Ce sa faci pentru a fi fericit

be_happy_by_sceneyme-d5sj540
Scris de Camelia Patrascanu
11 Feb 2016, 6:48 PM

Sharing

Facebooktwittergoogle_plusredditpinteresttumblrmail

Vorbind despre fericire riscam sa ne intristeze gandul ca suntem atat de departe de ea si ca vremurile nu ne ajuta sa traim cu bucurie viata.

Adevarat, nu este usor sa ne rupem de stereotipiile mentale care ne invata ca ar trebui sa fim nemultumiti cand avem probleme si sa cautam fericirea doar in spatiul satisfactiilor. Dar nicaieri nu scrie ca aceasta mentalitate este corecta sau ca aduce mai multa fericire. Dimpotriva. Ne-a transformat intr-o populatie de pretentiosi, inchistati, rigizi, ajungand sa pretindem vietii sa ia forma asteptarilor ori pretentiilor noastre.

Pana la urma, unde este fericirea? Acolo unde o cauti si de unde, la un moment dat, ar putea sa nu mai vina? Sau este peste tot daca stii sa o primesti?

Da-ti voie sa fii fericit, nu te mai conditiona!

Poti fi fericit in orice conditii. Sa fii convins de asta. Miliarde de oameni au dovedit-o, de-a lungul istoriei umanitatii. Chiar si in spitale, in azile, in detentie, in lupta, s-au putut bucura de viata, au putut trai momente inaltatoare, de fericire, seninatate, speranta sau iubire. Au dovedit ca fericirea clipei nu poate fi alungata, ca si in cele mai mizere conditii inima omului o recunoaste. Si asta dovedeste ca fericirea nu depinde atat de mult de circumstante, de ceea ce avem/posedam sau de ceea ce ne lipseste.

Noi suntem cei care dam prea multa atentie conditiilor, ambientului (important dar nu determinant). Este adevarat ca limitele noastre pot fi greu incercate de unele situatii – de aceea datoria noastra este de a ne crea in viata un mediu cat mai prielnic evolutiei. Dar asta nu trebuie sa ne limiteze relatia cu fericirea. Pentru ca, in ultima instanta, fericirea isi face loc si in cele mai aspre situatii.

Daca in acest moment ne lipsesc o gramada de facilitati sau bucurii, nu trebuie sa tinem fericirea la distanta. Pentru ca ea nu depinde de ce avem sau ce reusim sa pastram in viata noastra. Pentru ca fericirea nu are legatura cu a avea ceva. Ci cu a fi intr-un anumit fel care sa permita fericirii sa se instaleze. Acest fel se refera la deschiderea pe care o ai fata de fericire. Deschidere posibila doar daca ai mereu inima usoara, sufletul impacat si senin in orice conditii, oricat de grele. Pentru fericire trebuie sa fii mereu deschis. Altfel, neajunsurile vietii ajung sa para de zece ori mai mari.
Fericirea este mai mult decat o emotie de incantare sau bucurie, mai mult decat o relaxare ce atrage pe moment satisfactia. Fericirea adevarata este o stare de spirit si nu are legatura cu manifestarea spontana si temporara a rasului, cu bucuria zgomotoasa sau cu excitarea simturilor. Pentru ca a fi fericit este o asezare interioara a fiintei tale, un mod de-a fi, indiferent de situatiile de viata prin care treci si pe care trebuie sa le rezolvi. Le rezolvi din aceasta stare de seninatate si bucurie interioara – si o faci mult mai bine decat prin incordare permanenta, din perspectiva spaimei, regretelor, rusinii, furiei sau a ambitiei pure.

Starea de fericire interioara iti ghideaza felul in care vezi si abordezi viata, te ghideaza in alegerea scopurilor, te ajuta sa iti modelezi drumul in viata. Ea nu e o iluzionare, o incantare indusa ce te rupe de realitate, ci un alt mod de a aborda existenta. Imaginati-va ca avansati in cariera nu din perspectiva celui ce doreste sa se puna la adapost pe viitor si sa aiba o pozitie cat mai ‘acoperitoare’ (motive ce sunt alimentate de ingrijorari sau frici), ci de pe pozitia omului fericit interior care sesizeaza si isi valorifica sansele cu seninatate si incredere, cu larghete a inimii.

Fericirea interioara nu e un narcotic si nu iti pierde luciditatea, nu te rataceste in labirintul iluziilor. Pentru ca ea este expresia spiritului tau, atotcuprinzator, omniscient si omnipotent – scanteie din divinitate.

Sunt fericit daca…

Cei mai multi dintre noi conditioneaza fericirea de indeplinirea unui obiectiv. De cele mai multe ori o idee de acest tip se plimba prin mintea noastra: ‘Voi fi fericit daca termin proiectul, am posibilitati sa avansez ierarhic’. ‘Voi fi fericit daca voi avea bani – cu acestia imi voi cumpara o excursie in Tahiti si voi fericit’. ‘Voi fi fericita daca imi va arata ca ma iubeste’ etc.

Dar nimic nu garanteaza ca, daca termin proiectul sau daca plec in Tahiti, automat voi fi fericit. Chiar daca ating tintele, pot fi extrem de nefericit. Plus ca, pana imi ating obiectivul, voi fi nefericit, deoarece, evident, in acest moment nu sunt fericit daca ma gandesc la o fericire viitoare. Proiectarea fericirii in afara noastra si conditionarea ei suprima din start accesul la fericirea de facto.

Aceasta este maniera cea mai dezastruoasa de a ne fura singuri caciula. Practic, vorbim aici de un tipar mental care la un moment dat se transforma intr-un mecanism subtil ce ne controleaza viata, mecanism pe care nu-l ‘vedem’ cand porneste, de care nu suntem deloc constienti.

Asadar, trebuie sa imi gasesc fericirea inainte si independent de indeplinirea obiectivului. Altfel, risc sa contaminez rezultatul cu nefericirea mea prezenta. In plus, instalarea in starea de gratie a fericirii ma va pune in armonie cu mine insami si cu lumea si imi va inspira orice idee si actiune. Acestea nu vor putea fi decat armonioase si lipsite de orice agresivitate pentru ca ele izvorasc din iubire si acceptare, din fericire si impacare. Asta nu inseamna, insa, ca acele actiuni si idei vor fi aprobate de toata lumea. Ci ca reactiile la ele vor fi primite cu aceeasi stare de toleranta pornita dintr-o inima impacata si fericita. Iar asta are darul de a nu perpetua dezbinarea, invidia, competitia sau agresivitatea.

Fericirea, adevarata libertate interioara!

Fericire inseamna libertate interioara – sa incetezi sa depinzi de motivele nefericirii tale. Starea de fericire te face liber de constrangeri, frontiere, conventii, interdictii, chiar daca ele, intr-un plan al realitatii, continua sa existe.

Cand simti ca sufletul este inundat de fericire, toate constrangerile inceteaza sa-ti mai faca rau (chiar daca persista, pereceptia ta se schimba, scotandu-te din starea de victima pasiva), tu incetezi sa crezi ca starea ta interioara depinde de ele, spiritul tau trece dincolo si vede cauzele lucrurilor, perspectiva asupra vietii se schimba. Deodata, suferinta, zbaterea sau prizonieratul tau, desi pot continua sa existe si esti deplin lucid in privinta asta, nu mai au putere asupra inimii tale, asupra felului in care te simti. De aceea, noul mod in care gandesti rezolvarea nu se mai inradacineaza in solul disperarii, ci al fericirii interioare care gaseste imediat drumul spre libertate, avand puterea sa genereze solutii.

Conform legii rezonantei, bucuria si libertatea interioara te vor ghida spre libertatea exterioara. Frica si ambitia interioara te vor indrepta spre situatii care vor atrage situatii generatoare de frica si ambitie in exterior. Este extrem de important in ce sol ne ancoram radacinile atitudinilor, alegerilor, comportamentelor si ale gesturilor noastre. Sa stam putin si sa reflectam – sunt ele infipte in impacare si bucurie interioara, in Sine, ori sunt in solul subtire si superficial (desi pare rezistent doar pentru ca e dur, inchistat) al fricii, ambitiei si atentiei incordate, al competitiei?

Fericirea lui ‘A FI’

Am vazut muribunzi fericiti ca primeau o imbratisare, cersetori care zambeau la primirea unui gest de atentie, am vazut oameni singuri bucurandu-se de pomii din parc, cenobiti fericiti ca se pot ruga. Fericirea depinde mai mult de o stare de spirit: un amestec de deschidere, incredere, luciditate, voiosie, bunavointa, creativitate, imaginatie, iubire. Iar acestea nu sunt determinate de ce avem, de confortul nostru material (uneori confortul excesiv chiar le impiedica). Desigur ca, daca ti-e frig, te gandesti in primul rand la un adapost si la imbracaminte mai groasa. Dar te poti gandi sa ti le procuri si fara sa mentii in inima ta nefericirea. Ti le procuri pentru ca vrei sa le ai pentru supravietuirea ta si nu pentru ca vrei sa scapi de nefericire.

A fi lipsit de cele necesare si a fi nefericit sunt doua aspecte distincte. Lipsurile nu sunt indisolubil legate de nefericire si nu trebuie sa sa ne simtim obligati sa fim nefericiti numai pentru ca suferim diverse lipsuri materiale in viata. Chiar cand presiunea culturala ne impinge sa ne simtim mizerabil pentru aceste lipsuri.

Daca nefericirea ar fi strict legata de lipsuri, n-am mai fi niciodata fericiti – mintea oricum ne este educata/manipulata in sensul consumismului si ne face sa dorim in permanenta lucruri pe care nu le putem obtine (cel putin nu imediat) si de care, in mare proportie, nici nu avem de fapt nevoie.

Fericirea ta este responsabilitatea ta – si asta nu depinde de circumstante

Oamenii au dovedit si dovedesc faptul ca si in cele mai grele conditii si nevoi fericirea a fost si este posibila.

Cu cat ti se pare ca suferi de lipsuri mai mari, cu atat ar trebui sa cauti mai intens fericirea interioara.Mentinerea nefericirii doar te incurca prin generarea gandurilor negre ce te infasoara intr-un ‘bandaj’ intunecat ce atrage apoi situatii din ce in ce mai dramatice.

Daca vrem sa ne facem un bine cand ducem lipsuri, atunci trebuie sa continuam sa ne straduim pentru confort, dar fara sa ne lasam contaminati de nemultumire si nefericire. DAR ASTA NU INSEAMNA SA NE HIPNOTIZAM CONVINGANDU-NE CA SUNTEM BINE!

Pentru ca asta ne va aduce si mai multa nemultumire: negarea realitatii traite creandu-ne o proiectie falsa, contrara intuitiei noastre. Ideea nu este sa ocultam/contrafacem realitatea palpabila, ci sa ne pozitionam mai tonic fata de ea si sa nu o lasam sa preia conducerea.

Pentru ca nu circumstantele ne fac fericiti, ci modul in care decidem sa le traim.
Nu contesta nimeni existenta dramelor autentice, a poverilor reale. Dar datoria noastra este de a lupta cu toata fiinta pentru a le face fata. Putem avea doua reactii:

dam putere dramei asupra noastra si ne lasam coplesiti de nefericire;
ne scuturam de poveri (sau chiar rezistam sub ele) necontaminandu-ne de virusul nefericirii care ne condamna la moarte sufleteasca. Iar un om mort sufleteste poate face cele mai mari rele la adapostul propriei sale drame, poate lua cele mai proaste decizii sau se poate lasa folosit de ceilalti, considerand ca oricum sansele lui sunt inchise, invitand prin asta la abuzuri asupra persoanei sale.

De aceea, de fiecare data cand suntem gata sa ne declaram nefericiti sa ne aducem aminte ca fericirea este in primul rand data de starea noastra sufleteasca si nu de conditiile traite.

A avea grija de fericirea ta nu este egosim.

Iar fericirea ta nu depinde de ce ai, ci de cum esti in viata ta.

Fericirea poate aparea in cele mai negre conditii de trai. Dar asta nu inseamna sa fim total neglijenti cu conditiile in care traim. A avea grija de viata noastra, fara sa ne conditionam insa prin comoditati de tot felul, este o datorie fata de noi insine. Faptul ca putem trai fericirea in orice conditii nu inseamna sa ne traim viata oricum, sa fim neglijenti si nerespectuosi fata de spiritul nostru. Lipsa de respect, iubire si grija de sine ne arunca in obscurantismul constiintei. Felul in care ne tratam viata are impact asupra vietilor celor din jur: neglijenta noastra poate deveni povara altora sau un model neconstructiv pentru unii. Lucrul acesta s-a intamplat de fiecare data cand oamenii, inainte de a-si educa personalitatea, au copiat actiunile marilor intelepti (ce-si traiau viata intr-o aparenta neglijenta materiala) lipsindu-le fondul intelegerii dar si modelarea personalitatii – fac aceasta precizare mai ales celor ce au pasit deja pe un drum spiritual.

Cand sufletul tau este fericit (fara nici un motiv, ca o stare a sa de a fi) nu se mai poate considera victima nimanui, nici a vietii, si va avea mereu cea mai pozitiva si constructiva pozitie. Fericirea care vine din fiintare este adevarata fericire pentru ca ea nu dispare la primul neajuns si nu depinde de circumstante.

Nimeni nu te poate face fericit in afara de tine!
Este adevarat, multe persoane iti pot oferi atentie, iubire, incredere, sustinere dar esti fericit langa ele doar daca tu in inima ta esti fericit si daca nu astepti sa obtii fericirea prin ele.

Oamenii cu adevarat fericiti daruiesc incredere, respect si iubire semenilor fara sa depinda de raspunsul afectiv al apropiatilor. Pentru ca au tot ce le trebuie in propria inima.

Faptul ca putem gasi resurse interioare sa stam alaturi de oricine nu ne obliga sa fim neglijenti cu relatiile noastre. Dar criteriul dupa care alegem apropiatii nu are de ce sa fie cantitatea de fericire pe care ei ne-o furnizeaza. Ci comuniunea pe care o putem crea cu ei, rezonanta, bataia la unison a inimilor.

 

Camelia Patrascanu

~ ✧ ~ ✧ ~ ✧ ~ ✧ ~ ✧ ~

Facebooktwittergoogle_plusredditpinteresttumblrmail
Tags: , , ,

Comentarii

*