gand”?
Iti inteleg intrebarile! Sunt la fel ca tine! atunci cand avem o problema, o neliniste ….primul gand care ne vine in minte e cel care nu-i modificat de gandire, de educatie, de mentalitati sau oamenii din jur. Uneori nu suntem destul de atenti sa-l primim si nici sa-l acceptam. Credem ca e un gand gresit si incepem sa-l disecam. Rezultatul e acelasi mereu: timp irosit, drumuri si decizii nefolositoare noua. Concluzia (din pct meu de vedere) e una.
Atunci cand mintea, sufletul si inima sunt in rezonanta ele iti dau un raspuns! Tu trebuie sa-l primesti si sa-l accepti. Atunci cand ai acea pace interioara, aparent inxplicabila, atunci esti pe drumul bun. Cand ai luat o decizie si totusi esti plin de intrebari si de neliniste e clar ca ceva nu-i bun.
Am sa dau un exemplu in acest sens. Eram in anul 2002 si aveam nevoie de o suma de bani ca sa pot merge sa fac niste cursuri la bucuresti. Acea suma de bani mi se parea enorma pt ca eu nu disuneam de ea. Disecand eu vreo 2 zile si 2 nopti aceasta dorinta am zis asa: daca e in ajutorul si dezvoltarea mea sa merg acolo atunci sigur voi gasi bani. Si asa a si fost! Am luat geanta si am iesit din casa. Unde? Nu stiam in acel moment! Pasii m-au dus la Mitropolia din Iasi. In momentul in care am iesit din Mitropolie am simtit o liniste desavarsita. La cativa metri am intalnit o cunostinta si am izbucnit in plans. I-am spus in mare care-i probl mea . M-a luat de mana si cu ochii blanzi mi-a spus ca este bucuroasa sa ma ajute ea cu 90% din suma. Vreau sa va spun ca a fost primul moment din viata mea in care am realizat ca minunile se intampla daca-ti doresti asta, daca faci ceva bun pt tine si pt viata ta!
Sper ca nu v-am plictisit cu povestea mea si ca am fost un pic de ajutor.
va multumesc si multe salutari de la Iasi.
MYKY- Nu esti singura persoana caruia Doamna Camelia nu i-a raspuns,probabil,subiectele noastre abordate nu i s-au parut intersante,cel putin eu nu sunt multumita de cum le-am formulat{facand greseli de ortografie},e drept si starea prin care treceam nu era tocmai…,si-mi doream din suflet sa stiu cat mai au fecioarele de tras,poate ar trebui sa ne multumim ca avem aces la o varietate de subiecte din care putem invata ,totul pentru a ne inalta,eu ii multumesc din suflet si regret ca i-am descoperit blogul asa tarziu.
D-na Camelia sunt foarte trista… V-am cerut si eu un sfat si vad ca nu aveti timp sa-mi raspundeti. Atunci, macar scrieti un articol amanuntit despre “Sufletele pereche”: simtaminte, senzatii, reactii, etc.
Va multumesc!
Camelia nu este un android, este si ea ca noi facuta din aceeasi substanta. Nu cred ca putem abuza de disponibilitatea ei, ea e singura si noi …..suntem multe. Incearca sa recitesti comentariile de pe blog, sa-ti educi intelegerea si vointa de a-ti raspunde singura. Puterea e in noi, Camelia incearca doar sa ne ordoneze si sa ne lumineze. S-o lasam sa faca aceasta….se pricepe atat de bine…
Nu intelegeti gresit… Tristetea este in sufletul meu, nu-s suparata pe D-na Camelia… este adevarat, nu poate raspunde tuturor.
Multumesc pt intelegere.
O zi buna tuturor!
Doamna Camelia Patrascanu, vroiam sa va intreb :
Daca o persoana se gandeste la noi, exista posibilitatea ca si noi sa ne gandim la aceasta?
Cum facem diferenta intre gandul sau, care ajunge telepatic la noi, ci dorul nostru de persoana respectiva?
O zi buna. Catalina.
De ce nu si un horoscop pentru fiecare zodie pentru Venus in Leu????Putem spera????
iar imi pun intrebarea “de ce” mie nu-mi raspundeti?
Buna Camelia,
Adela C ma numesc……..eu am ajuns astazi in acel moment in care timpul sa oprit in loc, sunt in stare de soc, chiar am sentimentul ca sunt din acest moment lipsita de sansa, de noroc, am sentimentul ca plutesc in abis si ca nu mai am nici un contact cu viata normala. Am 2 copii mici, da este la mijloc si o viziune care se tot deruleaza si cere ma secatuit pana in prezent, ma aflu intr-o conjunctura incununata de nereusite;….. e cumplit si dor privindu-mi copii mai pot accepta ca traiesc…. Sper sa ies urgent din situatia aceasta…… ma ajuta un cuvant obtimist, pozitiv, un sfat sau orice idee care ma ajuta la reconstructia mea.
p.s. articolul ete minunat si foarte real,….. eu am avut pana acum trei vise premonitorii,…. e frumos dar cu un consum enorm energetic. In cazul in care visul nu e pozitiv este extrem de obositor sa lupti cu destinul care parca se incapataneaza sa se manifeste doar cum doreste el.
D-na Camelia, spuneti-mi va rog ,taurii au in aceasta perioada o cumpana?Sunt
intr-un moment al vietii in care se prabuseste tot:profesional,financiar,familial (inca nu,dar echilibrul este extrem de fragil).Sunt pe punctul de a pierde tot si incerc din rasputeri sa gasesc puncte de sprijin pentru a nu ma prabusi.Nu inteleg de ce am ajuns in asemenea situatii-sa fie lectii pe care le am de invatat in aceasta viata?Puteti sa-mi spuneti ceva,va rog despre aceasta perioada?(data nasterii:26.04.1967 ,com Ianca jud Olt)Va multumesc!
Doamna Camelia Patrascanu, doream sa va intreb : Ne vedem de viata noastra, acceptam acele lucruri care nu pot fi schimbare (ne resemnam),si brusc cand am crezut ca am reusit sa depasim acea perioada din trecut – imaginea persoanei respective, amintirea trecutului, regretele, dorinta de a putea avea acele lucruri reapar. Si parca nu ne dau pace.
De ce atunci cand viata noastra pare sa intre pe un fagas normal, trecutul incepe sa ne bantuie?
Sara.O zi buna.
De ce atunci cand viata noastra pare sa intre pe un fagas normal, trecutul incepe sa ne bantuie?
Pentru ca il caram dupa noi. Si cand ne vedem de viata noastra cu dorinta de a lasa cu naduf trecutul in urma este de fapt un viitor creat ca replica la trecut, din dorinta de a ne indeparta de trecut. Deci are legatura cu trecutul si orice legatura cu povestea din trecut ne va face sa tragem dupa noi tot ce a fost.
Care crezi ca e lucrul cel mai pretios pe care il pierzi daca lasi cu adevarat trecutul in urma?
Trecutul imi aduce aminte de mine, de visele mele, de sperantele mele, de adevarata Sara, de ce inseamna sa simt, sa fiu in viata.
Imi este teama ca daca as lasa trecutul as uita de adevarata Sara, pe care atunci am descoperit-o. Mult timp m-am complacut sa fiu ceea ce altii au vrut, mi-au cerut sa fiu, ce a trebuit sa fiu ca sa supravietuiesc financiar. Trecutul m-a facut sa ma trezesc. Sa imi spun mie, pana aici. De acum incolo o sa fiu ceea ce vreau sa fiu ci nu ceea ce altii vor ca eu sa fiu.
Va multumesc pentru raspuns. Sara.
Exact!
Trecutul imi aduce aminte de mine, de visele mele, de sperantele mele, de adevarata Sara, de ce inseamna sa simt, sa fiu in viata.
Deci daca ai gasi inn prezent o modalitate de a fi tu insati cu adevarat, ai mai simti nevoia sa te intorci intrecut sau sa te raportezi la el, riscand sa ramai prinsa intr-o bucla sau intr-o capsula temporala care nu te mai lasa sa iti traiesti plenar adevarata viata? Ai fi de acord sa poti sa fii in prezent tu cu adevarat si astfel sa nu mai retraiesti trecutul , sa il lasi acolo cu povestea lui acceptand ca deja ceea ce esti acum inglobeaza povata acelui timp (nemaifiind nevoie sa il retraiesti prin reamintire) ?
Am reusit in prezent sa devin eu insami, insa in alt context. In trecut aveam doua locuri de munca. La unul eram angajatul ideal (credeam eu sa sunt asa pentru ca imi placea ceea ce fac) iar la celalalt loc ce munca care imi asigura existenta -eram pe acolo (nimic mai mult). In prezent am fost nevoita sa renunt la primul loc de munca (ce imi oferea ce imi placea)ceea ce mi-a adus o profuda dezamagire. Nu stiu cum s-a intamplat, insa in prezent am reusit la actualul loc de munca sa devin ceea ce eram la locul de munca unde imi placea ceea ce faceam (fara sa imi placa ceea ce fac). De aici am dedus ca nu locul de munca din trecut ma facea sa fiu asa cum eram ci felul meu de a fi. Eu eram constincioasa, harnica, o persoana responsabila, etc. pentru ca asa sunt eu – nu pentru ca imi placea locul de munca, sau ceea ce faceam.
Trecutul este un refugiu pentru mine. Atunci cand sunt nemultumita de prezent evadez intr-un trecut deformat de trecerea timpului. Un trecut ce nu mai este perceput de mine la fel. Am putea spune un trecut adus in prezent. Un trecut cu care ma amagesc atunci cand il rescriu mental.
Complicat.Va multumesc. O zi buna.
Sara.
Astazi mi-am luat notite din acest articol,le-am lasat la vedere,pe agenda de birou,sperand,sa le recitesc mereu,de cate ori imi va fi greu,si sa trec mai usor peste toate,si cu speranta,ca numai asa intr-o buna zi visele mele sa vor implini.
La Ploiesti,veti sosi in aceasta vara? va asteptam cu drag.
Camelia,articolele tale,incet,incet ma invata sa-mi gasesc linistea interioara ,sa-mi dau atentie,sa nu nu-mi mai pun intrebari,cu toate astea as dori sa stiu cand vor scapa fecioarele de perioada asta,nesperand sa mi se ntample minuni,tu ne invetii atat de multe…….de-am am fi asemeni unor copii exceptionali sa retinem tot,dar si sa apicam tot ce am invatat cu siguranta viata noastra ar fi alta.Pana atunci ,multumim pentru tot.
Dna.Camelia,de vreo trei luni incerc sa-mi gasesc ceva de munca si nu reusesc nimic concret.Incerc sa-mi fac propria mea afacere,dar imi e foarte greu cu banii.Stiu ca trebuie rabdare,dar problema e ca eu trebuie sa si traiesc,intre timp.Ma aflu in New York de citiva ani si am trecut si prin suisuri si coborisuri.Dar perioada asta,ma termina psihic.Cit mai tine perioada asta rea{banii,munca} pentru Gemeni???Eu sunt geaman cu ascendent in rac,iar ascendentul de aici e intre pesti si berbec.Mai mult pesti.Asta tot de la dvs stiu.Va urmaresc in fiecare zi de aici din America si va felicit pentru ceea ce faceti!!!O zi buna!!
Te afli in “perioada saturniana” care cere tenacitate si chiar smerenie, mult simt practic si de supravietuire. Abilitatile profesionale te vor ajuta dar mai ales darzenia ta si puterea de a accepta uneori un post sub nivelul experientei tale – nu sub cel moral.
Din septembrie relatiile personale sunt trecute si ele printr-un ciur saturnian: raman cele care te onoreaza, oamenii alaturi de care poti sa construiesti ceva. In urmatorii doi ani multe legaturi personale se reformuleaza, altele se construiesc pe un teren solid si pentru scopuri serioase.
Acum trebuie sa ai grija de sanatatea ta eliminand gandurile negative. Perioada 15 iulie- 15 august este destul de incordata, aduce decizii sub presiunea nevoilor sau a lipsurilor, cum ar fi acceptarea unui job din necesitatea si nu din sentimentul ca progresezi in cariera.
Monica, toate aspectele tensionate pot fi interpretate in doua sensuri – pozitiv si negativ. Ca sa faci sa fie pozitiva perioada 15 iulie – 15 august trebuie sa fii extrem de practica, stapana pe tine, sa nu dramatizezi, sa iti tii in control emotiile (fara sa ti le reprimi), sa gandesti in termeni de supravietuire si sa iti faci o lista cu aspectele vitale pentru tine: conditii de trai, convingeri si credinte persoanle pe care vrei sa le salvezi si in numele carora vrei sa traiesti (ai grija ca credintele personale sa iti serveasca intr-adevar existenta!).
Intre 8 aprilie si 20 iulie Saturn s-a intors pe ultimele grade din Fecioara tulburand pe cei nascuti la final de Gemeni, Pesti, Sagetator si Fecioara (sau cei care au ascendentul la finalul acestor zodii). Este ultimul vostru test saturnian, cu care nu va mai intalniti decat peste 30 de ani. Pur si simplu rezista!
Viata ta se va schimba radical in urmatorii 2 ani. Iar deznadejdea de acum va fi uitata.
Va multumesc din suflet ca ati gasit citeva minute sa-mi raspundeti.Cam asta se intimpla acum mine.Accept o munca,numai pentru faptul ca trebuie sa supravietuiesc,dar nu ca ma face implinita!O zi buna va doresc!!
Daca reusesti sa iei lucrurile asa cum vin, pastrandu-ti increderea si stima de sine, acceptand ca uneori avem mai putin decat credem ca meritam dar onorand ceea ce ni se intampla si sfintind cu sufletul nostru chiar si situatiile mai putin convenabile, atunci te vei ridica rapid din conditia ta.
Splendid formulat, asta e drumul, doar ca mijloacele de transport le alegem fiecare, functie de puterile sufletului nostru…..
mai zburam…. mai mergem si pe jos….
Ma bucur sa intalnesc un articol atat de plin de filosofie de viata.cu drag,va saluta,Dina.
Buna seara Camelia,
Ai scris in ultimul tau articol : …Suntem ca niste copii abandonati de soarta, de noroc, de iubire, de sansa, Universul se inchide, viata dispare, ne trezim suspendati undeva, fara repere (acesta este si un foarte valoros punct de viraj al constiintei si de a ne descoperi SINELE, spiritul …dar asta este alta poveste)…………e un subiect fff interesant aici, ma referla ceea ce spui tu ca este …un foarte valoros punct de viraj al constiintei si a ne descoperi SINELE…..as vrea sa stiu mai mult despre asta, despre acest moment, as vrea sa stiu parerea ta.
te pup
camelia ,m-as fi bucurat sa-mi raspunzi,despre mine stiu ca: desi citesc cu mare interes tot ce scrii,eu nu reusesc sa-mi acord ninic mie personal.mai ales sa ma iubesc,azi am plans toata ziua, pentru ca,nu stiu cum fac dar nu am parte de iubire,uneori simt ca pe mine nu ma iubeste nimeni,iubirea copilelor mele paca nu acopera atata singuratate din sufletul meu.
buna,stiu cum este,si eu caut iubirea,sa iubesc,sa fiu iubit,greu,foarte greu,sper sa o gasim,poate impreuna
sa iubim, sa fim iubiti, cu cit ne dorim parca ne indepartam , si eu trec print-o stare asemanatoare, Sintem visati de cineva/ visatla rindul sau de altul/ care e visul unui vis anume! Poate d-na Camelia ne lumineaza..
Alchimistul de Paulo Coelho este o carte super ce are legatura cu tema.
La un moment dat scrie ceva de genul : “Atunci cand iti doresti ceva din adancul sufletului, tot universul conspira.”
O carte ce merita citita (o gasiti si pe net).
Sara.
Camelia, daca ai timp, te rog frumos sa-mi explici ce inseamna Neptun retrograd in varsator? Este adevarat ca el sta acolo din 1998 si va mai sta pina in 2012? Este adevarat ca impiedica sa vedem clar (poate numai varsatorii) tot felul de lucruri si din pricina lui facem si inca vom mai face greseli? Putem actiona in vreun fel? Multumesc.
Neptun este antena noastra spre divinitate, cardul spre lumea spirituala. Si ii invita pe Varsatori cu blandete, ca si pe Gemeni si Balante, sa vada divinul in spatele realitatii prozaice. Sa se lase inspirati in viata lor fara a-si pierde luciditatea. Pentru ca viata lor si evenimentele din 1998 incoace cer o alta abordare, un alt tip de solutionare. Confuzia si nesiguranta, sentimentul de abandon apar daca instrumentele neptuniene nu sunt folosite: privirea ce trece dincolo de valul relaitatii fizice, intelegerea semnelor si semnificatiilor ascunse, intuitia, sensibilitatea, receptivitatea, compasiunea, intelegerea holistica, privirea de ansamblu, sentimentul de unime, simtul comuniunii, simtul umanului si al intr-ajutorarii. Aceste intrumente permit intelegere amai profunda a evenimentelor traite fara sa se piarda perceptia lumiii materiale. Dar luumea materiala este integrata unei viziuni mai largi si mai profunde, ale carei legi si structuri abia acum sunt percepute. Si de aici o usoara neclaritate cu privire la modul in car etrebuie inteleasa viata. Pentru ca lucrurile par deodata mai mari si mai complicate si aparent fara logica. Este o alta logica ce nu poate fi inteleasa cu mintea ci cu sufletul. Conectarea acestor legi universale la lumea fizica se va face cu ajutorul mintii rationale – ordonatorul nostru. Dar pana atunci trebuie lasata sensibilitatea si intuitia sa-si faca treaba. Vom invata sa le folosim gresind poate, confundand vocile de sirena ale mintii (fa aia, du-te acolo, nu e posibil asta, nu poti aia, uite si la ala ….) cu vocea intuitieie si a sufletului. Dar in timp vom intelege ca vocea interioara, indrumarea Sinelui aduce mereu liniste, pace, indiferent cat de incredibila e viziunea pe care ne-o inspira.
Ca Varsator, Neptun mi-a “maturat” in ultimii 10 ani Soarele, Luna si acum Mercur. Multe intelegeri au fost posibile datorita lui si datorita lui Uranus in tandem cu el. Noi Varsatorii am fost extrem de privilegiati sa avem aceste 2 planete impreuna in semnul nostru. Aspect ce apare la cateva sute de ani. E ca si cand o fereastra mare se deschide. Unii se pot intoarce cu spatele dar cei mai multi vor fi fascinati de ce se afla dincolo. De noi mod de aprivi si intelege lumea, de a trai in lume, o alta filosofie de viata, un alt mod de-a comunica cu semenii, de a colabor aintr-un efort ocmun de a trai constient si armonizat cu toate fiintele de pe pamant. Cele 2 planete au indicat explozia internetului si prin el o libertate de exprimare si gandire ce s-a intins cu viteza fulgerului. Iar acest aspect a pus si germenele schimbarii structurilor politice si economice care guverneaza planeta – cu ajutorul lui Pluto in Capricorn, care isi va duce lucrare apana in 2024. Ca atunci cand intra in Varsator sa poata aseza cu adevarat o noua epoca in constiinta noastra. Perioada cu Uranus si Neptun in Varsator a fost poetica, pentru omenire. Si de acest simt al umanitatii vom avea nevoie in timpul restrucvturarilor plutoniene.
Varsatorii pot fi, in familiile si grupurile lor, alaturi de Gemeni, Balante, Sagetatori, Berbeci, Lei, promotorii noului val. Unii vor folosi curentul planetar pentru a se schimba pe ei insisi – imbunatatind astfel informatia energetica din neamul lor si pregatit un teren mai bun pentru descendetii lor. Altii vor fi activisti sociali, militanti pentru un nou model de viata. Unul mai ecologic, mai integrat in mediul inconjurator, mai pacifist, mai inteligent si economic. Preocuparea pentru vindecare si purificare este mondiala. Si merita sa retinem aceste vremuri carora le vom vedea concret efectele dupa 2024.
Dana, Neptun nu ne impiedica sa vedem clar ci ne ajuta sa vedem altceva. si acest altceva nu ne este clar cum sa il integram in ceea ce stim sau in ceea ce avem deja.
In vara lui 2004 am avut o succesiune de vise destul de semnificative.Unul dintre ele imi arata o casa undeva la deal,destul de mare,care avea bucataria spre rasarit.Deschid fereastra si vad o curticica plina de flori si acolo erau sotul si baietelul nostru.se jucau cu mingea.Atunci eram nemaritata si pe sot nu-l vazusem de 15 ani.In vara lui 2007 l-am reintalnit pe viitorul sot.Intre timp el cumparase o casa chiar in zona pe care am visat-o,iar fereastra bucatariei dadea in acea curte.Un an mai tarziu ne-am casatorit si ne-am mutat in casa aparuta in vis.
Vreau sa va spun ca mi-am dorit enorm sa am un sot care sa ma iubeasca pentru felul meu de a fi,pentru sufletul meu si sa avem un loc al nostru,o casa.N-am incetat nici o clipa sa visez si pana la urma s-a adeverit.
Acum mai lipseste o piesa din acest vis,COPILUL.Acest copil mi-a aparut intr-un vis recent.De fapt eram gravida.Problema este ca deocamdata nu avem nici un semn si ne dorim foarte mult.Eu sunt nascuta pe 9.01.1967 iar sotul pe 1.02.1965 si ne este teama ca ne-am trezit cam tarziu.Dar va spun ca am aceste vise,uneori viziuni,care imi arata clar copilul.Este adevarat ca nu-i vad fata,dar il vad,il simt.
Sa fie asta oare o obsesie,o panica din cauza ceasului biologic?
Cu toate cu sunt convinsa ca acest copilas va aparea,v-as ruga sa luminati putin.
nu e tarziu. puteti adopta un baietel asa cum ai visat. si faci fericit un copil singur pe lume, ii oferi o familie calda si iubitoare, voi veti fi impliniti si veti face inca ceva BUN in viata.
succes
multumesc mult.Mi-am dat seama ca greseam pe undeva dar nu reuseam sa constientizez concret ce.acum e mai clar totul
O zi buna! Eu mi-am format viziunea asa cum trebuie, in prezent. Cel putin asa am simtit eu, fara sa citesc nimic despre asa ceva. Credeam cu tarie ca se va inpini.O am si o tot am de vreo 3 ani. Dar nimic. Nu am abandonat in totalitate acest vis,dar ma intreb de ce nu merge, unde am gresit, ce sa fac? Nici horoscoapele nu mi se potrivesc, niciodata. Am o sora geamana si binenteles ca nici ei nu i se potriveste. Sunt nascuta prima in jurul orei 7 dimineata pe 7 nov. 1959. Am prieteni care spun ca lor li se adeveresc tot ce se spune. Eu nu mai stiu in ce sa mai cred. Am o lucrare care ma chinuie sa o fac cunoscuta si nu reusesc. A devenit o obsesie si nu stiu de ce.Acesta e visul meu care ma macina de peste 3 ani.Cand credeam ca nu se mai poate face nimic cu ea, mereu mi se aduce aminte (apare titlul lucrarii, care e destul de ciudat, in diferite lucruri)Sa fie acesta un semn ca nu trebuie sa renunt? Pina si acest mesaj aparut pe mailul meu il consider un semn. Sau am devenit paranoica? Ce ma sfatuiti D-na Camelia Patrascu? Astept cu nerabdare un raspuns. Va multumesc.
Poate ca trebuie sa lasi visul sa respire putin, sa-i dai loc, spatiu. Simt ca el nu se poate implini pentru ca il tii prea strans de tine. Cum sa zboare si sa te traga si pe tine dupa el daca l-ai legat de tine? Visul e liber. Conturezi viziunea si apoi o lasi libera sa iti aduca in cale instrumentele prin care sa o materializezi. Las-o! Ia distanta un pic si contempla la tot ce te-a adus aici, la toate actiunile si deciziile, investitiile de timp si credinta care te-au ajutatat sa creezi tot ce ai creat. Contempla-te si vei intelege ce inseamna sa lasi visul sa respire. Nu il sugruma impunand un timp cand el trebuie sa se materializeze, un mod sau o cale anume de transpunere in fizic. Acum, ca ai creat posibilitatea, ca ai creat visul, da-i voie sa se implineasca asa cum considera el potrivit pentru ceea ce esti tu acum. Iar tu fii cat mai deschisa si increzatoare.
Va multumesc pentru sfaturi. Dar tot nu inteleg de ce nu mi se potriveste nici un horoscop? C-i in neregula cu mine?
Poate ca astepti prea mult un horoscop care sa-ti spuna ce sa faci. Dar numai tu poti decide asta. Horoscopul prezinta tendintele. Tu il “traduci” in contextul tau. Asta inseamna sa vezi dincolo de primul sens al cuvintelor.
Daca ti se atrage atentia sa iti conturezi mai bine scopurile iar tu gandesti – ce prostie, evident ca mi-am conturat bine scopul si stiu perfect ce trebuie sa fac! – e normal sa fii dezamagita de horoscop. Dar daca gandesti mai elastic si iti propui sa reflectezi la scopurile tale si sa la motivele care te-au facut sa le alegi, este posibil sa consideri ca le poti modela, ca o tinta gresit fixata e cauza esecului si nu lipsa efortului sau a sanselor de succes. Adica drumul propus e gresit si nu felul in care mergi.
acest articol, merita citit,si trase toate invatamintele de rigoare,de-am si putea ce bine ar fi,mereu ma intreb,cat de fericit trebuie sa fi sa te nasti cu un asemenea talent incat sa stii sa fii tu fericita si sa iti alegi o profesie incat sa reusesti sa-i indrumi si pe altii sa-si aduca un dram de fericire in viata lor,felicirai,CAMELIA”DESI AM O VARSTA O PREGATIRE,NU REUSESC SA TRAIESC IN ARMONIE CU MINE,MEREU SUNT NEMULTUMITA ,NU MA BUCUR DE CE AM,DE PUTINA FERICIRE DE CARE AM PARTE,MERU VREAU MAI MULT,SI TOT DEUNA SUFAR ENORM.
CAMELIA,dimineata pana sa plec la serviciu ,accesez calculatorul si te ascult,apoi la seviciu primul lucru tot asta fac sunt fecioara nascuta pe 24-08,zodie de cuspida,dumnezeu m-a inzestrat cu multe calitati si ar fi trebuit sa stiu sa-mi fac viata pe care o doream, desi am doua fete mari,din acest punct sunt fericita,dar viata mea a trecut pe langa mine ,am luptat mereu cu viata ,am invatat mereu ,am ramas cu sufletul tanar si cu fizicul idem,citesc tot ce scrii,pe moment zic de maine voi aplica tot ce am citit a doua zi uit,si o iau de la capat,la capitolul fericire viata nu a fost prea darnica cu mine,asa ca acum m-am indragostit ,poate nu am facut o alegere corecta,si de un an de zile,viata mea este seameni cartii”AGOINE SI EXTAZ”,as dori daca poti sa-mi raspunzi cum le va merge fecioarelor in anul acesta,am citit previziunile postate pe acest sait,dar poate ziua de nastrere te ajuta mai mult,multumim pentru ca esisti.
Bine v-am gasit!
In iuresul in care suntem angrenati zilnic, avem uneori tendinta sa “imprumutam” vise-asta depinde bineinteles de gradul nostru de maturitate, sau de cat de constienti suntem.
Au existat perioade in viata mea cand consideram ca trebuie sa ma aliniez cumva cu valorile celor din jurul meu, tocmai pentru a evita izolarea si senzatia de outsider.Si incet, incet, fiinta mea incepea sa isi piarda din substanta si deveneam un fel de clona-nereusita, bineinteles.De la modul de prezentare exterior, pina la gandire.Eram convinsa ca e ok, pana cand intr-o buna zi m-am uitat in oglinda si nu mai eram eu, cea adevarata.Ironia sortii era ca pe langa depersonalizare, dorinta mea de solidarizare a fost interpretata ca o imitatie nereusita.
Si atunci am luat o hotarare-sa fiu EU INSAMI.
Cu limitele mele, cu visele mele care pot parea anacronice, cu aspectul meu exterior autentic.
Uitam ca suntem fiinte unice, care nu trebuie sa se compare unele cu altele.Singurii cu care trebuie sa ne comparam suntem noi, iar visele noastre se comporta la fel.Si atunci cand privesc in urma, sunt foarte multumita-poate ca m-am maturizat mai greu, poate nu am avut un demaraj extraordinar, dar fiinta mea si aspiratiile mele in mod categoric au inregistrat o spirala ascendenta.
Iar azi, cand ma uit in oglinda, adanc in ochii mei, imi zic:
-Buna ziua , Mihaela!Bine ai revenit acasa!
Olala, superb! Multumesc pentru impartasire! De luat aminte!
VAI MIHAELA,IMPRESIONANT ARTICOL,OO………..,SUPERB,DAR OARE POATE FI APLICAT?
Mihaela e cel mai bun exemplu ca poate fi aplicat.
Mihaela, te rog sa ne impartasesti si ce-a trebuit sa infrangi inainte de a pune in practica dorinta de-a fi tu insati. Ce a trebuit cel mai mult sa infrangi: teama ca dezamagesti, ca iti pierzi prietenii, ca renunti la un stil de viata pentru unul nou inca necunoscut? Pentru ca ochii unora aceste renuntari sau teama de viitor par cele mai mari amenintari care ne fac sa ramanem in vechile tipare si prizonierii visului altuia sau al visului colectiv (cu nepotrivirile, toate prejudecatile si stupiditatile sale).
Consider , din pacate pentru mine, ca cel mai bun guru in viata este durerea.Poate asta a functionat pentru mine cel mai eficient.Durerea ca sunt fara identitate, ca nu ma respect pe mine in primul rand, ca privesc intr-o fotografie in care sunt o pastisa a celorlalti, durerea ca am o viata care nu e mea.Sa fiu mai concreta-totul incepe in copilarie, cand se fac marile alegeri, capitale chiar pentru noi.
Am fost un copil izolat si am hotarat sa pun capat acestei situatii cu mijloacele mele de copil-in speta , sa copii, sa fiu ca ceilalti.Asemanarea crea o iluzie a apartenentei, dar era doar superficiala.Si in acest timp experimentam o stare de disconfort permanent.Nu stiam de unde vine disconfortul, credeam ca era ceva firesc.Treptat, disconfortul s-a transformat in boala-si am avut privilegiul sa trec prin 4 interventii chirurgicale majore(as putea sa par masochista). Si emblematica este o amintire in care stateam pe patul de la reanimare, si priveam pe o fereastra deschisa ce dadea spre un cer albastru si cald de vara.Mi-am dat seama ca e cazul sa intorc foaia-si a fost un moment de gratie pentru ca am stiut CLAR-ca procesul meu de vindecare incepea din toate punctele mele de vedere.
Bineinteles, transformarea mea a adus frictiuni in familie, cu sotul meu, am fost ironizata la job sau in alte cercuri.Dar cum sunt un Capricorn incapatanat, am persistat.Si mare mi-a fost mirarea ca cei care au ironizat initial noul meu EU, au recunoscut apoi :”Da, esti altfel, e mult mai bine asa.”
Asta a confirmat ipoteza ca nu merita sa te calci in picioare pentru a fi in “Turma”.Poti fi TU si in acelasi timp integrat printre ceilalti.
Multumesc din inima!
Frumos, Mihaela! Esti in echilibru cu tine insati, se simte din ce scrii. Si eu sunt Capricorn si inteleg ce lupta teribila ai dus ca sa te ridici, sa nu mai faci parte din visul altora. Admir ce ai realizat si ma stradui si eu sa ma eliberez de suspiciuni si neincredere. Mi-e frica insa sa zbor, am multe de lasat in urma, nu sunt inca pregatita.
Mi-e asa de greu…..sunt atat de trista….
E minunat blogul tau, Camelia!
Lili, Mihaela cred ca a luat-o altfel. Nu si-a propus sa schimbe ceva, sa se desprinda de ceva din afara ei – de persoane, situatii sau de trecut. Ea si-a propus sa se puna in ordine cu ea insasi. Abia dupa aceea vezi daca ai ceva de parasit. Nu se incepe prin a-ti propune sa parasesti contextul pentru ca risti sa te trezesti intr-un context nou fiind aceeasi persoana careia i se vor intampla aceleasi lucruri. Chiar si in situatia in care trebuie sa dai bir cu fugitii si nu ai prea mult timp de gandire tot e necesar sa te pui in viteza in acord cu tine (altfel nici n-apuci sa ajungi prea departe) pentru a reusi cu adevarat sa pleci si nu doar sa muti drama in alt decor.
Spui : Mi-e frica insa sa zbor, am multe de lasat in urma, nu sunt inca pregatita. Poate ca nu e asa sigur ce si pe cine trebuie sa lasi in urma. Asta vei afla cand te vei “alinia” cu tine. De multe ori oamenii de langa noi se schimba dupa ce noi ne-am schimbat, sau poftele si comportamentele lor se schimba. Multi au declarat ca cei care le faceau probleme au plecat pur si simplu din viata lor, fara sa fie nevoie ca ei sa-i mai paraseasca.
Psihologii au un exercitiu: iti arata un arc
de la un pix si il intind la maxim –
asa este mintea noastra dupa cate
un soc emotional. Cu multa rabdare si munca,
incet, incet reusim sa adunam arcul la loc.
Din pacate nu in starea in care a fost
inainte…
Incepe sa arate in forma initiala dupa un
timp indelungat,
dar nu mai este asa… are indoituri,
are curbe, are goluri..
Nu stiu cum, nu stiu de ce, undeva, pe parcurs,
ne-am pierdut increderea in noi.
Ne-am impotmolit in deziluzii si,
poate ca urmare a reactiei ciudate a cuiva de
langa noi, ne-am pomenit ca ne gasim cusururi
care sa justifice intamplarea nefasta.
Pentru ca, din pacate,
desi am stiut asta candva,
uitam ca ne-am nascut perfecti si
ca suntem desavarsiti in unicitatea noastra.
Am stat si eu muuulta vreme intr-un mediu
ostil care nu ma reprezenta si care nu ma
implinea pe nici un plan.
Cu riscul de a pierde omul drag,
m-am rupt din acel mediu care numai rau imi
facea (exista totusi instinct si Divinitatea
iti da semne la tot pasul). Asa s-a intamplat,
am pierdut omul drag dar incep sa ma regasesc
pe mine, asa cum sunt eu!
“Nu intr-un vis al altuia, plin de stupiditati”
Esti pregatita, deja esti pe drumul cel bun!
“Multi au declarat ca cei care le
faceau probleme au plecat pur si
simplu din viata lor, fara sa fie nevoie
ca ei sa-i mai paraseasca.”
MULTUMESC CAMELIA! Inca odata se
confirma adevarul din fiecare cuvintel al tau.
Camelia, spui “ea si-a propus sa se puna in ordine cu ea insasi”. Sper sa ai disponibilitatea si timpul necesar sa realizezi un Ghid Practic al Punerii in Armonie cu Tine Insati. Probabil ca va fi o sinteza a tuturor articolelor tale, pentru ca in fond gasirea echilibrului interior este esenta activitatii tale. Ar putea sa fie un decalog sau mai mult de atat al exercitiilor de vointa si motivatie pe care fiecare sa-l poata urma ca sa fie in ordine cu sinele sau. Sper ca nu suna simplist sau stupid, dar este mare diferenta intre a simti si a face. Simt emotie si suflet in tot ceea ce se scrie pe blog, dar nu stiu ce sa fac cu emotia asta, cum s-o aduc in folosul punerii mele in ordine.
Multumesc insa mult pentru toata aceasta emotie!
Multumesc pt apreciere, dar sunt foarte departe inca de echilibru.Ceea ce conteaza cel mai mult, cel putin pentru mine-si glumeam odata, spunandu-mi ca atunci cand am sa fiu in fata Creatorului (dupa moartea mea), am sa-i spun:Doamne, poate nu am ajuns sa imi invat lectiile, poate am ramas repetenta in viata, dar sunt absolut SIGURA ca am incercat pana in panzele albe.Am cazut, iar m-am ridicat, mi-am oblojit ranile si apoi am continuat.
Intr-o postare de a ta ulterioara, mentionezi un Ghid de armonizare cu tine insati, pe care sa il poti utiliza.Vestea buna este ca suntem unici si vestea rea este ca suntem unici.Am cautat si eu ani intregi un “Manual de functionare”-eram sigura ca exista asa ceva, ceva asemanator cu manualul de instructiuni la masinile de spalat.Simplu, inginereste, fara dubii si capcane, pe care le intalnesti cu prisosinta in viata.Dar dupa aceea mi-am dat seama ca o regula poate fi potrivita pentru o fiinta si total neadecvata pentru alta.E foarte periculos sa dai sfaturi, pentru ca poti lesne dezamagi.Ghidul tau de armonizare il intocmesti tu, zi dupa zi, gresala dupa gresala, lectie dupa lectie.
Metoda scrisului este minunata, iti notezi gresala(pe care sigur ai s-o simti in inima ta dupa senzatia de disconfort usturator in cosul pieptului) si cauti sa vezi ce este in spatele ei-Ego prea umflat, agresivitate, teama, neincredere in tine?
Si ghidul perfect este un sfat pe care cineva intelept mi l-a dat odata-am intrebat cum pot face o alegere potrivita in anumite contexte.Si mi s-a raspuns:-Gandeste-te cum ar proceda Iubirea in locul tau.Si inevitabil ti se vor clarifica 100% deciziile.
Te-am descoperit de putina vreme dar imi place enorm tot ce spui tu.Imi confirmi multe din propriile mele descoperiri interioare si e tare bine sa simti ca sunt adevarate!!!MULTUMESC!!!
CAMELIA ESTI CU ADEVARAT O FLOARE DIVINA.ITI MULTUMESC DIN TOT SUFLETUL PENTRU TOT.AM UN MARE VIS: SA TE INTILNESC!E UN VIS GRANDIOS PENTRU MINE. AR PUTEA FI SI REALIZAT? sper!
D-na Camelia, o sa veniti si la Pitesti, impreuna cu sotul dv, sa sustineti cursurile de Reiki? M-ar bucura foarte mult asta si abia astept. Va imbratisez cu drag!
Multumesc Camelia ! Inca o lectie inteleapta , inca o iluminare ! Si viata mea bucatita se readuna. Niciodata nu e prea tirziu, insa daca ai fi existat acum 10, 20 , 30, 40 de ani “ce lume minunata ai fi creiat” si m-ai fi calauzit , dar sper ca vei traii multi ani si vei calauzii viata multora ! Multumesc !
In completarea celor scrise mai inainte:
Există un sentiment aparte care ne leaga simtim ca suntem suflete-pereche. Nu e doar atractie fizică, sexuală, ci e vorba de o emoţie profundă, care trece dincolo de senzaţiile trupeşti sau psihice. Atracţia fizică nu a fost prezentă de la început (cel putin la mine, poate la el DA), pentru că nu corespundea idealului meu de partener. De multe ori simt o stare de rău, cand nu sunt cu el, dorul este imens, sentimentul că nu suntem împreună este foarte greu de suportat. Ce pot sa fac in asemenea situatie?
Buna MYKY,
Si eu am trecut printr-o situatie asemanatoare cu a ta si am sentimentul ca mi-am gasit sufletul pereche. Tu spui ca nu te-ai simtit atrasa de el la inceput si ca nu corespundea idealului tau de partener; Eu in schimb am simtit ca va fi un om deosebit in viata mea din clipa in care l-am vazut ; se spune ca sufletele pereche se simt din prima clipa si ca langa sufletul pereche viata ti-e mult mai usoara, se aranjeaza lucrurile in viata celor doi in asa fel incat sa le fie usor (cel putin in relatia noastra cam asa s-au intamplat lucrurile- si el era casatorit dar a pus punct oficial casatorie in 2 luni si ne-am casatorit imediat si facem in curand 15 ani fericiti de casatorie). Mi-am calculat compatibilitatile in toate relatiile pe care le-am avut ( sunt oarecum pasionata de astrologie ) iar noi doi avem o compatibilitate calculata foarte mare . Poate ar fi bine sa va calculati compatibilitatea ca sa vezi ce sanse aveti impreuna, desi intotdeauna sufletul tau este cel care-ti spune primul ce e mai bine pentru tine.. Se spune ca sufletul pereche in general nu te prea raneste si din cate inteleg de la tine te simti tensionata in aceasta relatie. Daca sunteti de 5 ani impreuna si nu s-a despartit de cealalta femeie inseamna ca mai are legaturi energetice sau karmice cu ea. Ai putea sa le calculezi si lor compatibilitatea si relatia lor ca sa-ti dai seama mai bine.Roaga-te Bunului Dumnezeu sa-ti dea gandurile cel mai bune pentru tine. Stiu ce inseamna sa nu stii ce hotarare sa iei si-mi dau seama cat de greu iti este.
Iti doresc mult bine
Myky daca vrei sa-ti trimit niste materiale si carti electronice pe un mail trimite-mi un raspuns la laura.con27@yahoo.com Le am de la o prietena psiholog si pot sa-ti spun ca pe mine m-au ajutat foarte mult sa evoluez si sa iau hotararile cele mai bune pentru mine intr-un moment tensionat din viata mea.
Multumesc mult!!!
Astept raspunsul tau.
Cu drag, MYKY
CALCULUL COMPATIBILITATII:
- EU SI EL: 61.54
- EL SI EA: 5.13
Ii multumesc Bunului Dumnezeu ca am avut sansa sa va intilnesc virtual si va multumesc din suflet ca imi dati putere sa merg mai departe.Am trecut si trec prin clipe cumplite.Imi este foarte greu si mi-a fost frica ca pierd tot ce am muncit o viata si ca nu mai am nici o sansa.Citindu-va imi dati o speranta si o stare de liniste.Sunteti plina de pozitivitate.Eu sunt rac 02.07.1961 .Traiesc cu frica in suflet si ma intreb zilnic ce sa fac.Nu stiu daca trebuie sa ramin aici sau trebuie sa plec ca sa pot salva tot.Va multumesc pentruca existati si pentru munca enorma pe care o depuneti pentru noi.
Buna ziua, Doamna Camelia
V-am urmarit toate articolele, dar nu am indraznit niciodata sa va scriu. Ma regasesc in multe dintre ele. Desi consider ca sunt destul de tanara am trecut prin multe: o casatorie esuata, din care a rezultat si un copil, o noua poveste de dragoste in care si eu si copilul suntem impicati foare mult, dar sunt si probleme.
Povestea mea a inceput de mult alaturi de o persoana care s-a implicat si ea foarte mult in aceasta relatie, avem foarte multe momente frumoase petrecute impreuna de care ne aducem aminte cu placere, dar nu era singura la acel moment. Nici acum nu este legal despartit de cealalta persoana, dar nu mai locuieste impreuna cu aceasta. Totusi petrece foarte mult timp acolo spunand ca motivul este copilul lui.
Avem foarte multe vise impreuna, spune tot timpul ca viata lui fara mine nu are sens, dar l-am prins fara sa vreau ca ma minte in legatura cu actiunile lui facute impreuna cu ceilalti (”fosta” si copilul). Tot timpul discutam despre ce o sa facem, cum va fi viata noastra impreuna etc., nu stiu ce sa mai cred, nu stiu cum sa ma mai comport cu el, nu stiu cum sa mai reactionez la tot ce se intampla… Am momente in care vreau sa-l tin in brate, am momente in care imi vine sa dau dupa el cu ce nimeresc. Relatia asta dureaza de aproximativ 5 ani, am pus suflet in tot ceea ce am facut impreuna, ne-am atasat foarte mult de el si eu si copilul meu. Nu stiu ce sa mai fac; sa visez in continuare ca vom fi o familie implinita si fericita, ca totul va fi asa cum am visat sau sa ma impac cu gandul ca totul a fost in zadar si se va intoarce de unde a plecat?
Va rog ajutati-ma cu un sfat!
Va doresc numai bine si mult succes mai departe!
Cu deoebit respect, MYKY
Este foarte dificil, dupa ce am crescut in aceasta educatie, mentalitate, sa ma schimb , in sensul de a lasa trecutul, de a nu-mi fi teama, de a patrunde in *SPATIUL FARA GANDURI*
Iarta-ma Camelia dar faptul ca nu esti precisa,dupa toate descrierile pe care le faci,este si foarte multa vorbaraie, nimic concret. Tu nu exemplifici, ne lasi intr-o ceata. Sigur ai sa spui ca, nu am profunzimea la tot ceea ce spui tu.
Exemplifica, ce trebuie sa fac, mai concret, cum,cat trebuie sa gandesc pentru a-mi implini visele. Sau nu o poti face, ca de altfel toti ezotericii, sau nu vrei, ulta ambiguitate.
Cand spui ca destinul ni-l facem noi, cand spui ca trebuie sa asteptam, ca nu stim ceea ce ne dorim, ca primim ceea ce dam, ca sa fim mai egoisti sa ne iubim pe noi si dupa aceea pe cei din jur s.a. De iubit ne iubim independent de vointa noastra, este un lucru firesc, este instictul de conservare.
Nu esti atat de darnica, cum vrei sa pari, insasi faptul ca nu *vinzi* concret, ce trebuie sa facem ca sa fim bine.Nu toti avem posibilitati materiale de a participa la cursurile tale, unde ne ceezi senzatia, ca vom invata multe si ne va fi bine.
De ce nu vrei sa recunosti, ca fiecare ne nastem cu destinul nostru, si nu se poate face mare lucru pt. a ni-l schimba, decat sa ne imbatam cu apa rece.
Oricum esti un foarte bun psiholog si castigi de pe urma noastra, a celor care sunte necajiti dar, ai ,ca de fapt toti ezoteristi, un stil elevat.
Scuza-mi modul direct de a-ti spune ceea ce,simt dar, poate ca era momentul sa gasesti si pe cineva care nu te perie. Nu este rautate, poate te ajuta acest lucru si vei ajuta si tu oamenii mai mult, cum pretinzi, gen *amaritean*
Multumesc mult pentru tot.
Eu consider ca fiecare lucru spus pe acest blog este concret. Eu am de invatat din fiecare comentariu. Pe mine ma ajuta mult fiecare rand pentru a ma descoperi. Faptul ca incerci sa te autodescoperi nu inseamna ca te “imbeti cu apa rece”.
Este vorba de generozitate pentru a putea imparti cu altii ceea ce s-a acumulat.
“Inainte de a oferi gandeste-te daca cel caruia ii daruiesti poate primi ce-i oferi”
“Toate visele pot fi implinite, conform traditiilor spirituale”, mare adevar in articolul Cameliei, de fapt e foarte pertinent totul din ideile sale; imi place si faptul ca sunt la unison si cu comentariul tau , Irina!
Mi-am amintit de citatul din Biblie ce se refera la..margaritarele aruncate la ..porci…, apoi citatul lui Aristotel:”Gandirea este aceea care defineste Omul.”
As adauga un fragment din articolul cameliei, reluat de mine:
“Cel mai important aspect practic este sa patrundem in ceea ce initiatii numesc „Spatiul Fara Ganduri” – spatiul mental in care nu exista constiinta esecurilor anterioare si a limitarilor, aici programele subconstiente care ne guverneaza mentalul nu pot actiona – aici energia capatata de viziunea noastra este uriasa! In acest spatiu mintea noastra este libera de motive deci pericolul sa facem alegeri gresite este exclus – aici ne ghideaza un soi de intuitie care nu are nici o justificare sau logica: doar aici imi pot spune „vreau sa implinesc acest deziderat” fara sa am raspuns la intrebarea „de ce?”. Un vis aliniat nu raspunde la intrebarea „de ce?”.” Sunt intrutotul de acord!
Draga Camelia sunt f trista. Am pus si eu o intrebare dar vad ca nu ai timp sa-mi raspunzi. Mai rau ma intristeaza faptul ca la alte mesaje puse mult dupa mine le raspunzi.Iata un nou titlu de articol: “cum sa reactionam cand cei dragi ne ignora? “
Hahahha! Esti scumpa! Cand l-ai scris? Stai sa caut….
Am mai raspuns la intrebarea asta. Poate e cazul sa o trec la o rubrica de intrebari frecvente.
Eu am vazut ca pentru prognozele generale e mai functional sa asculti interpretarea pentru zodia de nastere. Asta ca sa nu te incurci in prea multe date. Altii fac o sinteza. Dar trebuie sa fii flexibil pentru asta. Daca , de exemplu, la natala iti spune ca trebuie sa acorzi atentie datelor, informatiilor si stirilor, la ascendent iti poate vorbi de calatorii sau musafiri care sosesc de departe. Rezultanta este ca musafirii tai (sau telefoanele primite in timp ce esti acasa) iti aduc informatii pe care trebuie sa stii sa le triezi si care pot fi importante pentru tine.
Multumesc frumos draga noastra Camelia!
INTOTDEAUNA AM VISAT PENTRU ALTE PERSOANE DIN JURUL MEU SA FAC SA SE SIMTA BINE ,SA LE FIE BINE,,EU AM FOST INTODEAUNA PE LOCUL DOI IN FAMILIE SI LA SERVICI.NU AM AVUT PRETENTII SA-MI MULTUMESSCA CINEVA ,DOAR SA MA RESPECTE.REZULTATUL PENTRU MINE A FOST ….DEZAMAGIRE….SAU INVATAT SA LI-SE OFERE SI VOR TOTUL MAI MULT ,CHIAR SI CE NU AU DREPTUL SA-MI PRETINDA.ITI MULTUMESC PENTRU SFATURILE TALE LE ASTEPT CU DRAG ,IMI ADUC LINISTE IN SUFLET.
S-AU INVATAT SA LI SE OFERE SI VOR TOT MAI MULT ,CHIAR SI CE NU AU DREPTUL SA-MI PRETINDA
Nu uita ca oferind permanent ai contribuit la comoditatea si egoismul lor. Inainte de a oferi gandeste-te daca cel caruia ii daruiesti poate primi ce-i oferi sau il corupe generozitatea ta. A fi cu adevarat bun inseamna sa fii atent la nevoile reale ale celuilalt.
De multe ori generozitatea mascheaza o nevoie uriasa de interactiune, relationare si atentie. Nu e nimic rau in asta daca luam lucrurile drept ceea ce sunt, asa cum sunt. Si lasam oamenii sa interactioneze cu noi asa cum considera ei – uneori prin egoismul lor. Daca vrem altceva de la ei atunci trebuie sa privim mai atent la ei si la noi, sa oferim atat cat ne face bine sa dam.
A oferi in acord cu tine inseamna sa iesi din visul frumos si generos despre tine insati si sa te raportezi la realitatea ta: sa identifici nevoile tale afective, sa fii atenta la persoanele cu care interactioenzi si la caracterul lor. Sa ai o viziune si o proiectie puternica despre fericirea ta si nu doar sa visezi la ea, sa o plasmuiesti.
Si eu am trait prin ce scrii . De aceea imi permit sa-ti dau un sfat= niciodata sa nu iei de la gura sa dai altcuiva, indiferent cine ar fi (chiar si copilul tau), ci sa daruiesti din PREA PLINUL tau fara sa astepti rasplata (nici macar “multumesc”!)Crede-ma nu e egoism ! E cinstit si corect !Am invatat tot de la doamna Camelia, din articolele sale ,am aplicat spunind NU acolo unde “trebuia “(ignorind stupefactia creiata) dar mi-am regasit echilibrul si respectul . Cu bine !
buna camelia!sunt in zodia varsator,m-am nascut la 17 februarie 1985,ora 9.45.am o rugaminte la tine,la sfarsitul acestei luni incep o serie de examene,as vrea sa stiu daca o sa am succes sau nu,sunt foarte stresata din cauza acestor examene si as dori daca poti sa imi spui daca se vede ceva in legatura cu aceste examene,o sa fie bn sau rau?astept raspunsul tau,multumesc!
Buna ,
Acest articol se aseaza perfect in puzzle-ul cautarilor mele . Nu stiam exact cum sa definesc ceea ce caut. Insa citind acest articol am avut o revelatie .
Aceasta revelatie completeaza raspunsul pe care il aveam partial … si care a ramas tot partial . Multa sanatate si mult succes in continuare
Cand veniti la Iasi? Scrie-ti-ne programul si locul desfasurarii cursului Reiki.
Draga Camelia iti multumesc pt toate articolele tale. M-au ajuatat f mult de cand am descoperit blogul tau. In fiecare inceput de luna, de saptamana sau de zi ascult horoscopul . As vrea tare mult sa ne explici cum trebuie sa interpretam zodia cu ascendenrul. Eu sunt Balanta cu ascendent in Berbec ( 16 oct 1969 ora 15,10).Cand prviziunile celor 2 zodii se aseamana e perfect dar…cand previziunile sunt opuse cum sa interpretam? Te rog din suflet draga noastra Camelia sa ne raspunzi. Te asigur ca este intrebarea mai multor persoane, nu numai a mea. Te iubesc si te respect.
S-a facut soare. Cind te avem oaspete in Timisoara? cu mult drag si multumesc.
Da, din toamna. Trebuie sa finalizam pana atunci proiectele incepute intre timp. Informatiile despre cursuri vor fi puse pe site. Va tinem la curent!
bravo camelia pentru tot ceia ce faci pentru noi romani
Buna Ziua!!!
Doamna Camelia m-ar interesa mult ce imi puteti spune despre zodia mea in sensul cariera,dragoste ,realizari si evident sanatate.ma intereaseaza mult despre mine si despre mine viatza mea!!eu nu sufar ma intelegetiz dar pe zi ice trece numai am incredere in nimeni.ma gandeam dac a-ti putea sa faceti o caracteristica despre zodia mea aceea fiind rac si data de nastere este 18.07.87Multumesc Mult!!Toate cele bune si tineti-o tot asa!!!
cursuri de reiki vor fi si la Brasov?
Da, insa din toamna. Trebuie sa finalizam pana atunci proiectele incepute intre timp. Informatiile despre cursuri vor fi puse pe site. Va tinem la curent!
Sunt intr-un moment al vietii in care visul meu s-a prabusit.Am incercat sa inteleg de ce.Am avut momente de disperare,m-am agatat de divinitate dorind sa-mi dea o raza de speranta si sa-mi arate calea pe care ar trebui sa o iau.Totul s-a prabusit ,iar …eu mi-am dorit sa reusesc sa gasesc in mine resursele sa ma ridic,chiar cand toti te judeca si te condamna.Sunt in punctul in care m-am hotarat sa nu ma las infranta si sa o iau de la capat cu remodelarea visului initial,pastrand ce a fost bun si eliminand ce m-a prabusit.Nu am intotdeauna putere sa raman pe o linie de plutire.Cum sa procedez?
Buna seara de la Iasi,
Am citit in articol despre un posibil curs de Reiki impreuna cu sotul tau. La Iasi ar putea fi unul? Astept noutati .
Articolul este scris pt toate categoriile de oameni. Fiecare poate sa extraga segmentul care-i lipseste. Sa ai sanatate si multe ganduri bune ca sa ne mai incanti si pe viitor.
Cu drag, Mihaela
curs de Reiki impreuna cu sotul tau. La Iasi ar putea fi unul?
Da, insa din toamna. Trebuie sa finalizam pana atunci proiectele incepute intre timp. Informatiile despre cursuri vor fi puse pe site. Va tinem la curent!
Buna,
foarte interesant acest articol…am incercat sa inteleg de fapt ce se intampla cu mine si sa inteleg de fapt ce mi se intampla, ceea ce la prima vedere ar putea parea anxietate si depresie, de fapt…nu stiu, poate gresesc, se pare ca ar putea fi si o incercare de aliniere la un nou destin ce se prefigureaza, o iesire din matricea celui in care intrasem si pe care il credeam real, dar in timp au survenit modificari ale karmei si mesajele de dincolo de univers imi resteaza anumite comportamente, situatii in viata iar emotional nu stiu cum sa le percep si cum sa le reasez langa ceea ce stiam deja, langa obisnuinte…cu riscul de a ma repeta, foarte interesant!
Am citit cu maxim intereses articolul dv. Dar ce se poate face atunci cand te aflii intr-o stare atat de avansata de depresie , ca sa ii spun asa, incat urmatoarele stari pe care le simt, nu le pot alunga: lipsa poftei de viata, lipsa motivarii, negasirea nici unui vis si chiar lipsa dorintei de a visa si de a dori ceva…..practic o stare de vid continua , un loc unde nimic nu exista ci doar un gol imens. cum pot iesi de din starea asta din care ma simt fara scapare?
Va multumesc!
ps. pt consultatii unde va pot contacta?
Asa e! Din pacate depresia sau acedia – o lipsa acuta de pofta de viata – este extrem de grava pentru ca suprima accesul la spirit, al scanteia divina. Fiinta risca sa se exprime prin mintea si inima contaminate de negare, tristete si neimplicare. Propria viata isi pierde relevanta, din pacate inainte de a se intelege pentru ce a existat acea viata si ianitne de a s egasi macar un scop careia sa i se dedice. E cum poate fi mai rau. Fara nici un dubiu. Pentru ca salvarea este exclusiv interioara. Este agatata in ultima licarire de lumina din fiinta, ce nu moare orice ar fi pentru ca este primita prin decret divin si nu poate fi suprimata. Poate doar ecranata. Aceasta luminita interioara este cuiul in care Dumnezeu se agata in sufletul muritorului. Poti sa-l alungi pe Dumnezeu din inima dar cuiul lui ramane pentru ca este din constructie. Daca il lasi, el va veni si isi va atarna vesmantul de lumina in cuiul tau. Cand va voi EL. Poate chiar va ramane la masa. Tu asteapta-l fara sa il grabesti, fara sa deznadajduiesti. Aceasta asteptare poate conduce la iluminare. Iar iesirea din depresie este posibila doar prin luminare. Numai lumina te poate scoate din inima intunericului. Iar cei care au trecut intunericul pot deveni marii invatatori. Uneori caderea are chiar acest scop. Apoi, ratacitul salvat radiaza spre alte vieti ce se pot salva in neamul lui…. (daca ramane smerit, insa).
Intotdeuna am visat !Visez cand realitatea nu mai este de suportat si imi creiez o alta lume ,mai buna ,mai frumoasa ,unde exista intelegere si mai putin egoism .Imi place sa meditez si sa reflectez asupra vietii mele si a altora .Am descoperit in articolul Dvs .multe lucruru deosebite ,care arata ca pe langa o buna informare ,aveti si o intelegere profunda a lucrurilor .Felicitari !V-ati ales f bine profesia !Va urmaresc demult ,de la inceputurile activitatii Dvs si va admir cat de mult ati progresat ,pe toate planurile .
va doresc numai bine si mult succes mai departe ,
cu deoebit respect ,Anna
Multumim inca odata Camelia.
Am avut un vis…. Nimic nu mergea cum trebuie, intuitia imi spunea ca nu e bine. Nu se concretiza nimic dar eu continuam sa visez. Divinitatea ca intotdeauna a intervenit si a facut ceea ce trebuie. Cred ca Divinitatea in marea ei bunatate ne fereste si ne protejeaza. Viata m-a asezat din nou, pe drumul de pe care plecasem, pe drumul care trebuie. Am facut doar un ocol pentru a ma descoperi pe mine.
Privind in urma constat ca viata este ca un covor persan – fiecare floare, fiecare cerculet si frunzulita se leaga unul de altul intr-o tesatura care are logica si continuitate… pana se face un intreg frumos.
Acum sunt “suspendata undeva, fara repere (acesta este si un foarte valoros punct de viraj al constiintei si de a-mi descoperi SINELE, spiritul …”. Tocmai pentru ca sunt blocata in acest punct viata nu-mi arata nici o portita, poate inca nu e momentul. Dar sunt pe cale sa regasesc armonia si echilibrul interior… cu ajutorul tau Camelia (pentru balante se anunta ceva frumos si linistit in curand???)
Cu siguranta din august acest an pana in octombrie 2012 pentru Balante este timpul maturizarii, cristalizarii identitatii si a descoperirii Sinelui. Bucura-te de calatoria spre tine insati in acesti 2 ani. Ea poate trece prin momente de recluziune, prin anularea unor prejudecati personale, prin resetarea valorilor, prin redefinirea eticii relationale, printr-o selectie mai riguroasa a scopurilor, printr-o mai mare profunzime cand decizi ce vrei, ce-ti place si mai ales ce-ti este de folos. Firea se asaza, direactii de evoluti ein viata, interesele, domeniile de actiune se reefinesc. Este unn timp important de petrecut cu tine. Il vei mai ave apeste 29 de ani. Profita de el si a doua maturitate va veni calma si plina de sens si invataminte, linistita, ca o regasire.
multumesc. in fiecare zi imi doresc calmul si sa ma regasesc
in profunzime, sa trec peste intrebarea “de ce nu m-a vrut?” si sa-mi canazlizez toate gandurile inspre mine si nu inspre alta persoana.
astept cu mare informatii despre Reiki…
sa aveti parte de sanatate si multe raze de soare
Intrebandu-te de ce face cineva ce face inseamna sa iti canalizezi energia si atentia sprea ea si mai putin spre tine. Nu e rau sa faci asta. Dar trebuie sa nu uiti ca faci asta. Si cum ni se recomanda sa-i iubim pe ceilalti ca pe noi insine, asigura-te ca si tie iti dai tot atata atentie cat dai aflarii motivelor actiunilor celeilalte persoane. Dar ca iti dai atentie si afectiune in mod real si nu doar te intretii: adica mai mult decat sa iti dai sa mananci ca sa nu mori de foame ori in exces ca sa-ti satisfaci poftele; mai mult decat sa iti stergi lacrimile si sa te invelesti pentru somn. Vreau sa spun ca iti dai atentie si afectiune in mod REAL!!!!!!
Apoi, intrebarea DE CE, in acest context, adica de ce altul face ce face, este una paguboasa. Abia daca stim de ce facem noi unele lucruri. Daca viata ta depinde de raspunsul asta sau lancezeste pana gasesti raspunsul altuia (probabil ca nici el nu stie) nu poti spune ca iti oferi mare iubire. Deci incalci prima regula. Si visul de a atinge linistea interioara devine o plasmuire. Si te izolezi intr-un spatiu fantastic, morganic, hipnotic.
INTOTDEAUNA AI DREPTATE. INTOTDEAUNA MA INCARCI POZITIV!
NU MAI VREAU SA FIE O PLASMUIRE VIATA MEA.
A fost pana acum dar vreau sa iasa soarele si pe strada
mea si acest lucru stiu ca depinde doar de mine.
D-zeu ma iubeste si mi-a dat tot ce este mai bun
(inclusiv intalnirea virtuala cu tine).
Intrebarea este de ce iti este asa de greu sa te consideri bogata prin tine insati, sa te bucuri de viata alaturi de tine, de ce iti este greu sa fii tu insati si ai nevoie de cineva (el)? La acest “de ce” merita sa te opresti. Pentru ca acesta oprire este o dovada de pasare, de iubire.